Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Indomptabilul Zaza si tatal sau, pictorul Costin Ioanid: Melancolii din anii nebuniilor secrete

de Vladimir Tismaneanu     Contributors.ro
Marţi, 25 august 2015, 16:35 Actualitate | Opinii

Vladimir Tismaneanu
Foto: Arhiva personala

Corespondența din ultima vreme cu istoricul de artă Andrei Doicescu mi l-a readus in minte pe prietenul meu Zaza. Erau veri, locuiau in casa care azi are la intrare o placă memorială pentru marele arhitect Octav Doicescu, la colțul dintre Bulevardul Mircea Eliade (fost Kalinin) și strada Herăstru. Zaza era ingenuu, avea un râs molipsitor, nu putea fi nicicum domesticit. Intr-un stat polițienesc, era cât se poate de liber. In mai 2015, plimbându-mă cu Marius Stan prin Cartierul Primăverii–avem un proiect comun–i-am povestit și despre Zaza, i-am arătat locul unde aveam “cazemata”. Avea temperament de artist, gândea in metafore și făcea cu usurință salturi mortale in idei. Era fermecător in a sa repudiere a oricăror tabuuri. Se numea Radu Ioanid (nicio legătură cu istoricul de la Muzeul Holocaustului). Mă indoiesc că i-a spus cineva vreodată altfel decat Zaza. Era născut, ca și mine, in 1951.

Un timp, am mers impreună la Liceul 24 (azi “Jean Monnet”). Avea un umor nebun. Nu cred că știa ce inseamnă frica de securiști. Avea in el o nebunie secretă. Nu cred ca facut vreo facultate, a lucrat ca operator la televiziune. Tatăl său era pictorul Costin Ioanid, mama sa era artista plastică Ada Ioanid, cea căreia Miron Radu Paraschivescu i-a dedicat o superbă poezie din “Cântice tiganesti”. Avea atelierul la subsol, făcea obiecte superbe pentru Fondul Plastic. Zaza mi-a dăruit o lampa cu abajurul din rafie, era făcută de mama sa. Iată fotografia acelei case pe care o am gratie lui Andrei, fiul lui Octav Doicescu. A postat-o cu generozitate pe pagina mea FB.

Tatăl lui Zaza, al şaselea pictor din familia sa, elev al lui Francisc Şirato, Costin Ioanid (1914-1993) a fost profesor, şef al catedrei de Artă Monumentală la Universitatea Naţională de Arte din Bucureşti, apoi decan şi rector, din ultima funcţie demisionând în 1966, după ce l-a înfruntat pe Nicolae Ceauşescu prin neacceptarea orientării impuse de Partidul Comunist creaţiei tinerilor. Adorat de studenţi, a fost un om integru şi un artist admirabil. Acum un an, in luna august 2014, Muzeul Satului a organizat o expoziţie dedicată operei sale.

Erau rude nu doar cu familia Doicescu, ci cu multe alte personalități din viața artistică românească (Pierre Grant, Mac Constantinescu). Era o casă cu multe mătuşi şi multi unchi, o cladire impregnată de istorie. Zaza si tatăl său m-au vizitat, prin 1991, la hotelul unde stăteam in Bucuresti, voiau să știe cum văd eu viitorul țării. Eram pesimist, dar am incercat să sun stenic. Costin Ioanid avea o mare tristețe in privire, s-a stins după doi ani. Zaza a murit şi el teribil, nepermis de devreme…


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro













756 vizualizari





ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Duminică