Cartea lui Lucian Boia “Mihai Eminescu, romanul absolut. Facerea si desfacerea unui mit”, de curand aparuta la editura Humanitas, a ajuns rapid – nu era greu de prevazut acest lucru – una dintre cele mai citite carti ale ultimei luni. Asa se intampla cam cu toate volumele lui Lucian Boia din ultimii ani. Si, la fel ca multe alte carti, si aceasta vorbeste despre conditionarile si complexele culturii romane din secolul XIX pana astazi. Iar astazi, spune profesorul Boia, asisteam la o degenerare a mitului lui Eminescu.
Reporter: Biografia lui Eminescu este una perfecta pentru un erou romantic, sunt toate ingredientele posibile, personaj rebel, hoinar, un creator singuratic, are o dragoste neimplinita, un sfarsit tragic, nebunia, plus ca era un poet foarte bun…
LUCIAN BOIA: Da, si tineretea …
Reporter: Era imposibil sa nu devina un mit in constiinta oamenilor de atunci.
LUCIAN BOIA: Mitul a aparut inca din ultimii ani ai lui Eminescu, imediat dupa ce s-a imbolnavit. Si ingredientele lui au fost, pe de-o parte, viata nefericita a poetului, imbolnavirea lui, care s-a prelungit din 1883 pana in 1889, sase ani Eminescu a fost in prim planul actualitatii prin ceea ce i s-a intamplat, prin nefericirea asta a vietii lui. Iar pe de alta parte, poezia fireste, o poezie evident de foarte buna calitate, o poezie plina de imagini, de idei, dar in acelasi timp si foarte accesibila. Accesibilitatea a contat foarte mult. Publicul larg s-a indragostit de Eminescu, in special tinerii din epoca au facut o pasiune pentru Eminescu. O poezie frumoasa, melodioasa, accesibila. Melodia eminesciana a contat foarte mult. Sunt multe poezii de factura romantei, Pe langa plopii fara sot, de exemplu, adolescentii le invatau pe dinafara. Si din intalnirea poeziei cu destinul acesta nefericit a iesit mitul, in prima varianta. Apoi mitul s-a tot imbogatit, si-a tot adaugat noi si noi elemente. Nu stii niciodata cand iese un mit din ceva – poate sa iasa, poate sa nu iasa. Eminescu putea sa fie un foarte mare poet, fara sa ajunga un mit national. Arghezi e un poet foarte important, dar ar fi ridicol sa vorbim despre un mit Arghezi. Sunt necesare anumite ingrediente. Si apoi cand mitul intr-adevar se cristalizeaza e foarte greu sa-l mai dezmembrezi, sa-l dai la o parte. Iar mitul lui Eminescu a mers intr-un mars triumfal, am spune, timp de mai bine de un secol. Si si-a tot adaugat elemente noi.
Reporter: In toata Europa apareau astfel de mituri in jurul scriitorilor, poetilor, exista in Polonia Adam Mickievicz, in Rusia Puskin, in Franta Hugo…
LUCIAN BOIA: Da, bineinteles nu e o originalitate romaneasca, insa la noi ar mai conta si faptul ca eram o cultura mica aflata la inceputurile ei in ce priveste factura occidentala. Cultura romnaeasca e mai veche, dar pana in secolul al XIX-lea era de alta factura. Literatura asa cum se facea in Occident e la noi de secol XIX. Eminescu apartine nu primei generatii, dar in orice caz este spre inceputul acestui proces de occidentalizare a culturii romanesti. O cultura mica care simtea nevoia sa recupereze timpul pierdut, sa recupereze distanta care o separa de marile culturi, de marile literaturi occidentale. Si atunci Eminescu a fot solutia providentiala. Sigur, un foarte mare poet roman, primul mare poet pe care cultura romanesca il da umanitatii intregi. Eminescu devine cartea noastra de vizita in cultura universala. A jucat si functia asta si continua s-o joace. O mare contributie la literatura occidentala, la spiritualitatea occidentala. Este cel care ne reprezinta cel mai bine ca natie. Fiindca asta inseamna un mit: inseamna ca o societate, o comunitate se reflecta in personalitatea respectiva, in personalitatea mitificata. Noi proiectam asupra lui Eminescu tot ce e mai caracteristic, sau socotim noi ca e mai caracteristic in spiritualitatea romaneasca. Eminescu este chintesenta romanismului.
