Dincolo de faptul ca e neclar cine invita “lumea” la aceasta dezbatere publica (partidul sau domnii care au semnat?), ceea ce stiu e ca cei doi semnatari sunt initiatorii unui proiect de lege care a facut deja “furori” la o prima citire. Si n-o spun doar eu, ci mai toate persoanele responsabile, de la Guvernatorul BNR Mugur Isarescu si pana la comentatorii din presa care au citit “Proiectul de Lege privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite”. Da, are legatura cu invitatia la dezbaterea descrisa mai sus... care ma intreb daca va fi o dezbatere, un exercitiu de imagine politcianist din partea initiatorilor prin infierarea “bancilor cele rele”, sau pur si simplu va aluneca spre o cearta intre “specialistii” ce-si vor spune parerea in fata oamenilor cu datorii la banci, care nu mai inteleg mare lucru... Sau poate inteleg doar ceea ce-i ajuta pe moment.
Trec peste faptul ca proiectul de lege e unul foarte controversat si ma abtin sa comentez cu privire la initiatori. Insa nu pot sa nu observ ca acesta apare, ca si alte asemene proiecte, intr-o perioada a unui adevarat “concurs de frumusete” pre-electoral. Parlamentari si grupuri si grupulete din cele doua partide mari, PSD si PNL, se intrec in a propune tot felul de legi care adesea se contrazic reciproc. PNL-ul pare ca scotoceste dupa initiative “de stanga”, pentru a strange simpatizanti de pe frontul PSD-ului, in timp ce PSD-ul fie adanceste propriile-i masuri de stanga (intr-o economie care se doreste totusi de piata, chiar daca sociala), fie cauta nise de manifestare in batalioanele alegatorilor “de dreapta”. Trec si peste faptul ca, personal, cred ca domnul Piperea risca sa se plictiseasca ingrozitor in viitorul parlament sau guvern.
Insa nu pot trece peste faptul ca din atat elan populist si lipsa de intelegere a realitatilor economiei globale in care am intrat si noi cu Romania noastra, trebuie sa pierdem timp pretios pentru a demonta solutii neaplicabile si inacceptabile intr-o societate sanataoasa, in loc sa le cautam si posibil sa le si gasim pe cele care pot fi cu adevarat implementate.
Sa incercam sa intelegem... Ce spune acest proiect al domnilor Piperea si Zamfir? Pe scurt, “zice” ca in cazul in care o persoana care a luat (in trecut) sau intentioneaza sa ia un credit de la o banca pentru a-si cumpara o casa si garanteaza la momentul obtinerii creditului si cu casa pe care o cumpara, este indreptatita, ca in cazul in care nu mai poate achita ratele la care s-a angajat, sa mearga inapoi la banca si sa spuna: “poftiti cheile de la apartament, gata, de-acum eu nu mai am nicio datorie fata de banca.” Indiferent da cat mai avea de platit...!
- “Cum adica?” Chiar asa, cum adica? Si unde-i... Constitutia?
La modul simplist, acest proiect, daca ar fi aplicat la orice situatie de imprumut cu garantie si prin Codul Civil, inclusiv intre persoane fizice, ar echivala cu scenariul in care daca vreunul dintre dumneavoastra, cititorii, isi imprumuta un prieten cu bani pentru o masina pentru, sa zicem vreo 4-5 ani, iar prietenul nu va mai poate returna banii insa va aduce masina peste 3 ani si v-o lasa la poarta, ar trebui sa acceptati acest lucru. Nu banii pe care i-ati imprumtat cu dobanda prietenului, ci o masina la mana a doua... V-ar conveni, daca Dvs. ati fi cel care a acordat imprumutul prietenului? Stiu, vor exista multi care vor spune ca in cazul dintre clienti si banci e cu totul altceva... Insa nu e, pentru ca principiul imprumutului e acelasi peste tot, cel care imprumuta altcuiva bani cu dobanda, trebuie sa primeasca inapoi tot bani, nu bunul care a fost cumparat cu banii imprumutati. Bineinteles, in afara de situatia in care chiar isi doreste sa primeasca inapoi nu banii, ci bunul...
