Suntem in plin sezon de intocmire a cererilor de plata catre APIA, agricultorii trebuie sa completeze in fel si chip un dosar stufos, definit de niste documente chiar mai stufoase, asa cum ii sta bine romanului “reglementator” (am vrut sa scriu “regulator”, dar se poate interpreta altfel, nu ca n-ar fi si asa corect) tare in teorie si varza in practica. Reglementam ca in UE, ba chiar mai abitir, si aplicam ca in Romania, transformand o intentie teoretic buna in ceva fie inaplicabil practic, fie utopic.

Mircea ModanFoto: Hotnews

In prima faza primesti acasa o invitatie format A4 scrisa marunt fata-veso (adica plina ochi cu obligatii pe care trebuie sa le indeplinesti pentru a depune “cererea unica de plata”). OK, banii gratis nu se obtin asa usor cum zic unii…

Copie dupa buletin, IBAN-ul contului bancar, adeverinta de la primarie completata “conform modelului cadru” prevazut in nu stiu ce anexa a ordinului MADR nr… bla, bla, la care, in aceasta campanie se admit derogari conform OMADR nr… bla, bla, basca o copie conform cu originalul a filelor din RA in care sunt inscrise… iarasi bla, bla. (La finalul invitatiei este precizat ca daca vrei sa afli mai multe informatii trebuie sa citesti OMADR nr… si OUG nr.. iti ia vreo doua ore sa le citesti, cat de stufoase sunt)

Din capul locului observam ca APIA nu are “incredere” in adeverintele date de primarie, vrea si copii dupa registrul agricol. Nu e ceva musai rau, probabil ca s-au facut ceva “smecherii” de vreme ce s-a introdus si “dovada” ca adeverinta este chiar in regula.

Urmeaza apoi documetele care arata ca folosesti terenul legal (acte de proprietate, arenda, contracte de comodat- acestea se fac de regula cu membrii familiei care fac parte din exploatatia agricola al carui cap esti tu, soacra, nevasta etc). Documente care se aduc an de an, chiar daca nu se schimba nimic in structura exploatatiei. Ma rog, hartie este, ma intreb ce fac cei de la APIA cu muntii aia de copii ale acelorasi acte de proprietate, facute an de an, ba uneori si de doua ori pe an…

Apoi se completeaza esenta, un tabel centralizator cu parcelele agricole utilizate, care contine, printre altele,” pentru a se asigura identifiarea fara echivoc a parcelelor agricole” (incepand din acest an) si “actul de identificare a suprafetei”(sper ca este vorba de numarul topografic din actul de proprietate).

Aici incepe adevarata discutie, si constituie de fapt tema articolului de fata. Daca restul de documete sunt niste “fleacuri” problema identificarii la marele fix (pe teren) a parcelei, iar ea sa fie la fel cu ce e in harti, este una grea de tot.

Din capul locului trebuie spus ca exista doua tipuri de harti:

1. O harta topo, care prezinta “geografia” terenului aflat pe raza unei localitati, in care sunt amplasate si identificate toate parcelele care figureaza in titlurile de proprietate (teoretic, au existat cazuri, eu fiind patit cu asa ceva,  in care titlul de proprietate avea si parcele inexistente. Problema se rezolva extrem de greu, se solicita anularea titlului, se face o repunere  in posesie etc, astept de vreo 8 ani rezolvarea unui astfel de caz, impotmolit nu mai stie nimeni unde!)
2. O harta satelitara care contine “blocurle fizice”, diferite de parcelele topo, dar care sunt amplasate pe aceeasi “geografie” a satului. Harta se numeste “ortofotoplan” si este o fotografie aeriana care are “scris “ pe ea ce este arabil si ce nu, in blocuri mai mari, delimitate de regula de drumuri, canle, palcuri de copaci etc, dar fara a avea detaliate parcelele topo din componenta unui bloc fizic.

Imi aduc aminte ca, inca de la primele depuneri de cereri unice, am discutat cu reprezentantul nostru de la APIA (fiecare sat este “arondat” unui, nu stiu care-i functia oficiala, agent, inspector, in orice caz este o persoana care a ajuns sa cunoasca mai bine campurile ca un bastinas) sesizand aceasta necorelare intre bazele de date: pe aceeasi “geografie’ avem identificari separate, cu numere diferite , intre care nu exisata corelare. Practic se munceste in paralel si avem doua institutii care nu se folosesc una de rezultatele alteia. Cam aiurea.

Cei de la APIA utilizeaza ortofotoplanurile, facute de la zero, cei din primarii, biroul agricol, cadastru, cei care intocmesc titlurile de proprietate, “restul lumii” adica, utilizeaza hartile parcelare.

Sa va explic cum se deruleaza lucrurile, la modul practic.