Reporter: Intr-o prima faza nasterea mitului a fost ceva natural. Dupa aceea, intr-o a doua faza, in al doilea Eminescu, cel descoperit in lada cu manuscrise, s-a produs o modificare, o rasturnare a mitului…
LUCIAN BOIA: S-a tot adaugat la mitul initial. Mitul initial era mai simplu construit, in linii mai simple. Cum spuneam, din intalnirea dintre viata nefericita si sfarsitul tragic al poetului si opera lui poetica care i-a impresionat, in special pe adolescenti, dar nu numai, care a ajuns sa se difuzeze intr-o larga categorie de cititori. Ce e interesant e ca in prima faza a mitului eminescian ideologia este practic absenta. Eminescu este plans pentru sfarsitul lui nefericit si este admirat peneru frumusetea si muzicalitatea poeziei. Nimeni nu face mare caz de ideologia poetului, de articolele lui politice citite de putini, mai intai de cele publicate in Curierul de Iasi, pe care aproape nimeni nu le citea, apoi in Timpul, unde a fost ceva mai citit. Timpul era ziarul Partidului Conservator, un ziar de partid, care nu avea o difuzare foarte larga. Iar ideile politice ale lui Eminescu erau destul de speciale, nu toata lumea era de acord cu ele. Liberalii nu aveau cum sa fie de acord fiindca ii ataca violent, tot timpul. Tinerii socialisti, Dobrogeanu Gherea, Nadejde, de la Iasi, aveau alte idei decat poetul, priveau spre “viitorul radios”, nu spre Evul Mediu, spre trecut cum facea Eminescu. Eminescu este admirat in ciuda ideologiei pe care o profesa. In orice caz ideologia nu este o componenta a mitului pana acum. Ajunge insa sa fie imediat dupa 1900 cand, intr-adevar, cum spuneati, apare faimoasa lada cu manuscrise pe care o tinuse la secret Titu Maiorescu – bine facuse, ca a salvat manuscrisele astea eminesciene, le-a donat Academiei in 1902 – si acolo se descopera un lucru extraordinar in ce priveste opera lui Eminescu. Faptul ca opera publicata e o foate mica parte, doar o foarte mica parte din ce a scris Eminescu. Cantitatea postumelor este imensa in comparatie cu opera publicata de poet in timpul in timpul vietii. Si se descopera in aceste postume teme care nu apar, sau apar doar in treacat, apar prea putin in poeziile publicate. Dacia e foarte prezenta, toate simbolurile romanesti, nationaliste, Dacia, Ardealul e iarasi present – intr-un poem intitulat “Muresanu” – luptele romanilor ardeleni. Ideea nationala e foarte prezenta, o intalneam si-n poezie, in Scrisoarea a III-a, episodul cu Mircea si Baiazid, dar nu este centrala tema in poezia lui Eminescu. In schimb, e mult mai bine reprezentata in postume. Tot imediat dupa 1900, se redescopera opera politica jurnalistica a lui Eminescu, articolele necitite sau prea putin citite la vremea lor, din Curierul de Iasi si din Timpul. Impreuna, Postumele cu articolele politice au fost puse in miscare, nu in mod intamplator, ci in contextual, sa nu spun al unei cotituri, dar totusi al un unei nuantari importante a mersului culturii romanesti dupa 1900, dupa influenta masiva occidentala de secol XIX , care a fost necesara. Dupa modernizarea societatii, culturii, idelogiei, institutiilor romanesti, apare sentimentul ca s-a mers poate prea departe sau ca nu e cazul sa se mearga si mai departe, fiindca ne pierdem sufletul romanesc, ne pierdem traditia noastra. Iorga este unul dintre cei care sustin aceasta lupta pentru “limba romaneasca” cum se intituleaza chiar o brosura scoasa de Iorga in 1906. A fost si faimosul incident din Piata Teatrului National cand, tot la indemnul lui Nicolae Iorga, care era altminteri un om de cultura occidentala, dar tinea foarte mult la afirmarea traditiei romanesti, deci la indemnul lui Iorga s-a protestat impotriva reprezentarii pieselor in limba franceza la Teatrul National. Teatrul National trebuia sa fie cu adevarat national, sa prezinte piese romanesti, nu piese in limba franceza. Deci acesta este contexul, o anume intoarcere la sursele autohtone, apare miscarea semanatorista, de la numele revistei influente intre 1903, cand apare, si pana prin 1910, unde il intalnim pe Iorga, Vlahuta, pe Cosbuc samd. In acest context Eminescu devine marele profet al natiunii romane. Nu acesta fusese mitul initial. Inca odata, mitul nu cuprindea aceasta dimensiune.