Folosirea de exemple din alte tari, unde zice-se ar exista precedente similare, e falsa. In SUA, aceasta situatie a “darii in plata” e intalnita in doua state, Arizona si California, insa mecanismul este prevazut in contractul initial (deci agreat intre creditor si debitor!), impreuna cu costurile aferente, iar cei care recurg la acest instrument sunt raportati la un birou de credit, datele fiind stocate pe o perioada mare de timp (intre 4 si 7 ani). Si mai exista si in Spania, insa in conditii extrem de restrictive, ceva care ne duce inapoi la spiritul Legii Insolventei Persoanelor Fizice, ce tocmai a fost promulgata (in ciuda opozitiei domnului Piperea). Si daca tot avem o lege a insolventei si pentru persoanele fizice, plus inca una in lucru de la ANPC pentru implementarea Directivei 17, ma intreb de ce mai avem nevoie de inca una cu “darea in plata”? Sunt sigur insa ca ne va explica domnul Piperea...
Cu siguranta si alti politicieni sau avocati din alte tari au avut asemenea idei nastrusnice. Insa au inteles ca intreg sistemul de creditare va fi dat peste cap si s-au oprit. Or in Romania, unde problema majora a oricarui proiect de lege e implementarea, realmente nu cred ca ne putem propune asemenea experimente. Efectul ar fi unul devastator, inclusiv prin descurajarea investitorilor care se asteapta la un climat de afaceri stabil si nu la schimbarile regulilor in timpul jocului.
Inchipuiti-va cam cat de usor vor mai acorda bancile credite si cam ce niveluri de acoperire vor solicita atat pe partea de garantii cat si pe partea de avans in cazul in care o asemenea lege ar fi promulgata. Cat de usor ne va mai fi sa cumparam o casa, in conditiile in care veniturile in Romania n-au cum sa creasca peste noapte? Se vor ieftini casele? Poate, insa nu cred ca prea mult, iar efectul va fi oricum insesizabil fata de efectele adverse cumulate pe care legea le-ar putea genera pe frontul creditarii in general. Ganditi-va doar ca si dobanzile vor creste pentru astfel de credite, iar sumele maxime vor fi plafonate, iar aceste plafoane vor fi coborate.
Nu va mai plictisesc cu exemplele privind efectele extrem de adverse pe care o asemenea lege le-ar putea produce in toata economia Romaniei. Le atasez separat, in limbaj “specializat”, pentru conformitate si pentru seriozitatea dezbaterii, in chiar forma in care au fost trimise de catre CPBR autoritatilor competente acum doua saptamani...
Desi nu sunt nici avocat - cu atat mai putin constitutionalist - nu pot sa nu zabovesc un pic asupra caracterului anticonstitutional al proiectului de lege. Asa mi-au spus domni mai cititi decat mine. Si cred ca am inteles bine ca prevederile proiectului de lege incalca principiul neretroactivitatii legii civile consacrat de articolul 15 alineatul 2 din Constitutia Romaniei, conform caruia “legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. De asemenea, am mai inteles si ca proiectul de lege contravine inclusiv articolului 6, alineatul 2 din Codul Civil, care mentioneaza ca actelor juridice li se aplica legea in vigoare la data incheierii acestora.
Pana una alta, realmente sper sa nu ajungem in situatia in care sa ne spuna Curtea Constitutionala ce e constitutional si ce nu. Si mai sper ca inainte de a purcede la adoptarea unui asemenea proiect de lege, domnii parlamentari, aparatorii nostri alesi prin vot, vor incerca macar sa realizeze un studiu de impact asupra efectelor pe care le-ar putea cauza un asemenea text legislativ. Nu de alta, insa se pare c-ar fi chiar obligatoriu (conform prevederilor legii 24/2000, republicata conform Monitorul Oficial nr. 260 din 21 aprilie 2010).
- De la Casa Poporului la... Palatul Parlamentului. Sau inapoi?
Va mai aduceti aminte pentru ce excela Romania prin comparatie cu celelalte tari foste socialiste la sfarsitul lui 1989? Prin faptul ca-si platise intreaga datorie externa, chiar inainte de termen. Probabil ca Ceausescu intelesese ca nu... pricepuse la inceput cum era cu sistemul dobanzilor. Si cand a inteles ca depinde prea mult de creditori, a hotarat sa achite cat mai repede ce trebuia platit. Ca doar nu putea da tara “in plata”. Insa Ceausescu a facut ceva mai rau, si-a dat proprii cetateni... in plata, i-a infometat vanzand produse alimentare pe nimic pentru a achita datoria externa. In prima faza a dezvoltarii economice originale, romanii s-au bucurat ca au metrou si ceva apartamente mai noi in provincie. Si fabrici unde sa lucreze. Insa curand n-au mai avut ce sa cumpere cu banii pe care-i castigau. Iar dupa aceea au vazut ca Ceausescu nu s-a oprit la “dezvoltare industriala” si au inteles ca foamea lor si frigul din apartamente servea megalomania conducatorului iubit, care construia Casa Poporului si Bulevardul Victoria Socialismului. Iar pentru asta n-au putut sa-l ierte, iar el a dat... in primire.
