Condamnarea la douazeci de ani de inchisoare a calaului Visinescu dovedeste ca se poate. Sigur, fara Legea initiata de Monica Macovei si privind imprescriptibilitatea crimelor impotriva umanitatii, deci modificarea Codului Penal in acest sens, votata in martie 2012, nu s-ar fi ajuns aici. Era pe vremea conducerii Ioan Stanomir-Cristian Vasile-Bogdan C. Iacob la IICCMER, eu eram presedintele Consiliului Stiintific. Profesorul Stanomir a colaborat direct cu Monica Macovei pentru justificarea Legii. Apoi s-a schimbat guvernul, conducerea a fost demisa de premierul Victor Ponta dupa doua luni.
Judecatoarea a probat in procesul Visinescu onestitate si si-a facut datoria. Este un moment in care justitia morala se intalneste cu aceea politica si penala. Sentinta nu e definitiva, dar, simbolic, tortionarul a primit cuvenita pedeapsa. Sa speram ca lucrurile vor merge inainte si ca vor fi deferiti justitiei si alti practicanti ai samavolniciei. Asumarea trecutului, am spus-o de multe ori, este de nagandit atunci cand asasinii se plimba liber si sfidator prin Cetate.
Este un moment special pentru cei care au trecut prin infernul Gulagului romanesc si pentru familiile lor. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Este limpede ca in lupta dintre decomunizatori si anti-decomunizatori, ma situez, cu moderatie si fermitate, in prima grupare. Pentru membrii si expertii Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania care au intocmit “Raportul Final” pe baza caruia presedintele Traian Basescu a condamnat regimul comunist ca ilegitim si criminal, este un moment cat se poate de semnificativ.
