Pe 1 septembrie, Nicu Ceaușescu ar fi implinit 64 de ani. A murit pe 26 septembrie 1996. Dacă regimul comunist nu se prăbusea in decembrie 1989, Nicu era sortit să devină succesorul autocratului tot mai sclerozat. Dictatorul si sistemul erau in egală măsură senili, decrepiți si paranoici. Scribul de partid Eugen Florescu il proslăvea de-acum pe Nicu drept “demnul fiu al unui tată demn”, iar un turiferar grotesc precum Adrian Păunescu avea, probabil, pregătiti kilometri de ode pentru delfinul inscăunat pe post de voievod al comunismului dinastic. Mă gandesc că merită să amintesc acum un interviu din 26 ianuarie 2014 luat de Radu Uszkai si publicat in “Academia Cațavencu”. Concluzia, in care il descriu pe Victor Ponta, se aplică perfect, cred, caidului de la City Hall, Lord Mayor of Bucharest, Sorin Oprescu: “Vidul de valori, absența simțului moral, disponibilitatea pentru orice fărădelege, arivismul atroce, cinismul nețărmurit, minciuna ca mod de viață”.
Corupția endemică din Romania de azi, este o consecință palpabila si imposibil de contestat a ceea ce numim mostenirile dictaturii comuniste (historical legacies). Sigur, combinate, bricolate, cum ar spune Stephen Kotkin, cu patologiile specifice post-comunismului. Nomenclatura nu a dispărut in sistemul Iliescu, doar s-a reconfigurat, a imbrăcat costume Armani, poartă ceasuri Vacheron Constantine si isi face vacanțele la Monte Carlo, Biarritz si in Dubai. Fidel aceste nefaste tradiții, Sorin Oprescu simbolizează viața de apoi, prosperă si lipsită de rusine, a nomenclaturii comuniste din Romania.
