Seminar azi la University of Maryland despre neototalitarism. Invitată jurnalista politică Masha Gessen, autoarea unei influente biografii a celui care face azi jocurile la Kremlin. Întrebări interesante, mai ales că numele invitatei este acum extrem de prezent în presa americană, legat de apariția cărții sale “The Brothers: The Road to an American Tragedy”.
Principala idee care se degajă este aceea că originile autoritarismului putinist se află în perpetuarea structurilor instituționale ale sovietismului, doar simbolic demantelate în decembrie 1991, odată cu dezintegrarea oficială a URSS. La care se adaugă două decizii considerate de Masha Gessen răspunzătoare pentru revenirea în forță a mentalităților și practicilor dictatoriale: a). neurmărirea în justiție și, prin urmare, necondamnarea celor opt autori principali ai loviturii de stat din vara anului 1991 împotriva lui Mihail Gorbaciov, pe atunci președintele Uniunii Sovietice; și b). renunțarea la proiectul originar al președinției Elțin de organizare a unui proces al partidului comunist. Probatoriul pregătit pentru un astfel de proces, spunea Masha Gessen, avea de-acum peste 80 de volume. Dar, la fel ca în cazul României și al altor țări din Est, a intervenit invocarea demagogică a păcii și armoniei sociale. Autorilor acestui articol, referințele Mashei Gessen la teza reconcilierii fără căință le evocă retorica similară de care făcuse uz și abuz Ion Iliescu în anii ’90.
Are Putin o ideologie? Sau este vorba de acțiuni mai mult sau mai puțin haotice și de reacții intempestive? Jurnalista americană de origine rusă, activistă democrată și în plan politic și în cel al drepturilor omului (a scris pe larg despre persecuția îndreptată împotriva trupei Pussy Riot și a comunității LGBT), consideră că avem de-a face cu o expresie a ideologiei în sensul discutat de Hannah Arendt în “Originile totalitarismului”: nu o constelație sofisticată de idei filosofice profunde, ci de o idee simplistă și simplificatoare, ușor de tranzacționat pe o piață psihologică (emoțională, nostalgică, etc.) în care disperarea face casă bună cu aspirațiile expansioniste.
Ceea ce este interesant la Putin, spune Gessen, care a avut ocazia să-l întâlnească personal într-o împrejurare despre care vom scrie cu altă ocazie, este capacitatea unică de a spune în același timp două lucruri contradictorii. Este întruchiparea a ceea ce s-a numit “double think”, o tactică retorică pe care fostul ofițer KGB o favorizează în toate intervențiile sale publice. Exemplu: nu există trupe ruse în Ucraina! La fel spunea și Miloșevici, nu dăm arme separatiștilor sârbi din Bosnia.
Unul dintre studenți a întrebat cum poate totuși dăinui un asemenea regim bazat pe minciuni strigătoare la cer? Răspunsul ține de anestezierea morală a populației, de cultivarea amneziei și a relativismului valoric. Ideologia lui Putin se bazează pe sentimente acut anti-occidentale. Putin nu neagă dreptul Occidentului de a practica pluralismul și toleranța, dar afirmă răspicat că acestea nu sunt valori universale. Rusia, și pe urmele ei atâtea alte țări, din Ungaria și până în China, au drumuri speciale și nu au niciun motiv să îmbrățișeze valorile “corupte și corupătoare” ale unui Vest decadent. Aici intervine și Biserica Ortodoxă Rusă cu ai ei ierarhi marcați de un dovedit trecut colaboraționist.
