De la "darea in plata" a garantiei la "datul in bara" garantat. De ce? 

Luni, 22 iunie 2015, 13:07 Actualitate | Opinii

Ma pregatesc pentru o dezbatere si o intalnire oarecum emotionante. Si nu e o gluma, pentru ca imi pasa si de romanii care au luat credite pentru a-si construi o casa, insa si de tara in care am ramas sa-mi cresc copilul si care stiu ca are nevoie de banii si increderea investitorilor.  Maine, 23 iunie, voi merge la Palatul Parlamentului din partea Consiliului Patronatelor Bancare din Romania (CPBR) pentru a lua parte la o dezbatere publica cu tema “Politica de creditare si limitarea raspunderii ipotecare”. Invitatia am primit-o de pe adresa de e-mail a Grupului Partidului National Liberal, insa aceasta e semnata de domnul deputat Daniel Zamfir (PNL) si de catre domnul avocat si profesor Gheorghe Piperea, persoana “influenta” pe frontul... bataliei cu bancile, care nu cred ca mai are nevoie de nicio prezentare. 

Dincolo de faptul ca e neclar cine invita “lumea” la aceasta dezbatere publica (partidul sau domnii care au semnat?), ceea ce stiu e ca cei doi semnatari sunt initiatorii unui proiect de lege care a facut deja “furori” la o prima citire. Si n-o spun doar eu, ci mai toate persoanele responsabile, de la Guvernatorul BNR Mugur Isarescu si pana la comentatorii din presa care au citit “Proiectul de Lege privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite”. Da, are legatura cu invitatia la dezbaterea descrisa mai sus... care ma intreb daca va fi o dezbatere, un exercitiu de imagine politcianist din partea initiatorilor prin infierarea “bancilor cele rele”, sau pur si simplu va aluneca spre o cearta intre “specialistii” ce-si vor spune parerea in fata oamenilor cu datorii la banci, care nu mai inteleg mare lucru... Sau poate inteleg doar ceea ce-i ajuta pe moment. 

Trec peste faptul ca proiectul de lege e unul foarte controversat si ma abtin sa comentez cu privire la initiatori. Insa nu pot sa nu observ ca acesta apare, ca si alte asemene proiecte, intr-o perioada a unui adevarat “concurs de frumusete” pre-electoral. Parlamentari si grupuri si grupulete din cele doua partide mari, PSD si PNL, se intrec in a propune tot felul de legi care adesea se contrazic reciproc. PNL-ul pare ca scotoceste dupa initiative “de stanga”, pentru a strange simpatizanti de pe frontul PSD-ului, in timp ce PSD-ul fie adanceste propriile-i masuri de stanga (intr-o economie care se doreste totusi de piata, chiar daca sociala), fie cauta nise de manifestare in batalioanele alegatorilor “de dreapta”. Trec si peste faptul ca, personal, cred ca domnul Piperea risca sa se plictiseasca ingrozitor in viitorul parlament sau guvern.
Insa nu pot trece peste faptul ca din atat elan populist si lipsa de intelegere a realitatilor economiei globale in care am intrat si noi cu Romania noastra, trebuie sa pierdem timp pretios pentru a demonta solutii neaplicabile si inacceptabile intr-o societate sanataoasa, in loc sa le cautam si posibil sa le si gasim pe cele care pot fi cu adevarat implementate.

Sa incercam sa intelegem... Ce spune acest proiect al domnilor Piperea si Zamfir? Pe scurt, “zice” ca in cazul in care o persoana care a luat (in trecut) sau intentioneaza sa ia un credit de la o banca pentru a-si cumpara o casa si garanteaza la momentul obtinerii creditului si cu casa pe care o cumpara, este indreptatita, ca in cazul in care nu mai poate achita ratele la care s-a angajat, sa mearga inapoi la banca si sa spuna: “poftiti cheile de la apartament, gata, de-acum eu nu mai am nicio datorie fata de banca.” Indiferent da cat mai avea de platit...!

• “Cum adica?” Chiar asa, cum adica? Si unde-i... Constitutia?

Nu s-a inteles inca? Da, in cazul in care va fi adoptata, legea are si aplicare retroactiva. Si ce daca Directiva 17 a UE, din care initiatorii spun ca se inspira proiectul, spune altfel? Nu conteaza, noi facem regulile aici la noi. Mai ales in anii electorali.