Atunci cand ai primit pamantul inapoi comisia locala a masurat pe teren parcelele, pornind de la cateva repere fixe, identificabile: drumuri , canale, cale ferata, cladiri etc. In faza initiala s-a masurat cu ruleta, s-au batut parii si fiecare a inceput sa-si lucreze acea parcela care i-a fost retrocedata.

Incet, incet, s-au completat hartile parcelare, rezultand, evident, alte harti fata de cele vechi (daca au existat). Terenul nu mai corespunde cu cel de acum cateva zeci da ani, au aparut canale, desecari, “vanele” au devenit arabil, pasunile s-au restrans, satul s-a marit, constructii noi etc.

Aceste harti au suferit si altfel de modificari, mai mult sau mai putin legale: s-au introdus parcele noi, pentru cei care “au facut frumos”, s-a mai luat din izlazul comunal cate un pic, deh, terenurile aproape de sat sunt mai valoroase, s-a mai grupat pentu vreun “stab” local, s-au mai comasat pentru cineva de “la “centru”, nu spui cine, nume grele!

Desigur, in tot acest timp tu iti lucrezi linistit terenul, ala pe care ti l-a aratat “comisia” acum multi ani.

Rar ti-ai intabulat pamantul imediat dupa intrarea in posesie, doar in cazul in care ai fost obligat de lege (la vanzare –cumparare), intabularea costa destul de mult. Se face pe fiecare parcela, terenurile fiind fragmenatate ajungi sa platesti uneori mai mult decat face pamantul ( ma rog, acele vremuri au trecut, pretul pamantului a crescut, dar costurile sunt si acum prohibitive)

Ai titlul de proprietate si, in baza lui, a numarului topo, poti obtine informatii cu privire la amplasarea parcelor al caror stapan esti, atunci cand apare o problema. Greu, ia timp, dar intr-un final ai ceva repere.

Asa cum va spuneam, tot din experienta personala, adesea parcelele nu mai sunt pozitionate acolo unde le-ai primit initial. Vine un vecin nou care-ti ara prin mijlocul terenului cultivat cu lucerna, sa zicem, motivand ca parcela lui trece acum pe acolo. Te duci la primarie unde se pot intampla doua “chestii”:

1. Cel care se ocupa de arabil scoate o harta, pe hartie, masoara cu rigla cati milimetri sunt pana la un punct de reper si-ti da un punct, un colt de parcela. Daca are timp si chef iti mai da unul, in capatul parcelei, precum si latimea celor doua laturi . Dac ai ghinionul ca parcela sa fie de alta forma decat a unui patrulater sau triunghi ai pus-o.
2. La primarie exista si harti topo pe calculator, realizate in Autocad. Si pot fi  “managiuite” de aceeasi persoana care are si hartile pe hartie (un caz extrem de fericit, dar aproape imposibil, in “practica” noastra, cel putin noi nu am avut acest “noroc”) Vei primi atunci ceva distante masurate nu cu liniarul ci valori precise , ba poate si coordonate GPS. Desigur, tot datorita fragmentarii, a faptului ca nu exista la nivel de primarie centalizatoare cu coordonatele fiecarei  parcele (sunt mii de parcele topo in majoritatea satelor, si aici vorbesc de Campia de Vest, comunele au mii de hectare, nu de un sat izolat intr-o zona cu arabil putin), ramane la latitudinea celui care stie  sa “umble” cu Autocadul, (o rara avis care daca nu vine la serviciu  se inchide pravalia) daca are timp sa te “ajute” sau nu. Oricum fara o “scula” GPS buna, cu o precizie de 1 metru , le ai degeaba.

In primul caz, avand ceva distante fata de un reper fix, iti iei “cloaftarul” ( e vorba de compasul ala mare, de doi metri, i se spune in fel si chip, functie de zona, la noi i se mai spune si “pasnic”) in spate si verifici daca ai lucrat ternul bine, dupa harta veche. Da, dar intre timp s-a schimbat ceva – baza de pornire a lantului parcelar, sa zicem. S-a introdus o parcela la doi vecini distanta, din motive necunoscute. Sau poate pur si simplu ai gresit la arat, azi un metru, la anul inca unul, mai trage plugul intr-o parte, poate a fost mai vesel si tractoristul, nu conteaza. Problema este ca masurarea cu cloaftarul este imprecisa. Nici cu ruleta nu stam prea grozav, daca reperul este la sute de metri e infernal de greu sa pozitionezi satisfactor, cele patru colturi ale unui patrulater. La 30 de parcele , sa zicem, ai de pozitioant cel putin 120 de puncte. Si nu ai garntia ca se vor pastra si la anul. Practic, ca sa fii sigur ar trebui sa pozitionezi la fiecare inceput de campanie, la arat. Imposibil fara ceva tehnologie GPS si harti parcelare precise. Bagate in GPS, sa faci aratura in fiecare an dupa coordonate, nu dupa razoarele de anul trecut. Tehnologie care este destul de scumpa, fiind permisa o abatere de sub 1 metru. Si musai harti parcelare digitizate pe care sa le bagi in GPS-ul tractorului (daca-l ai…a devenit ceva indispensabil, dar inca nu ne dam seama)

Acum intervine “frumusetea”.