Reporter: Eminescu fusese chiar criticat de unii in timpul vietii pentru faptul ca nu e un nationalist…
LUCIAN BOIA: Da, fusese criticat de unii ca nu e patriot , fiindca, uite, Alecsandri la 1877 -1878 scrie “Ostasii nostri”, e preocupat de Razboiul de Independenta, in timp ce Eminescu nu scrie nimic pe tema asta. E preocupat de marile probleme ale umanitatii, ale universului, geneza lumilor, si mai putin de soarta poporului roman, ceea ce nu era adevarat. Intr-adevar, in volumul de poezii publicat la scurt timp dupa imbolnavirea poetului, prin grija lui Titu Maiorescu, la sfarsitul anului 1883, tema patriotica e prezenta, dar e destul de discreta. In schimb ea e masiv prezenta in publicistica poetului si intr-o buna parte din postume.
Reporter: Si incepe preluarea mitului de catre diferite miscari politice sau ideologii …
LUCIAN BOIA: Adaugand ce aduce Samanatorismul, ce se aseaza in completarea mitului eminescian, intre 1900 si 1910, sa spunem, Eminescu devine cu adevarat marele mit national romanesc, intruchiparea romanismului. Si atunci, toata lumea priveste spre Eminescu. A-l avea pe Eminescu de partea ta, cu motiv sau fara, pe buna dreptate sau pe mai putina dreptate, dar a ti-l atasa pe Eminescu insemna un castig extraordinar. Iata, Eminescu gandeste cum gandim si noi. Daca ajungem in anii ’30 legionarii fac din Eminescu unul din sfintii miscarii legionare. Dupa aceea ii vedem si pe comunisti, extrema cealalta, comunismul anti-national din anii ’50, nu mai spun comunismul nationalist de mai tarziu
Reporter: Eminescu a functionat si internationalist, si nationalist pentru comunisti…
LUCIAN BOIA: Eminescu functioneaza in toate registrele fiindca e pretios pentru oricine. Daca Eminescu e cu noi, inseamna ca avem dreptate. Eminescu sa ne judece, Eminescu e spiritul suprem al poporului roman.
Reporter: Si Ceausescu a incercat sa-si transfere genialitatea lui Eminescu…
LUCIAN BOIA: Da, in curentul protocronist din anii ‘70 – ‘80, Eminescu isi are locul lui, si inca un loc foarte important, fiindca exprima extraordinarul potential spiritual, cultural, artistic al poporului roman.
Reporter: Iar astazi mitul eminescian e intretinut mai degraba artificial, exista practic o blocare …
LUCIAN BOIA: Cred ca astazi asistam la o degenerare a mitului si la o spargere a lui. Sunt unii care merg foarte departe, mult prea departe in mitologia eminesciana. De pilda, in privinta complotului impotriva lui Eminescu, care este o inventie pura. Eminescu ar fi platit pentru patriotismul lui, ar fi fost declarat nebun fara sa fie in realitate, a fost internat intr-un azil psihiatric. Ar fi anuntat ce vor face comunistii cu unii opozanti mai tarziu. Chiar a scris cineva din acest grup de “iluminati” ca Eminescu a fost primul detinut politic roman – iata, ce gen de actualizare bizara.
Altii il vad pe Eminescu la originea a tot ce gandesti si nu gandesti. Sigur, in cultura romaneasca se intelege ca el e primul si desavarsit in toate, dar chiar si in cultura universala. S-au facut apropieri destul de insistente – s-a scris pe tema asta – intre Eminescu si Einstein. Sigur ca in realitate nu exista nici o apropiere rezonabila, pe care s-o poti face, dar uite ca s-a ajuns pana aici. Dupa alt autori Eminescu s-ar afla, nu neaparat la originea unor mari descoperiri stiintifice, dar le-a prevazut. Inclusiv Teoria relativitatii a lui Einstein, dar nu numai. Foarte multe din teoriile, descoperirile stiintifice moderne ar fi fost prevazute la vremea lui de Eminescu. Suntem intr-o zona de aberatie pura. Iar pe de alta parte sunt cei, la extrema cealalta, care nu mai vor sa auda de Eminescu. Sigur, au si ei dreptatea lor, ca atat au fost batuti la cap de mici copii in scoala cu lucruri care erau in afara oricarei discutii, Eminescu e mare si cu asta am terminat, e cel mai mare dintre toti. Bine, dar, vrem sa intelegem, vrem sa discutam, de ce el sau de ce numai el, sau de ce in primul rand el. Deci sunt unii care au ajuns sa-l refuze, chiar dintre scriitori, dintre intelectuali care nu-l mai vor pe Eminescu. Pana la urma s-au tras spre extreme toate aceste atitudini si interpretari, si e mare pacat fiindca Eminescu merita sa fie citit, merita sa fie admirat, dar trebuie luat drept ceea ce este: este un mare poet, nu este precursor al lui Einstein, nu este el singur intruchiparea romanismului.