La modul simplist, acest proiect, daca ar fi aplicat la orice situatie de imprumut cu garantie si prin Codul Civil, inclusiv intre persoane fizice, ar echivala cu scenariul in care daca vreunul dintre dumneavoastra, cititorii, isi imprumuta un prieten cu bani pentru o masina pentru, sa zicem vreo 4-5 ani, iar prietenul nu va mai poate returna banii insa va aduce masina peste 3 ani si v-o lasa la poarta, ar trebui sa acceptati acest lucru. Nu banii pe care i-ati imprumtat cu dobanda prietenului, ci o masina la mana a doua... V-ar conveni, daca Dvs. ati fi cel care a acordat imprumutul prietenului? Stiu, vor exista multi care vor spune ca in cazul dintre clienti si banci e cu totul altceva... Insa nu e, pentru ca principiul imprumutului e acelasi peste tot, cel care imprumuta altcuiva bani cu dobanda, trebuie sa primeasca inapoi tot bani, nu bunul care a fost cumparat cu banii imprumutati. Bineinteles, in afara de situatia in care chiar isi doreste sa primeasca inapoi nu banii, ci bunul... 

Folosirea de exemple din alte tari, unde zice-se ar exista precedente similare, e falsa. In SUA, aceasta situatie a “darii in plata” e intalnita in doua state, Arizona si California, insa mecanismul este prevazut in contractul initial (deci agreat intre creditor si debitor!), impreuna cu costurile aferente, iar cei care recurg la acest instrument sunt raportati la un birou de credit, datele fiind stocate pe o perioada mare de timp (intre 4 si 7 ani).  Si mai exista si in Spania, insa in conditii extrem de restrictive, ceva care ne duce inapoi la spiritul Legii Insolventei Persoanelor Fizice, ce tocmai a fost promulgata (in ciuda opozitiei domnului Piperea). Si daca tot avem o lege a insolventei si pentru persoanele fizice, plus inca una in lucru de la ANPC pentru implementarea Directivei 17, ma intreb de ce mai avem nevoie de inca una  cu “darea in plata”? Sunt sigur insa ca ne va explica domnul Piperea...

Cu siguranta si alti politicieni sau avocati din alte tari au avut asemenea idei nastrusnice. Insa au inteles ca intreg sistemul de creditare va fi dat peste cap si s-au oprit. Or in Romania, unde problema majora a oricarui proiect de lege e implementarea, realmente nu cred ca ne putem propune asemenea experimente. Efectul ar fi unul devastator, inclusiv prin descurajarea investitorilor care se asteapta la un climat de afaceri stabil si nu la schimbarile regulilor in timpul jocului.

Inchipuiti-va cam cat de usor vor mai acorda bancile credite si cam ce niveluri de acoperire vor solicita atat pe partea de garantii cat si pe partea de avans in cazul in care o asemenea lege ar fi promulgata. Cat de usor ne va mai fi sa cumparam o casa, in conditiile in care veniturile in Romania n-au cum sa creasca peste noapte? Se vor ieftini casele? Poate, insa nu cred ca prea mult, iar efectul va fi oricum insesizabil fata de efectele adverse cumulate pe care legea le-ar putea genera pe frontul creditarii in general. Ganditi-va doar ca si dobanzile vor creste pentru astfel de credite, iar sumele maxime vor fi plafonate, iar aceste plafoane vor fi coborate.
Nu va mai plictisesc cu exemplele privind efectele extrem de adverse pe care o asemenea lege le-ar putea produce in toata economia Romaniei. Le atasez separat, in limbaj “specializat”, pentru conformitate si pentru seriozitatea dezbaterii, in chiar forma in care au fost trimise de catre CPBR autoritatilor competente acum doua saptamani...

Desi nu sunt nici avocat - cu atat mai putin constitutionalist - nu pot sa nu zabovesc un pic asupra caracterului anticonstitutional al proiectului de lege. Asa mi-au spus domni mai cititi decat mine. Si cred ca am inteles bine ca prevederile proiectului de lege incalca principiul neretroactivitatii legii civile consacrat de articolul 15 alineatul 2 din Constitutia Romaniei, conform caruia “legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. De asemenea, am mai inteles si ca proiectul de lege contravine inclusiv articolului 6, alineatul 2 din Codul Civil, care mentioneaza ca actelor juridice li se aplica legea in vigoare la data incheierii acestora.