Cei de la APIA au o aplicatie, IPA online, in care fiecare taran trebuie sa-si “digititalizeze” (pozitioneze) parcelele pe care le lucreaza in conformitate cu realitatea de pe teren. Care de regula nu pusca cu parcelarul “teoretic”, am explicat de ce, cloaftarul este unealta de baza acum, nici macar primariile nu dispun de un GPS agro cu care sa-ti pozitionezi parcela satisfactor. Se masoara cu liniarul si cu cloaftarul, asta este realitatea in cele mai multe cazuri.

Manualul de utilizarea al IPA online are 96 de pagini… are cineva impresia ca un taran obisnuit, mediu ca nivel de instruire poatea sa faca digitizarea singur? Nici macar un orasean mediu nu ar putea, in fond nici nu conteaza unde locuiesti, daca nu esti familiarizat cu Autocad sau cu ceva programe de arhitectura iti este dificil sa folosesti aplicatia IPAonline. De altfel, in practica, digitizarea se face cu sprijinul angajatilor APIA, care te ajuta atat cu identificarea cat si cu trasarea conturului, astfel incat blocul fizic sa se “incheie”. Ei stiu vecinii din intreg blocul fizic, din raportarile si pozitionarile facute in anii trecuti, pozitionari la care tu nu ai acces. Daca si-ar trasa parcelele fiecare taran, dupa ce e pe teren si dupa iscusinta de a butona softul, nu s-ar mai finaliza cererile in vecii vecilor. Sunt problem chiar si la cei obisnuiti cu asa ceva, la fermierii medii si mari, adesea au nevoie de consultanta de la cei de la APIA (ca sa nu va mai spun ca sunt si angajati APIA care au nevoie de consultanta!) Softul, bun in esenta, nu este unul foarte prietenos, simplu, ai o multime de optiuni si butoane, trebuie ceva antrenament si cunostinte pe care taanul mediu nu le are.

Toata logica utizarii ortofotoplanului porneste de la premisa falsa ca micul fermier stie la marele fix amplasarea fiecarei parcele, si ca terenul lucrat corespunde cu hartile topo.

Nu, nu corespunde, si asta nu ar trebui sa fie o noutate pentru cei de la APIA.

Desigur, este mult mai comod sa pui in carca taranului o pozitionare parcelara in teren extrem de precisa, imposibil de realizat fara GPS sau telemetrie, pozitionare pe care acesta trebuie sa o respecte in fiecare an agricol, sa o faca apoi pe o harta satelitara (pentru ca orice parcela dintr-un bloc fizic declarat la APIA este in fond o suma de parcele topo fixe, difera doar combinatiile care le faci in ficere an, este ca un joc de lego cu un numar finit de piese) acel ortofotoplan care nu are trecute pe el parcelele topo, ele nu-i intereseaza pe cei de la APIA, parca aud de dracu cand pomensti de numere topo. Explicabil, softul lor a fost conceput altfel, nu cred ca nemtii care l-au gandit au luat in calcul cloaftarul!

In paranteza fie spus, vad ca din acest an, dupa multi ani de bajbaiala, de corecturi pe hartile orto, de inrosiri frecvente ale blocurilor fizice (supradeclarari) se introduce in cerere si numarul topo…sper sa fi inteles bine. Pacat ca nu avem si pe ortofotoplan parcelele topo, identificarea s-ar simplifica mult de tot.

Pentru a intelege mai bine voi lua un caz concret precum si cateva citate din manual.

Spicuiesc un pic din “ Manualul de utiizare al IPA online”, softul care trebuie butonat de toti cei care vor subventie agro.

“IPA-online este o aplicație pusă la dispoziția fermierilor de către Agenția de Plăti și Intervenție pentru Agricultură prin intermediul căreia solicitanții de plăti directe UE au posibilitatea de a realiza online operatiunea de digitizare a parcelelor, stabilindu-și astfel declarația de suprafață”

“Pornind de la experiența acumulată în ultimii ani, s-a constatat că localizarea parcelelor pe hărți de hârtie s-a realizat intr-o maniera greoaie și în anumite cazuri, intr-o maniera total incorectă datorită lipsei elementelor care sunt disponibile prin intermediul unei aplicații GIS, situatie care a dus la înregistrarea de erori, și implicit la aplicarea de sancțiuni și la întârzieri în efectuarea plăților.”

“Pe baza unui nume de utilizator și a unei parole de acces furnizate de APIA, solicitantul accesează aplicația și își schițează cu precizie parcelele, pe un ortofotoplan (o fotografie aeriană) care are o precizie de 1 metru, cu un pixel de 0.5 metri.” (pag2)

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro