Am fost invadați, in ultimele săptămani si luni, cu știri despre “miracolul” Syriza, despre cum vor reusi stângiștii greci să scoată țara din marasmul in care se află. Ministrul de finanțe elen a fost ridicat pe toate piedestalurile gloriei europene si universale, de parcar fi fost John Maynard Keynes impreunat cu Hegel insuși. S-a atins cota maximă de bulshit propagandistic. Se vorbește insă prea puțin, ori chiar deloc, despre cum sa năruiește castelul din cărti de joc al revoluționarei Dilma Rousseff, fosta combatantă in organizațiile de guerilă urbană. Matură si responsabilă, societatea civilă din acea tară nu este prizoniera miturilor stângiste. Nu se imbată cu apă rece, precum in multe alte locuri.

Vladimir TismaneanuFoto: Arhiva personala

Demonstrații de milioane de oameni ii cer demisia Dilmei Rousseff. Corupția endemica a regimului neo-marxist este denunțată de masele ieșite in stradă, dar ignorată de elitele media, conectate la canalele neo-bolșevice sustinute financiar de autocrația putinistă și amicii acesteia. Forumul de la Sao Paulo iși continua operațiunile de hipnotizare a opiniei publice. Minciunile abundă, dar incep sa nu mai fie crezute. Protestatarii sunt calomniați ca “agenți americani”, “spioni”, “fasciști” etc

Protestele sunt organizate de o inițiativă grassroots de orientare deschis liberală-Mișcarea Brazilia Liberă (MBL). Se strâng semnături pentru demiterea Dilmei Rousseff. Se dovedește că ideile anti-totalitare ale filosofului Olavo de Carvalho au prins rădăcini in Brazilia. Olavo, un gânditor social remarcabil, stie bine marxismul, in orice caz mai bine decat Dilma si adeptii ei. Stie celebra teza a XI-a despre Feuerbach: “Filosofii nu au făcut decât sa interpreteze lumea, chestiunea este de a o schimba”. Se schimbă lumea in Brazilia. Birocrația hiper-coruptă a Partidului Muncitorilor se confruntă cu o societate civilă renăscută.

Pare să se prefigureze o revoluție pașnică, non-violentă. Se protestează impotriva acutei crize instituționale, sociale, economice si morale care s-a agravat paroxistic in aceste ultime luni. Nu știu dacă se cristalizează de-acum o revoluție in deplinul sens al termenului, dar este sigur o situație revoluționară in ințelesul definit chiar de Lenin: “Cei de la vârf nu mai pot guverna cu vechile metode, cei de la bază, deci marile mase, dincolo de diviziunile sociale, nu le mai acceptă”.

Fiecare pasăre pe limba ei piere, in cazul acesta una marxistă intoarsă pe dos! Se formează treptat ceea ce ce iși visa Robert Conquest: Un front unit impotriva bulshitului. E timpul ca himerele sa fie deconspirate drept ceea sunt: mituri, legende, năluciri, fantasme, basme ideologice.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro