Mnemofobia a fost inerentă sistemelor ideocratice. Istoria totalitarismului, scria Milan Kundera, este aceea a luptei memoriei impotriva uitării. China comunistă, in pofida fatadei reformiste, rămane obsedată de controlul draconic al memoriei istorice. Ceea ce a făcut si face gesturile celor care refuză să uite atât de semnificativ subversive. La ceasul nopţii totalitare, memoria are funcţie salvatoare. Interzicerea cărţilor istoricului britanic Anthony Beevor in Rusia putinistă este un indicator elocvent al renaşterii totalitarismului. La fel, recuperarea si asumarea trecutului este unul al de-totalitarizării, deci al democratizării.
O Anna Ahmatova care poartă în memorie poemul “Requiem”, scris în 1937, anul de vârf al Marii Terori, o Nadejda Mandelştam care devine depozitara (legatara) scrierilor soţului ei, poetul prigonit şi asasinat pentru că a îndrăznit să scrie în 1934 câteva versuri ironice (devastatoare, e drept) la adresa „plăieşului de la Kremlin” sunt dovezile supreme ale faptului că bocancul totalitar nu poate strivi mereu reînnoita ispita a libertăţii
Tot astfel, împotriva celor care au susţinut şi susţin că excesul de amintire ar putea cumva dăuna unui suspect echilibru al unei societăţi fără frământări şi remuşcări, deci una a nesimţirii, Monica Lovinescu scria: „numai memoria e în stare să redea unei societăţi peste care a domnit totalitarismul o respiraţie normală ori cvasinormală. A scrie despre ce s-a întâmplat în societatea totalitară din România de-a lungul stalinismului nu corespunde dorinţei de a redeschide răni ce altfel s-ar cicatriza singure, ci e unica metodă de a trece cu adevărat pragul dacă nu spre un tip de societate liberă, cel puţin spre una de tip dictatorial. […] Slujindu-se de cuvânt, scriitorii nu pot să nu sufere cei dintâi de dedublarea lui. Pentru ei, dăinuirea sistemului totalitar, chiar atenuat în aspectele lui cele mai agresive, poate agrava schizofrenia ce ameninţa încă – la 20 de ani de la moartea lui Stalin – întregul corp social” . Diagnostic implacabil al unei maladii ce avea să ia forme paroxistice în anii următori. Un sindrom care, iata, se repeta cvasi-ciclic, cu măşti noi şi vin amnezic reincălzit…
