La o conferință despre Ucraina susținută recent la Arad, Armand Goșu a răspuns fără ezitare la întrebarea dacă România riscă un război cu învecinata Rusie:”Dar suntem deja în război”, a spus expertul în spațiul rusesc. Desigur, nu e vorba de un război clasic, cu infanterie, aviație și forțe navale (deși nici acesta nu e exclus), ci de unul ”hibrid”, așa cum îl definește teoreticianul militar Gheorghi Isserson, incluzând războiul informațional. Mobilizarea Kremlinului în susținerea propagandei nu are precedent, nici ca finanțare – se vorbește de peste 400 milioane dolari alocați de stat -, nici ca anvergură. Companii media, site-uri în numeroase limbi, jurnaliști cu notorietate racolați în diverse țări, divizii de ”postaci” sau ”troli” pe Internet, toate aceste forțe sunt aruncate în luptă formând așa numita ”Divizie a VI-a. Mazeta Red Army”, controlată de Putin. Pregătirile s-au făcut din timp. Au fost lichidate pe rând vocile independente ca agenția RIA Novosti, Dozhd, un canal de televiziune prea îndrăzneț, Radio Ekho Moskvi precum și portalul de știri Lenta.ru, cărora li s-a schimbat conducerea. Nici Vocea Rusiei, cunoscută în România, n-a fost considerată destul de eficientă, deci a fost desființată, în favoarea puternicei Russia Today și a colosului mediatic Sputnik, încă în pregătire, comasat cu Rossia Segodnia. Numai pentru acest proiect guvernul a alocat 170 milioane dolari, pentru a funcționa în 34 de țări și 30 de limbi, informează The Guardian. ”Divizia a VI-a” utilizează peste 400 de ”troli”, tineri, adesea studenți, masați într-o hală din suburbiile St. Petersburgului. Ei semnează cu sute de pseudonime ca pontiac, gustav, niuluc, qu, mazeta, giacalfons, clonează conturi de Facebook și Twitter și sunt plătiți mai bine decât majoritatea jurnaliștilor. Compania finanțatoare îi aparține lui Evgheni Prigozhin, supranumit ”bucătarul personal al lui Putin”, dezvăluie Radio Europa liberă.
Pentru ce această uriașă mobilizare? Pentru a disemina pe mapamod mesaje amăgitoare, manipulări, știri false, mistificări în stil mare. Publicului de limbă rusă îi este rezervată dezinformarea despre ”inamic”, ”anestezierea morală a populației, cultivarea amneziei și a relativismului valoric”(Masha Gessen), discursul antioccidental și naționalist, pe tonuri de ”hate speech”, menit să demonizeze lideri euro-atlantici și ucraineni sau opozanți ruși, deveniți ”trădători” și ”fasciști”. Un exemplu de manual al manipulărilor este relatarea în presa aservită a asasinării liderului opoziției, Boris Nemțov. Puțin a lipsit să se susțină că s-a lichidat singur, pentru a-l compromite regimul putinist. Se folosesc imagini cu puternic impact emoțional din conflictele armate ale spațiului ex-iugoslav, din Afganistan ș.a. prezentate ca atrocități ale armatei Ucrainei asupra rebelilor ruși. În lumea largă, Putin acreditează, mai ales prin canalul Russia Today, care crește în audiență, că țara sa este o mare putere lansată în recuperarea unității și gloriei sovietice. Când îl confirmă publicații influente ca Time, care l-a nominalizat pe Vladimir Putin ”Omul Anului 2014”, este probabil ca mesajele sale să câștige credibilitate, iar manipularea are mai mari șanse de reușită prin demobilizarea ”inamicului”, prin inducerea unei stări de anxietate socială, prin compromiterea ideii de democrație, așa cum explică o întreagă bibliotecă despre războiul psihologic, informațional și dezinformare, de la Volkoff, la Cathala și Kapferer, până la Kathleen Taylor și Călin Hentea. Orwell a descris mecanismul încă din anii ’40 în celebrul roman politic 1984:”Noi nu distrugem ereticul pentru că ni se opune: atâta timp cât opune rezistență nu-l distrugem. Îl convertim, îi capturăm cele mai intime gânduri, îl remodelăm. Ardem tot răul și iluzia din el; îl facem să vină de partea noastră, nu numai în aparență, ci cu toată sinceritatea, trup și suflet. Îl facem să devină unul dintre noi înainte să îl ucidem. Este intolerabil pentru noi ca un gând greșit, ostil nouă, să poată exista oriunde unde în lume, indiferent cât de ascuns și de lipsit de putere ar putea fi”.
Ce fac ceilalți în această bătălie psihologică? Ucraina nu este pregătită pentru a rezista bombardamentului informațional. Analiștii constată că se fac erori infantile, cum ar fi limitarea dreptului la exprimare a rusofonilor sau a celor cu vederi pro-ruse, ceea ce le dă prilejul să se victimizeze. Societatea civilă ucraineană e neformată și îi lipsesc mijloacele de contracarare. Studenții universităților din Kiev au apelat la mesaje video pentru a le transmite colegilor moscoviți să nu dea crezare propagandei putiniste. Vecinii Ucrainei, printre care și România, rezistă cu greu pe baricadă. Adeseori presa din regiune neglijează subiectul conflictului din Ucraina, îl prezintă simplist, din surse nesigure, deși în spațiul ex-sovietic trăiesc numeroase comunități rusofone, ușor de influențat. Doar Polonia are un număr mare de corespondenți, 35 mai exact, România are numai 2, iar expertiza pe acest spațiu este minimală, inclusiv la Ministerul Afacerilor Externe, conform lui Goșu. De aici și reacțiile șovăitoare față de atacul ambasadorului rus la mass-media din România, sau față de afirmațiile provocatoare ale unor oficiali ruși. Republica Moldova, mai pățită, l-a declarat indezirabil pe Dimitri Kiselev, directorul concernului Russia Today, propagandist-șef al Kremlinului.
