Eram pregatit sa scriu ceva despre patriotismul azi. Ce mai inseamna a-ti iubi tara intr-o Europa ravasita de crize identitare, lovita de teroare si, inevitabil, amenintata de revirimentul xenofobiei, de ura si nationalism primitiv. Toate acestea sunt teme de reflectie importante, dar noua ne lipseste parca altceva. Ne lipseste un anumit prgamatism cand ne raportam la tara in care ne ducem zilele. Cum poti sa iubesti o tara ca Romania, plina de patrioti de parada, fara sa ingrosi randurile nationalismului gaunos sau interesat?
Ce relatie afectiva mai putem avea cu un spatiu mult prea nefunctional, cam sarac si fara mari perspective? Cum ne putem iubi tara cand fugim in fiecare zi de ea si gasim mereu mai multe motive sa ne detestam statutul de romani?
Raspunsul la aceste intrebari complicate l-am primit fara sa-l cer de la un amic mai indepartat, un bun profesionist, care ma ajuta sa ma mai repar uneori. Mi-a spus asa, fara legatura cu Ziua Nationala si fara sa-mi ceara ceva anume: "Nu suntem toti romanii niste prosti. Ma scuzati ca va scriu insa nu am prea multi prienteni in tara la care sa ma mandresc. Am scris o carte anul acest la Springer cu niste colegi din Zurich eu fiind primul autor si a fost cea mai bine vanduta carte la congresul European de Radiologie din Viena! Sunt singurul roman care a ajuns sa aiba o astfel de apreciere."
Nu a facut parada nicaieri de acest lucru, n-o sa-l vedeti nici la stiri si nu cred ca-si doreste asta. Nu s-a laudat nicaieri cu performanta lui, dar m-a miscat ca, inainte de toate, se simtea mandru ca roman. Nu si-a pus reusita profesionala doar in contul personal, desi probabil ca asta trebuia sa faca. Tara nu i-a oferit sansa sa se dezvolte aici, ca medic. De acolo, din Elvetia, unde traieste de ani de zile, a ramas cu gandul la tara lui cand a mai facut un pas inainte in cariera.
Acesta mi se pare modul cel mai putin strident si eficient prin care fiecare dintre noi ne putem manifesta patriotismul. Cand ne intreaba cineva ce ai facut tu pentru tara asta sa avem constiinta impacata ca am luptat putin, fiecare din noi, pentru binele comun, ca avem ce pune pe masa scadentei, ca am a facut ceva pentru noi si pentru ceilalti, ca nu am trecut prin viata asta ca niste simpli functionari ai sistemului mereu scarbiti si obositi de neajunsurile din jurul nostru.
11
2