Reporter: Aveti in carte un scurt capitol dedicat comemorarii poetului Eminescu, anul trecut, de la Academia Romana, in care scoateti in evidenta in mod ironic cateva dintre lucrurile ridicole spuse acolo. Ati vrut sa demonstrati o anchilozare in receptarea de azi a poetului, daca insasi Academia nu poate produce texte adecvate …
LUCIAN BOIA: Nu, e pe linia exagerarilor la care m-am referit. Daca insusi presedintele Academiei vorbeste despre Eminescu vazand in el un precursor al nu stiu cator descoperiri sau teorii stiintifice moderne, il face un fel de astrofizician pe Eminescu care e poet, nu este altceva… Si altii care merg pe aceeasi linie.
Reporter: Despre istoricul Ioan Aurel Pop spuneti ca-l spala pe Eminescu de pacatele xenofobiei si antisemitismului in discursul tinut la Academie. Si dati cateva citate…
LUCIAN BOIA: Problema in privinta asta este actualizarea ideologiei eminesciene. In epoca putem sa discutam in ce masura lucrurile sunt convenabile sau mai putin convenabile. Sigur ca secolul al XIX-lea este secolul natiunilor, secolul ideologiilor nationale si chiar al nationalismelor de tot felul, inclusiv cu latura xenofoba, inclusiv cu latura antisemita. Nu romanii au inventat nationalismul si toate astea. Eminescu poate fi – nu spun acceptat – poate fi fara mare dificultate justificat in epoca. Problema pentru noi sta in faptul ca unii vor sa-l actualizeze pe Eminescu. Daca Eminescu a fost cam nationalist, cam xenofob, cam antisemit in epoca lui, nu, noi il tragem spre noi si spunem ca e actual, ca e peren si e justificat. Or in felul asta Eminescu ajunge, fara voia lui, bineinteles, ajunge sa patroneze atitudinile nationaliste, xenofobe si antisemite de astazi. Ceea ce nu e in regula si nu e vina lui Eminescu. Inca o data, in epoca, in secolul XIX, lucrurile astea se prezinta altfel de cum se prezinta in epoca noastra. N-are rost sa-l tragi sub acest aspect pe Eminescu din secolul XIX si sa-l aduci astazi.
Reporter: Am citit multe atacuri la adresa cartilor dvs. De obicei ele se bazeaza pe interpretari si citate gresite, sau pe exagerari. De ce credeti ca sunteti atat de atacat in ultimii ani?
LUCIAN BOIA: Nu stiu, nu pot eu sa ma pronunt cu privire la cauzele acestor atacuri. Ceea ce mi se pare foarte in neregula este ca sunt atacat inclusiv pentru lucruri pe care nu le-am spus niciodata. S-a trezit cineva sa spuna, si nu stiu cati au preluat ideea asta, ca eu as fi negat faptul ca a avut loc la 1 decembrie 1918 Adunarea de la Alba Iulia care a proclamat Unirea Transilvaniei cu Romania. Cineva se oferea chiar sa-mi arate, sa-mi transmita fotografii de la Alba Iulia ca sa ma convinga ca Adunarea de la Alba Iulia a avut loc. Eu n-am negat niciodata ca romanii s-au adunat la Alba Iulia si au declarat unirea cu Romania.Un ziar titreaza recent publicand un interviu, nu vreau sa ma refer la nume si la ceea ce se poate spune despre mine in interviul respectiv, dar ziarul titreaza ceea ce nici macar persoana intervievata n-a spus, ca eu as fi negat faptul ca romanii din Transilvania au vrut sa se uneasca cu Romania. N-as vrea sa folosesc un cuvant, dar se poate gandi fiecare cam ce cuvant s-ar potrivi pentru asemena dezinformare grosolana. Cum sa spun ca n-au vrut?
Reporter: Un critic literar spune ca spuneti despre Eminescu ca e un poet minor…
Puteti comanda cartile lui Lucian Boia cu autograful autorului la GiftBooks.ro
