entru Marius
Istoria inainteaza pe panta sa rea, scria Hegel. Diavolul a existat si va exista mereu, cat se poate de palpabil, ne spune, lui Marius Stan si mie, Alain Besançon. Ne reaminteste unul dintre cele mai tulburatoare pasaje din “Secolul meu” de Aleksander Wat, dracul in carne si oase vazut la inchisoarea Butyrka. La FNAC, cumparam, in Pleiade, Malraux si Camus. Orice intelectual care se respecta ar trebui sa aiba in biblioteca sa “Conditia umana” si “Omul revoltat”. Cumparam cartea despre diavolul Beria de Françoise Thom si pe cea a lui Viktor Klemperer intitulata “LTI, La langue du Troisieme Reich.”, limba celui de-al Treilea Imperiu (Reich). Diavolul avea a sa imbecil-ezoterica langue de bois. Françoise Thom a scris cartea clasica despre acest construct in care ceea ce se spune are o singura menire esentiala: sa oculteze si sa desfigureze realitatea. Alain Besançon, discipolul lui Raymond Aron si prietenul de idei al unor Martin Malia si Leszek Kolakowski, a deconspirat cu admirabila pasiune si maxima rigoare ideocratia comunista. Ne vorbeste cu caldura despre Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, despre legatura sa stransa cu editura Humanitas care i-a publicat cartile in excelente traduceri romanesti.
La Conciergerie citim lista executatilor din vremea Revolutiei Franceze: Danton, Camille Desmoulins, Robespierre, Fouquier-Tinville, acel precusor si model al lui Andrei Visinski si al lui Roland Freisler. Ca religie seculara, bolsevismul (deci nu doar “stalinismul”) a fost un fundamentalism politic, o gnoza ce s-a dorit universal-redemptiva. Leninismul s-a nascut la intersectia dintre marxism, nihilism si mesianism rus. Nu trebuie neglijat factorul numit de Isaac Deutscher “magie primitiva” (Deutscher a gresit in multe privinte, dar nu pe acest subiect). Bolsevismul nu a mantuit pe nimeni, a creat in schimb o monstruoasa colonie penitienciara. Acesta a fost adevarul despre catastrofele legate de incarnarea Diavolului in Istorie. Un Diavol numit Lenin, Stalin, Hitler, Mussolini, Mao, Ceausescu, Enver, Pol Pot, Abimael Guzman, Castro etc Ne intalnim la Aeroportul Roissy cu Alexandru Calinescu. Ne spune ca Thierry Wolton pregateste o serie de carti monumentale despre comunism: criminalii, victimele, complicii…
La Palais du Luxembourg o expozitie de picturi si desene despre dinastia Tudorilor. Imi aduc aminte de piesele istorice ale lui Shakespeare, de tragedia mea favorita, “Richard al II-lea”, de replica aceluia care, dupa uciderea lui Richard de Bordeaux, ii spune celui care avea sa devina atunci Henric al IV–lea: “Ai vrut s-o vreau”. Privesc portretele lui Elizabeth, regina-fecioara si ale rivalei-victima, Maria Stuart, eroina minunatei biografii de Stefan Zweig. Anamorfoza unuia dintre Tudori imi readuce in minte cartea lui Jurgis Baltrusaitis citita cu patru decenii in urma. Ideile politice au suferit in veacul totalitarismelor transfigurari dintre cele mai naucitoare…
Istoria secolului XX este una ce face sa paleasca universul intrigllor, comploturilor si vendetelor din piesele unor Marlowe sau Shakespeare. La Tbilisi am vorbit indelung cu intelectuali georgieni despre anii Marii Terori. Citesc biografia acelui Janus care a fost Beria, criminal sadic si reformator secret, bolsevic ardent cu ascunse simpatii mensevice. Fara a cunoaste capitolele georgiene din biografia sa este imposibil sa reconstitui personajul. Georgia a fost singurul experiment politic mensevic, a fost lichidat in fasa. Unii prieteni din Tbilisi au rezerve fata de filmul “Cainta” al lui Tenghiz Abuladze, li si pare prea inclinat spre mistitism religios.
Citeste intreg articolul si coemnteaza pe Contributors.ro