Maine, cand vom dezbate in Palatul Parlamentului, pe care Ceausescu l-a “dat in plata” prin infometarea propriilor cetateni, ar trebui sa intelegem ca orice “dare in plata” are costuri care mai devreme sau mai tarziu se vor deconta undeva. Ceea ce poate parea un castig electoral facil astazi, sau o scapare de datorii a unora care s-au lacomit sau care nu inteleg ca proprietatea, inclusiv a banilor ar trebui sa fie sfanta, se poate transforma intr-un haos legiferat din care nici macar copiii nostri nu ne vor mai putea scoate cu legile si parlamentul lor.
Acum un an de zile, cand am acceptat sa “lucrez cu bancile” cum spun prietenii mei, am stiut ca nu-mi va fi usor sa ies cu ele “in piata”, mai ales dupa criza financiara globala care a lasat oameni pe drumuri peste tot in lume. In fond, inca de pe vremea cand eram corespondentul agentiei Bloomberg News la Bucuresti (1997-2007), am inteles ca bancile sunt printre cele mai putin iubite institutii. Insa realitatea a dovedit ca indiferent de oranduirea politica, sociala si economica, ele sunt necesare. Iar in Romania, cu atat mai mult, fiindca cea mai mare parte a economiei e finantata de banci. Asa ca acum un an, cand am inceput sa lucrez pentru CPBR, mi-am dat seama ca nu pot contibui la imbunatatirea relatiilor dintre clienti fara sa vorbesc despre greselile care au fost comise in anumite situatii de catre unele banci. Si ca e singura cale posibila pentru a incepe sa indreptam cat mai multe dintre aceste greseli. Si azi gandesc la fel.
Ceea ce vad insa ca se intampla in Romania in ultima perioada e o tendinta de a inlocui un tip de abuz de incredere asupra cetatenilor cu altul. Daca bancile au acceptat faptul ca trebuie sa invete din propriile greseli, acest lucru nu inseamna ca intreaga lor activitate a fost gresita. Iar legiuitorii, chiar aflati in goana dupa capital politic, ar trebui sa inteleaga acest lucru si sa creeze conditii de crestere economica atat pentru proprii cetateni cat si pentru jucatorii din economie, nu legi cu aplicare circumstantiala care pot crea efecte adverse pe termen mediu si lung.
N.red. Bogdan Preda este Director Executiv pentu Relatii Publice si Institutionale al CPBR. Parerile exprimate in acest comentariu sunt ale autorului si nu reprezinta pozitia oficiala a Consiliului Patronatelor Bancare din Romania.
Cum si-or mai da saracii bancheri bonusurile alea cu multe zerouri daca ii obligam, ce scandalos! sa-si asume raspunxerea pentru dezastru creeat de ei?
In rest articolul pare interesant.
Daca urmare reevaluarii valoarea imobilului este sub valoarea ramasa de rambursat din credit (negative equity) atunci banca cere clientului sa completeze cu diferenta.
In felul asta banca isi asuma intr-adevar riscul de a primi imobilul cu o valoare redusa, dar are un risc redus- pe perioada de un an de zile- iar clientul are si el o garantie ca poate da imobilul dar se poate impiedica foarte bine daca banca ii cere o completare la avans. Abia atunci intervine insolventa persoanei fizice.
1 - banca iti ia casa care valoreaza mai mult pe motiv "asta e garantia", ce sa-ti facem
2 - banca iti ia casa, o vinde la licitatie, isi ia partea si tie iti da ce ramane
intrebare retorica, care din ele crezi ca se intampla ?
Pai sa inlocuim masina cu casa in exemplul de mai sus si vom vedea ca dupa 3 ani in care s-au platit rate cu o valoare de ceva mai mult de 80% din creditul total te trezesti cu casa inapoi. E buna afacerea si pentru creditor. Dar daca tu mai ai de luat valoare a doua case e adevarat nu prea e convenabil.