Pana una alta, realmente sper sa nu ajungem in situatia in care sa ne spuna Curtea Constitutionala ce e constitutional si ce nu. Si mai sper ca inainte de a purcede la adoptarea unui asemenea proiect de lege, domnii parlamentari, aparatorii nostri alesi prin vot, vor incerca macar sa realizeze un studiu de impact asupra efectelor pe care le-ar putea cauza un asemenea text legislativ. Nu de alta, insa se pare c-ar fi chiar obligatoriu (conform prevederilor legii 24/2000, republicata conform Monitorul Oficial nr. 260 din 21 aprilie 2010).

• De la Casa Poporului la... Palatul Parlamentului. Sau inapoi?

Dezbaterea de care va povestesc va avea loc la Palatul Parlamentului. Unde mai exact? In sala de sedinte a Comisiei pentru... Cultura. Si pentru ca tot vorbim de cultura si de palate, sa ne amintim si de putina istorie, pentru care n-avem inca o sala.

Va mai aduceti aminte pentru ce excela Romania prin comparatie cu celelalte tari foste socialiste la sfarsitul lui 1989? Prin faptul ca-si platise intreaga datorie externa, chiar inainte de termen. Probabil ca Ceausescu intelesese ca nu... pricepuse la inceput cum era cu sistemul dobanzilor. Si cand a inteles ca depinde prea mult de creditori, a hotarat sa achite cat mai repede ce trebuia platit. Ca doar nu putea da tara “in plata”. Insa Ceausescu a facut ceva mai rau, si-a dat proprii cetateni... in plata, i-a infometat vanzand produse alimentare pe nimic pentru a achita datoria externa. In prima faza a dezvoltarii economice originale, romanii s-au bucurat ca au metrou si ceva apartamente mai noi in provincie. Si fabrici unde sa lucreze. Insa curand n-au mai avut ce sa cumpere cu banii pe care-i castigau. Iar dupa aceea au vazut ca Ceausescu nu s-a oprit la “dezvoltare industriala” si au inteles ca foamea lor si frigul din apartamente servea megalomania conducatorului iubit, care construia Casa Poporului si Bulevardul Victoria Socialismului. Iar pentru asta n-au putut sa-l ierte, iar el a dat... in primire.

Maine, cand vom dezbate in Palatul Parlamentului, pe care Ceausescu l-a “dat in plata” prin infometarea propriilor cetateni, ar trebui sa intelegem ca orice “dare in plata” are costuri care mai devreme sau mai tarziu se vor deconta undeva.  Ceea ce poate parea un castig electoral facil astazi, sau o scapare de datorii a unora care s-au lacomit sau care nu inteleg ca proprietatea, inclusiv a banilor ar trebui sa fie sfanta, se poate transforma intr-un haos legiferat din care nici macar copiii nostri nu ne vor mai putea scoate cu legile si parlamentul lor.

Acum un an de zile, cand am acceptat sa “lucrez cu bancile” cum spun prietenii mei, am stiut ca nu-mi va fi usor sa ies cu ele “in piata”, mai ales dupa criza financiara globala care a lasat oameni pe drumuri peste tot in lume. In fond, inca de pe vremea cand eram corespondentul agentiei Bloomberg News la Bucuresti (1997-2007), am inteles ca bancile sunt printre cele mai putin iubite institutii. Insa realitatea a dovedit ca indiferent de oranduirea politica, sociala si economica, ele sunt necesare. Iar in Romania, cu atat mai mult, fiindca cea mai mare parte a economiei e finantata de banci. Asa ca acum un an, cand am inceput sa lucrez pentru CPBR, mi-am dat seama ca nu pot contibui la imbunatatirea relatiilor dintre clienti fara sa vorbesc despre greselile care au fost comise in anumite situatii de catre unele banci. Si ca e singura cale posibila pentru a incepe sa indreptam cat mai multe dintre aceste greseli. Si azi gandesc la fel. 
Ceea ce vad insa ca se intampla in Romania in ultima perioada e o tendinta de a inlocui un tip de abuz de incredere asupra cetatenilor cu altul. Daca bancile au acceptat faptul ca trebuie sa invete din propriile greseli, acest lucru nu inseamna ca intreaga lor activitate a fost gresita. Iar legiuitorii, chiar aflati in goana dupa capital politic, ar trebui sa inteleaga acest lucru si sa creeze conditii de crestere economica atat pentru proprii cetateni cat si pentru jucatorii din economie, nu legi cu aplicare circumstantiala care pot crea efecte adverse pe termen mediu si lung.

N.red. Bogdan Preda este Director Executiv pentu Relatii Publice si Institutionale al CPBR. Parerile exprimate in acest comentariu sunt ale autorului si nu reprezinta pozitia oficiala a Consiliului Patronatelor Bancare din Romania.