​Stabilirea candidatilor la alegerile locale reprezinta un prim test pentru a evalua cat respecta partidele din juramintele ca se vor schimba si cat valoreaza de fapt criteriile de integritate adoptate cu mare pompa de PNL si PSD. Nu si-a facut nimeni mari iluzii, dar macar acum putem verifica. Primii pusi in fata testului adevarului sunt liberalii. PNL se va reuni luni intr-o sedinta pentru a bate in cuie o prima lista a candidatilor deja validati. De pe aceasta prima lista nu lipsesc nici trimisi in judecata pentru fapte de coruptie, nici traseisti, care erau pana mai ieri in PSD. Aici liberalii pica testul. Dar marea bataie de joc, sfidarea totala se numeste Cristian Busoi, candidatul pentru Bucuresti.

Dan TapalagaFoto: Hotnews

  • ACTUALIZAT Cine sunt cei 20 de candidati PNL pentru primariile municipiilor resedinta de judet, deja validati de partid
  • De notat ca, vineri seara, in timpul unui interviu la B1TV, Busoi s-a prezentat ca fiind unul din candidatii partidului, o nuanta importanta si o noutate, avand in vedere ca nimeni nu stie sa existe vreun contracandidat. Potrivit surselor HotNews.ro, candidatul la primaria Capitalei nu va fi luat in discutie la sedinta de luni, dar va avea loc in feburarie o masuratoare decisiva. Daca Busoi va sta tot sub zece procente, va fi schimbat.

    Rareori mi-a fost dat sa vad un politician mai putin carismatic, mai netalentat si insipid, sustinut cu atata indarjire impotriva tuturor evidentelor. Cred ca la acest capitol se poate compara linistit cu Elena Udrea. Busoi, la fel ca Udrea la vremea ei, se bucura de sustinerea neconditionata si de neinteles a sefului statului si de proptele la varful Sistemului, desi nimic nu-i recomanda. Vorbesc cu destui liberali rusinati ca partidul lor defileaza cu un candidat atat de slab si vulnerabil. Nu stiu cata legenda si cata realitate gasim in implicarea sefului SRI, dar toti liberalii cu care vorbesc sustin ca a fost impus de Eduard Helvig. Aici ma vad obligat, in contul onestitatii, sa spun ce stiu: Helvig neaga ca ar fi implicat, dar cert este ca in partid cam toata lumea este convinsa de contrariul.

    Apoi, nu se prea intelege din ce motiv liberalii insista cu un candidat care reuseste performanta de a sta inutil zile in sir prin studiourile televiziunilor si de a trece neobservat. Am avut ocazia sa schimbam cateva cuvinte. Nu mai indoiesc de inteligenta, ambitia si determinarea acestui tanar politician. Cred, de asemenea, ca este, ca individ, mult peste media colegilor de partid. Ca politician este, insa, un dezastru. N-a dovedit nici mari capacitate administrative, iar marele sau proiect pentru Bucuresti se rezuma la constructia celui mai mare spital din Europa de Est.

    Pe langa toate aceste probleme de fond, Busoi afiseaza o declaratie de avere cu prea multe semne de intrebare. In spatele figurii sale inocente se vad umbrele baronului Duicu si ale finilor abonati la despagubirile acordate de ANRP, iar cand deschide gura scuipa un munte de platitudini asezonate cu prostii. Exista toate motivele sa avem dubii serioase asupra integritatii sale.

    Desigur, liberalii au toata libertatea de a continua sfidarea pana in februarie, de a incerca marea cu degetul, poate-poate candidatul lor cu aripi de plumb va decola in sondaje si se va ridica peste ametitorul prag de 10%. Si, la ce le va folosi? Ce sens are negarea realitatii? In caz ca exista un dram de adevar in legenda impunerii lui din afara partidului, cu ce-l ajuta pe Helvig unul ca Busoi? Bun, au fost colegi de partid, ii leaga o amicitie de cand erau colegi in Parlamentul European, dar justifica toate astea siluirea liberalilor in a accepta in cel mai important oras din Romania o candidatura artificiala? In plus, scorul obtinut in Bucuresti conteaza enorm la parlamentare.

    Si n-ar fi, totusi, singura aberatie dupa tragedia de la Colectiv. Nici nu stiu cine poarta o vina mai mare: partidele sau masa alegatorilor din Bucuresti? Cum e posibil sa-i gasim, sus, in sondaje, pe unii ca Gabriela Firea, Ecaterina Andronescu, Calin Popescu Tariceanu si Victor Ponta. Aici vorbim de sansele lor intr-o eventuala cursa pentru primaria Capitalei, nu de masuratori la nivel de tara. Alti oameni de bine din sistem s-au gandit ca n-ar fi rau sa-l incerce putin si pe Adrian Thiess, fostul sef de campanie al lui Sorin Oprescu. Cat a fost primar, a prabusit Capitala sub greutatea coruptiei si incompetentei din mandatul sau? Nu-i de mirare ca, intr-un astfel de desert electoral, Traian Basescu se joaca de-a candidatura (in ce priveste alternativa la vechile partide, incepand cu Nicusor Dan si alte tentative de coagulare, de tipul M10 vom discuta intr-un text separat).

    Bun, partidele au vina lor, mimeaza schimbarea si fac tot cum stiu ele. Dar publicul? Cele 25, 30 de mii de oameni care au iesit pe strazi s-au dovedit a fi suficient de multi cat sa dea jos un guvern, dar ma tem ca acestia sunt cam toti. Nu-i deloc putin lucru intr-o tara lipsita pana acum cativa ani de o constiinta civica autentica, dar pare inca mult prea putin.

    O simpla cronologie ne ajuta sa intelegem mai bine cat de putin le pasa partidelor, amploarea actului de sfidare, bataia de joc care continua chiar si dupa o tragedie soldata cu zeci de morti si raniti, avand drept cauza principal un mod corupt de a face politica si administratie. Asadar, sa recapitulam.

    Pe 30 octombrie are loc incendiul de la clubul Colectiv din Capitala. PNL Bucuresti il voteaza pe data de 9 decembrie, in unanimitate, candidat la primaria Capitalei pe Cristian Busoiu. Pe data de 11 decembrie, Consiliul National de Coordonare al PNL il confirma, adoptand in paralel un set de zece criterii de selectie a candidatilor de care, dupa cum vedem azi, nu s-a prea impiedicat nimeni. Conform acestor criterii, pe listele PNL nu trebuia sa vedem azi politicieni cu dosare penale.

    Fanfaronada a tinut o luna de zile, timp in care ecourile protestelor de dupa Colectiv s-au stins, iar politicienii s-au intors la vechile obiceiuri. Neseriozitatea socheaza, in acest caz, cel mai putin. Revoltator este cinismul abisal. In Bucuresti, acest oras parca blestemat sa aiba parte etern de o proasta administratie, liberalii se puteau osteni ceva mai mult in cautarea candidatului potrivit. Este cea mai mare bataie de joc dupa Colectiv: desemnarea unui candidat care nu s-a remarcat pana acum decat prin incercarea de a se catara pe cadavrele tragediei din 30 octombrie 2015 si printr-o declaratie de avere greu se justificat.