Legea asta nu este altceva decat o aducere pe o pozitie de negociere a debitorului cu creditorul. Nici mie ca debitor nu imi convine sa renunt la casa dupa ce am platit o groaza de bani dar daca nu putem gasi o cale de mijloc este de preferat acest mecanism de limitare a pierderilor.
- in momentul de fata bancile dau bani cu imprumut fara sa-si faca prea multe probleme pentru ca stiu ca pot urmarii clientii pana in panzele albe. Ori a da imprumut si a cere dobanda NU este o actiune caritabila, si fiind asa nu vad de ce aceasta afacere este mai speciala decat celealte din IT, comert etc. care prezinta un risc si nimeni nu-l acopera decat antreperenorul.
In lumina acestor fapte DE CE banca/inprumutantul TREBUIE sa-si primeasca banii inapoi, chiar si cu pretul linsarii clientului?
Sa nu aud iarasi melodia aia pentru idioti ca stii ca bancile reprezinta stabilitatea sistemului si trebuie salvate - ca-mi fac si eu o banca, ca la o adica daca sunt antreprenor PROST statu ma salveaza ... aaa pardon voi compatriotii mei, o sa-mi platiti prostia de a gestiona o afacere sau cine stie ce matrapazlacuri de petreceri cu fete frumoase.
Criza de acum din europa e din cauza bancilor, dupa ce au fost salvate, acum strang cu usa statele sa le dea banii inapoi :)) - tare rau chesti asta.
Uitati-va la Islanda, a ales sa nu salveze bancile si uite ca acum infloreste :)) si culmea a fost amenintata de toate statele puternice, - de ce oare? probabil pentru ca le soptea un bancher puternic in ureche ce sa zica :)
Revenind la subiect - eu zic ca banca trebuie sa-si asume riscul ca intr-un final poate sa nu-si mai primeasca banii inapoi, asa cum si clientul isi asuma riscul ca o sa ramana fara casa si cu banii dati, daca nu e in stare sa plateasca pana la capat si daca casa nu mai face cat mai are el de returnat.
Apropos de nivelul de garantii cerut de banci ca o sa creasca, sa creasca, nu cred ca este o problema asta. In mod normal acest nivel de garantii si evident nivelul dobanzii cerute este reglat de piata. Daca este prea sus, bancile o sa stea cu banii in buzunar si nu o sa-si vanda produsele, o sa devina neprofitabile, o sa iasa de pe piata si o sa lase locul unei banci mai destepte si mai capabila.
Trebuie sa nu uitam un aspect, si anume ca banca, ca orice antreprenor este un investitor - investeste intr-o afacere, deci este de datoria bancii sa sa-si evalueze riscurile, si daca merge inante si da imprumutul, si apoi se dovedeste ca nu a prevazut acele riscuri, de ce sa le arunce in spatele clientului?
Un raspuns ar fi, pt ca poate ceea ce este perfect ok in conditiile economiei de piata. Tocmai de asta exista legi ca sa echilibreze acesr raport disproportinonatde forte banca/client.
Din punctul meu de vedere asa cum am zis, nu trebuie sa existe prevederi speciale pentru banci, si prevederi pentru restul afacerilor.
ca de avem dobanzii FANTASTICE DE MARII ...camatari cu legea in mana...RUSINE...
Cred ca domnu a baut un pic mai multa "apa minerala".
Il rog sa dea un exemplu in care bancile au recunoscut ca au gresit si au platit paguba produsa fara a fi obligate de instantele de judecata.
- BNR a inceput lobby pe furis la politicieni sa nu voteze cumva vreo lege care sa nu mai lase bancherii sa fure
- Sa ne spuna domnul Preda daca prietenului caruia i-a imprumutat bani sa-si cumpere masina i-a explicat prieteneste ca peste cativa ani o sa-i plateasca dublu rata. Sa ne explice domnul Preda care sunt acele solutii pe care le cauta si nu le gasesc bancile, sa ne lumineze si pe noi. Cica ii pasa si de imprumutati dar si de tara ??? Pai cine e tara, domnu' Preda? Nu cumva noi? Astia care pana una alta platim de ne sar capacele?
In aceasta ordine inseamna ca si Banca Nationala a Elvetiei este parte a acestui proiect - cu iz electoral - pentru ca in a facut ce a facut in 15.01.2015 , si este cauza acelei cresteri a CHF , care a declansat toata "rascoala" asta impotriva bancilor !
