Fără nume mari, fără candidați oficiali, cu descinderi ale mascaților la sediul Primăriei şi la domiciliul primarului, cu Sorin Oprescu după gratii pentru presupuse acte de corupție, cu un primar interimar, de meserie faianțar, intrat în Consiliul General pe linia PPDD – UNPR și ajuns în această poziţie după retragerea rușinoasă a viceprimarilor PNL și PSD, cu un fost primar general – Traian Băsescu – în stand bay pentru o nouă intrare în cursa electorală, bătălia pentru București se prefigurează deja a fi cel mai important eveniment politic al anului electoral 2016.
Specificitățile cursei electorale pentru Capitală
Partidele noi sunt avantajate. La ultimele două rânduri de alegeri – 2008 și 2012 – Primăria Generală a fost adjudecată de Sorin Oprescu, candidat independent, care a administrat metropola cu ajutorul unui Consiliu General dominat de reprezentanţii PNL, PSD și PDL.
Scandalurile de corupție dezvăluite recent – cum este cazul Apa Nova – indică o corupție generalizată la nivelul primăriei care nu ar fi putut lua o asemenea amploare fără ajutorul și concursul membrilor Consiliului General.
Partide precum PMP, M10 și Uniunea Salvați Bucureștiul sunt teoretic avantaje în fața electoratului bucureştean, prin prisma faptului că sunt partide nou înfiinţate şi nu făcut parte din caracatița corupției instalată în Primăria Capitalei.
Independenţa a devenit sinonimă cu şantajul. Cazul Oprescu a spulberat mitul primarului independent, care lucrează în folosul comunităţii fără să fie prizonierul partidului sau al cercurilor de interese.
În realitate, un primar independent, fără sprijinul unui partid care să-i asigure majoritatea în consiliu, este un primar slab şi şantajabil. Oprescu a obţinut sprijinul Consiliului General pentru proiectele sale dând liber la corupţie.
Sloganul sub care a candidat Traian Băsescu în anul 2004 – „Daţi-mi Consiliu General” – se dovedeşte a fi nu doar un artificiu de marketing electoral, ci o realitate politică.
Marile partide nu au candidați pentru Bucureşti. În ultimii opt ani de zile școlile de candidați pentru Primăria Capitalei au devenit o ruină.
O candidatură de o asemenea anvergură se pregătește din timp sau, în extremis, este asumată de un lider important al partidului, care beneficiază de notorietate și încredere din partea electoratului.
La alegerile locale din 2008 PNL a jucat cartea primăriei pe mâna lui Ludovic Orban (11,85%), PDS l-a aruncat în luptă pe Cristian Diaconescu (12,33%), iar PDL a fost reprezentat de secretarul general al partidului Vasile Blaga (29,56%).
La locale din 2012 partidele aflate în alianța USL l-au susținut pe candidatul independent Sorin Oprescu, iar PDL, parte din actualul PNL, l-a avut drept candidat pe omul de afaceri Silviu Prigoană, acesta fiind propus și susținut de organizația PDL București condusă de Elena Udrea.
Nu este nicio surpriză faptul că marile partide nu au în prezent oferte serioase sau ”liste scurte” de personalități capabile să-și asume o candidatură de o asemenea greutate, numele vehiculate până în acest moment fiind total lipsite de anvergură – Cristian Bușoi (PNL) sau Robert Negoiță (PSD).
Drumul spre Cotroceni trece pe la primărie. Pentru foarte mulți politicieni Primăria Capitalei a fost până în acest moment o rampă de lansare în politica la vârf.
Victoria la Primăria București l-a propulsat pe Traian Băsescu în 2001 în fruntea Partidului Democrat, iar în 2004 direct în fotoliul de la Palatul Cotroceni.
Mircea Geoană, candidatul PSD pentru Primăria Generală din anul 2004, a ajuns ulterior președintele partidului și candidatul social-democraților pentru președinția României în 2009.
Cristian Diaconescu, candidatul PSD din anul 2008, s-a numărat printre favoriţii la câştigarea şefiei PSD la congresul din februarie 2010, însă acesta s-a retras din cursă în ultimul moment.
Primarul General Sorin Oprescu a candidat pentru președinția României în 2009 din postura de independent. Recentele probleme cu justiția l-au îndepărtat definitiv de o posibilă reîntoarcere în PSD și de o candidatură la șefia acestui partid.
Prin prisma acestor experimente politice, în mentalul colectiv s-a întipărit ideea conform căreia drumul către Palatul Cotroceni trece pe la Primăria București.
Modificarea Constituției și decuplarea alegerilor prezidențiale de cele parlamentare au generat contextul în care alegerile pentru Primăria Capitalei din 2016 au loc la doi ani după alegerea președintelui României.
Viitorul primar al Bucureștiului, dacă va fi o personalitate cu ambiții prezidențiale, va trebui să aștepte alegerile din anul 2019. Nu este, însă, exclus ca pentru candidații cu ambiții politice înalte ruta Primăria Capitalei – Cotroceni să fie înlocuită cu ruta Primăria Capitalei – Palatul Victoria.
Polarizare PSD vs Dreapta sau Dreapta vs Dreapta
Partidul Social Democrat a dominat de-a lungul timpului administrația locală prin numărul de primării și de consilii județene câștigate.
În Bucureşti PSD se poate lăuda cu victorii la primăriile de sector (2, 3 sau 5), însă nu a reușit să dea niciodată primarul celui mai mare și mai important oraș al a țării.
Pentru PSD câștigarea Primăriei Generale a devenit un complex la fel de mare cum este câștigarea președinției României. Însă, spre deosebire de Cotroceni, Primăria Capitalei este un complex cu care social-democrații au învățat treptat să trăiască.
Așteptările opiniei publice ca un candidat susținut de PSD să câștige în 2016 Primăria Capitalei sunt foarte reduse. De asemenea, chiar dacă în anii 1992, 2000 și 2004 PSD a pierdut bătălia pentru Primăria Generală, a reușit totuși să câștige alegerile parlamentare.
Prin formarea USL și aducerea în fruntea partidului a unui președinte tânăr, social democrații au reușit la ultimele alegeri locale și generale să schimbe baza electorală a partidului și să străpungă zone considerate până în 2012 dominate exclusiv de partidele de dreapta.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
