Silviu e în clasa a V-a. Repetă a doua oară clasa a V-a. Este cu trei ani mai mare decât colegii lui și îi stăpânește ca un dictator absolut. Clasa este extrem de zbuciumată pentru că Silviu creează tabere: cine nu e cu el e împotriva lui. Într-o clasă cu 13 băieți și 6 fete sunt bătăi de două ori pe săptămână. Direct sau indirect, Silviu este implicat în acestea. Uneori îi ațâță pe băieți și apoi se amuză de pe margine. În seara în care Andreea m-a chemat de la cancelarie, Sorin era în baie, cu buza sângerând. Îl lovise George cu genunchiul în gură. Copilul tremura, amândoi plângeau de furie, de durere. Le-am vorbit separat, i-am îngrijit, am cercetat, am vorbit cu toată clasa deschis, i-am tratat egal, nediferențiat, i-am unit. Cu toate acestea, toți băieții sunt atrași de zâmbetul lui Silviu care demonstrează tuturor că nimic nu e mai presus de Silviu, el poate face orice, oricând are chef. În clasa al cărei diriginte sunt, Silviu le fură copiilor mâncarea și banii și scoate tot ce e mai rău din ei, le potențează agresivitatea, răutatea, le dă un exemplu de indisciplină feroce pe care ei trebuie să îl urmeze. Copiii sunt atât de fragili acum, încât Silviu este un real pericol.
În fiecare zi, profesorii se plâng de întreaga clasă, nu-și mai poț ține orele. Uneori, la ora de engleză, sunt nevoită să particip și să-mi supraveghez copiii, ca un polițist. Ei ridică mâna sus și nu vorbesc neîntrebați, în clasă e liniște și înțelegere. Silviu lipsește.
Fetele sunt atât de reținute și tăcute, încât par că nici nu sunt acolo, ci ascunse sub bănci. Chiar și așa devin ținta atacurilor, căci li se pune vopsea în păr, le sunt furate lucrurile.
Nimeni nu i-a mai văzut pe părinții lui Silviu de când băiatul a fost transferat la această școală. Atenționările recomandate trimise de mine la adresa de domiciliu au fost returnate. Dacă ceri numărul de telefon al mamei, Silviu îți dă un număr fictiv, te privește cu seriozitate, direct în ochi afirmând că acela este numărul și o găsiți seara pe mama. Toți ceilalți părinți sunt alarmați, unii își apără copiii singuri – acolo unde școala nu are mijloace – amenințându-l pe Silviu.
Pentru că am vrut să-mi apăr clasa și pentru că a avut rezultate foarte proaste la câteva discipline, Silviu a rămas repetent a treia oară și a fost exclus din învățământul de masă. Din toată această aventură, Silviu n-a înțeles nimic. Nicio repetenție nu a corectat nimic din comportamentul lui, dimpotrivă. Ultima oară când l-am văzut mi-a adresat cuvinte grele. În fiecare an, repetenția l-a făcut mai violent.
Spirache e în clasa a VIII-a. Are aproape 18 ani și a rămas repetent de două ori. Cu toate că e pentru prima dată în clasa a VIII-a, nu-l prea interesează materia școlară. Petrece orele de la școală cu capul pe bancă și fumând la toaletă. Dimineața nu ajunge la școală la prima oră. Într-o miercuri, Spirache vine la școală împreună cu un prieten din clasa a VII-a. Amândoi sunt amețiți. Spirache se așază în bancă, e o nouă zi de școală. În acest timp, în clasa vecină, prietenul lui, Marius, leșină. Este anunțată salvarea, pentru că băiatul de 13 ani își revine cu greu. După câteva minute, aflăm că Spirache și Marius s-au delectat înainte de ore cu etnobotanice interzise. Deși testele lui Spirache conțineau numai numele, Spirache a promovat clasa a VIII-a, a susținut chiar și Evaluarea națională și a intrat la liceu. Un veritabil succes al repetenției!
În ambele situații ilustrate, acești copii repeteți sunt victime ale unui sistem care își propune să disciplineze prin exemple de rele-practici ale unor elevi. Școala le transmite copiilor frica de a rămâne repetenți, de a primi acest stigmat și de a ieși din grațiile sistemului de învățământ. Făcând aceasta, uităm că toți copiii sunt importanți în egală măsură și distrugem vieți. Cum va fi Silviu, cel care n-a reușit să termine clasa a V-a, peste cinci ani? Cine îl va angaja cu 4 clase, cum se va descurca, din ce va trăi?
Alteori, pentru a nu distruge viețile copiilor, în ultimele ore ale semestrului, profesorii trag de copii, pentru a le încheia media 5. Se fac concesii peste concesii, se uită că unii copii abia știu să scrie, că au preluat temele, că nu înțeleg nimic din ceea ce citesc. Și în felul acesta, întâlnim copii în ultimele clase de gimnaziu care nu știu să scrie și să citească, absolvenți de gimnaziu analfabeți care iau puțin peste punctul din oficiu la Evaluarea națională. Ei intră la un liceu teoretic și vor absolvi și cele patru clase ale liceului tot prin bunăvoința unor profesori. Și pot ajunge chiar și până la Bacalaureat, profesorii știind că repetenția nu este o soluție, ci un eșec.
Soluție posibilă
Consider că este necesară implicarea părinților pentru a construi un sistem funcțional în care să prevaleze interesele copiilor. Este absolut necesară renunțarea la această practică distructivă a repetenției care nu distruge numai elevii repetenți, ci și pe aceia care au ghinionul de a se afla într-o clasă cu astfel de adolescenți. Nu voi încerca să explic psihologia copilului repetent, dar am observat că există o furie incredibilă, o dorință de a ieși în evidență prin indisciplină, de a se revolta împotriva școlii și a profesorilor.
Cum să se realizeze această implicare a părinților? Copilul corigent devine copilul care are o restanță. Din experiența mea de profesor, repetenția nu numai că nu ajută cu nimic copiii, dar îi distruge. Însă cu o restanță sau mai multe, elevul poate trece în clasa următoare și rămâne alături de colegii lui. El participă la ore suplimentare, peste program, ținute de profesori special plătiți pentru aceste ore. Părintele va primi o amendă, o sancțiune pentru restanța copilului. În cazul în care părintele refuză sau nu este capabil să plătească, restanța copilului va însemna sistarea pe o perioadă determinată a ajutorului social sau a altor ajutoare ale statului. La finalul studiului suplimentar, elevul cu o restanță dă un examen. Dacă nu promovează acest examen, copilul rămâne cu aceeași restanță, iar părintele trebuie să plătească încă o dată aceeași sumă. În acest fel, părintele va fi cointeresat de rezultatele școlare ale odraslei. Cu alte cuvinte, propun mutarea fricii din sânul copilului în cel al părintelui.
În cazul în care elevul ajunge în clasa a VIII-a și are câteva restanțe, acesta nu poate participa la Evaluarea națională, până nu promovează la disciplinele cu probleme.