Si tot asa , probabil ca si in tarile vecine , Croatia , Polonia , sunt alegeri apropiate pentru ca si acolo sunt asemenea initiative legislative .
Chiar, bancherii NU pot vedea "paiul" din ochii cetatenilor , de "barna" din ochii lor ?!?!?
Chiar toate problemele , de orice natura, trebuie trebute prin "filtrul" sau cauzalitatea politicului ?!?!?
Bancile NU au" gresit" in 2007 - 08 , erau constiente de GRESEALA si au PERSISTAT in ea, au facut-o cu BUNA STIINTA !!! Ceea ce NU este tot una cu a gresi din eroare / intamplator / o data , etc... Aici e BUBA !! Dar cred ca imi pierd timpul comentand despre banci !!!
Bancile cele rele sunt usor de injurat, dar autorul ridica doua probleme serioase:
1. Legea insolventei persoanei fizice ce tocmai a fost promulgata prevede inclusiv darea in plata, deci nu e nevoie de o lege noua, care sa incurce mai mult decat sa ajute;
2. Bancile nu sunt agentii imobiliare - expresia mi-a luat banca casa e stupida - banca o scoate eventual la vanzare dar n-are ce face cu casa...
Daca vor fi fortate sa accepte darea in plata in acest mod, s-ar putea sa se prabuseasca si creditarea si piata imobiliara, si atunci sa te tii vaiete si bocete.
Mai e si o mica problema de constitutionalitate si de principii elementare de drept civil...
Discutia e serioasa si trebuie abordata ca atare, nu in cheie populista, cu "bancherii cei hoti", etc. Pai si politicienii sunt hoti - sa desfiintam toate partidele si sa punem capat democratiei?
diferenta majora intre legea insolventei si aceasta noua lege e ca insolventa trebuie dovedita si e urmarita de executor pe o lunga perioada de timp. Aici predai bunul si adio!
bancile nu sunt agentii imobiliare, sunt de acord, dar hai sa-ti explic o chestie (vad ca tu ai facut credit doar sa-ti iei un blender) - cand banca mi-a cerut ca imobilul cu care garantez creditul sa valoreze minim 125% din credit, banuiesc eu ca s-a gandit ca, in caz de ceva, sa il poata usor vinde ca sa recupereze banii. Ca acum nu ii mai convine socoteala initiala, si ca ar vrea si salariul meu prezent si viitor - eu zic ca e o mare magarie! De ce nu a pus poprire pe salariul meu din prima?!
Eu mi-am asumat devalorizarea CHF si platesc o rata dubla de 70 de milioane lunar, dar devalorizarea imobilului tot eu sa mi-o asum?! Think again!!!
Auzi, tu esti Mugur cumva?! Am niste urari de viata lunga pentru tine...
Sau poate esti dna Tatoiu - cea priceputa la toate... sa stii ca nu trebuie sa comentezi neaparat daca nu intelegi despre ce e vorba. Keep a low profile, please!
Best regards!
Acum casa valoreaza jumatate din pretul de achizitie. Incerc de 4 ani sa negociez cu banca o scadere a comisionului anual. Nu cer bancii sa piarda bani, nu cer scaderea dobanzii, cer scaderea comisionului anual, care reprezinta 25% din rata lunara!!! Le cer doar sa ma jupoaie mai putin, sa aduca costul creditului la nivelul actual, si imi asum eu pierderea a 50% din valoarea imobilului! "Multumita" legislatiei actuale, nici nu vor sa auda.
Am platiti 8 ani, si mai am de plata 400% din valoarea imobilului... Abia astept sa vad ce or sa spuna cand se va vota legea!
Mie mi se pare normal ca atunci cand dai cuiva credit, iar el garanteaza acel credit cu un imobil, tu - ca banca - sa iti asumi un risc. Nu conteaza ca debitoul cu banii tai si-a luat 5 Ferrari-uri - asta a fost visul lui, sau poate doar incercarea lui de a face o afacere! Daca a esuat - ia-i bunul ipotecat dar nimic mai mult.
Daca vrei mai mult, pune-i poprire pe salariu la momentul acordarii, sau inventeaza comisioane de risc dar nu pretinde ulterior ca el trebuie sa fie sclavul tau toata viata!
Anyway - low expectations cat timp Isarescu mai respira...