Mai tineti minte tot tămbălăul facut de reprezentantii BOR dupa decizia Curții Constituționale privind orele de religie? Biserica este “mîhnită“[1]; Biserica este “îngrijorată“…[2] Marsuri intru apararea orei de religie, intruniri peste intruniri prin toata tara, campanie de reclama la posturile de televiziune (gratis, bineinteles, ca de!, CNA-ul se gindeste la cele sfinte…) M-am tot intrebat cum se explica aceasta disperare, de ce s-au simtit atit de amenintati – pina la urma nimic esential nu se schimba. Legea Educatiei a ramas, in esenta, la fel; la Guvern tot pe dl. Ponta il gasesc; la Senat, tot dna Andronescu, vajnica aparatoare a vînei noastre ortodoxe, pastoreste Comisia pentru învăţămînt…
Ce se petrece? Ce i-a speriat pe Inalt Prea Sfintiile Lor?
Simplu! Ce sperie orice organizatie – semnele de criza structurala.
Biserica in criza? Nu se poate! o sa ziceti. Bisericile sint pline ochi (zice… Biserica). Pe strada sau in autobuz vezi oameni inchinindu-se; taxiurile sint tapisate in interior cu iconite. Romania se afla in topul celor mai religioase tari, undeva intre Nigeria si Irak. Cum sa fie Biserica in criza?
La o privire superficiala, religiozitatea romanilor si atitudinea acestora fata de Biserica par neschimbate, dar indiciile unei modificari profunde de atitudine sint sesizabile de mai multi ani – de exemplu, incepind cu 2010 increderea in Biserica a scazut abrupt, de la 85-89%[3] la putin peste 60%[4]. Societatea a inceput sa se schimbe, iar Inalt Prea Sfintiile Lor s-au vazut inundate de semnale de alarma – din biserici, din discutiile enoriasilor, din reactia oamenilor atunci cind se trezesc la usa cu preotul venit “cu icoana”…
Acum transformarea a ajuns atit de departe incit nu mai poate fi ignorata, iar o serie de sondaje date publicitatii – ironic – tocmai in perioada Pastelui confirma tendintele vizibile de mai multa vreme pentru un observator avizat.
Gradul de religiozitate
Dupa cum spuneam, ne-am obisnuit ca Romania sa fie incadrata in categoria tarilor extrem de religioase. Conform Global Index of Religion and Atheism (GIRA), publicat de WIN-Gallup International, in 2005 85% dintre romani se declarau drept “religiosi; sub nivelul din Kenya (89%), dar peste cel din Pakistan (78%). Sapte ani mai tirziu, Romania depasea Kenya, Irak-ul si Afganistanul si se clasa pe locul 6 in lume, cu 89% din populatie auto-identificindu-se drept “religioasa” (GIRA 2012).[5]
Si acum surpriza: luni, WIN-Gallup a publicat un comunicat de presa privind religiozitatea in lume[6], iar Romania nu se mai afla in top – la sfirsitul lui 2014 doar 77% dintre romani se declarau drept “religiosi”![7]Si mai interesant, aceasta valoare scade la doar 66% in cazul celor foarte tineri (18-24 ani).
De asemeni, trebuie remarcat ca in cazul celor cu un nivel foarte inalt de educatie (masterat, doctorat etc.) mai putin de jumatate se considera religiosi (46%) fata de 89% in cazul celor fara educatie.
Datele sint confirmate si de un sondaj al Avangarde[8]; la inceputul lui aprilie 2015, doar 54% dintre cei chestionati se considerau “in mare” sau “in foarte mare masura” religiosi.
In valori absolute, o diferenta de 12% inseamna circa 1,5 milioane de adulti. Ginditi-va, un milion si jumatate de oameni care nu mai sint dispusi sa se duca la biserica, sa cotizeze la preot, sa cumpere luminari si iconite “sfintite”… Intelegeti magnitudinea problemei?
Credinta in Dumnezeu
In 2010, cercetarea STISOC (Ştiință şi societate. Interese şi percepții ale publicului privind cercetarea ştiințifică şi rezultatele cercetării)[9] concluziona ca 95% dintre romani cred in Dumnezeu. Alte cercetari au indicat in timp valori similare. Un Eurobarometru din 2010 (EBS 341)[10] dadea 99% (92% credinta in Dumnezeu + alte 7% credinta intr-un “spirit sau o forta vitala”), altul mai vechi (EBS 225)[11], din 2005, raporta o valoare practic identica (98%).
Daca ne intoarcem in prezent, avem o alta surpriza. Sondajul Avangarde mentionat mai sus raporteaza o scadere semnificativa: in aprilie 2015 doar 82% dintre cei chestionati au raspuns afirmativ la intrebarea “Credeti in Dumnezeu?”
Practicile religioase (postul, participarea la slujba de Inviere etc.)
Si studiul IRES, Sărbătorile Pascale la români, detecteaza schimbari interesante.[12] Procentul celor care nu tin post a sarit brusc de la 24% la 33%. De asemeni, procentul celor care declara ca nu intentioneaza sa participe la slujba de Inviere creste la 22% anul acesta fata de o medie de 17% in anii anteriori.
Atitudinea fata de predarea Religiei in scoli
Un studiu Reveal Marketing Research arata ca astazi o majoritate a celor chestionati (64,4%) sint deschisi la ideea predarii Istoriei Religiilor[13] spre deosebire de situatia de acum citiva ani cind un sondaj efectuat de Fundatia Soros in 2011 indica o valoare de doar 32%.[14]
Va reamintesc ca in 2010 Biserica Ortodoxa a blocat o initiativa a Guvernului Boc de a oferi posibilitatea studierii, la cerere, a Istoriei Religiilor, considerind ca o astfel de masura “scade importanţa orei de religie între celelalte discipline şcolare şi poate genera forme de abuz“.[15]
De citiva ani Romania a inceput sa se schimbe, sa se modernizeze, in special datorita tinerilor. Sintem in mare intirziere fata de Europa de Vest, sintem in intirziere chiar si in comparatie cu fostii nostri colegi de lagar socialist. Sintem in urma din punct de vedere cultural, economic, sintem inapoiati ca societate, dar am putea sa recuperam. Responsabilitatea pentru actuala situatie e impartita; putem sa aratam cu degetul catre clasa politica, catre Biserica, dar este esential sa ne recunoastem si propria responsabilitate, propria vina.
Am fost complici prin pasivitate. Am acceptat coruptia, plagiatul, misticismul. Ne-am complacut intr-un fel de neo-feudalism.
