Când am enumerat consecințele actualei situații deflaționiste produse de scăderea precipitată a prețului petrolului (Deflația petrolului. Cauze și consecințe), am indicat câteva aspecte revelatoare: aprecierea semnificativă a dolarului american, care a ajuns la cele mai ridicate parități din ultimii 11 ani; scăderea costurilor pentru angajați și angajatori, pentru că plătesc mai puțin la pompă, efectul de domino asupra prețurilor altor produse (cupru, aur, metale industriale), creșterea șomajului prin reducerea activităților specifice din industria de petrol și gaze, ori comasări și cumpărări ale companiilor mici de către giganții industriei.
Scăderea prețului petrolului afectează puternic și economiilor acelor țări pe care le numesc aici petro-state: veniturile lor se bazează într-o mare măsură pe exportul de petrol. Am citat situațiile din Venezuela, Nigeria și Norvegia, unde monedele naționale s-au depreciat între 12% și 45%.
Un caz special îl reprezintă Rusia, unde, în 2013, petrolul și gazele au reprezentat circa două treimi din valoarea totală a exporturilor. În 2014, sectorul petro-gazeifer a produs aproximativ 50% din veniturile bugetului federal. Dar Rusia suferă în prezent un dublu impact: scăderea prețului petrolului și consecințele sancțiunilor internaționale datorate crizei ucrainene. Ca rezultat, economia rusească, deja stagnantă, devine vulnerabilă și se îndreaptă spre recesie.
1. Impactul scăderii prețului petrolului
Am compilat mai jos trei grafice și am calculat trei procentaje:
- În 2014, prețul petrolului rusesc (Ural blends) a scăzut cu circa 60% (Grafic 1)
- În 2014, rubla rusească s-a depreciat cu circa 57% (Grafic 2)
- În 2014, creşterea produsului intern brut (PIB) al Rusiei a scăzut cu circa 65%.
Mi se pare remarcabilă cvasi-coincidența celor trei procentaje, care subliniază, fără drept de apel, situația Rusiei drept un petro-stat. Cât timp Rusia își poate vinde, la un preț convenabil, producția de petrol, toate lucrurile sunt bune și frumoase. Când prețul petrolului scade, vedem graficele de mai jos și consecințele pe care le voi discuta în continuare.
Grafic 1. Scăderea prețului petrolului rusesc (Ural blends) în perioada ian. – dec. 2014 a fost de circa 60%
Grafic 2. Deprecierea rublei în raport cu dolarul american în perioada ian. – dec. 2014 a fost de circa 57% (Linia din grafic este ascendentă pentru că dolarul este reprezentat în funcție de rublă, de exemplu 1 USD = 70 ruble)
Grafic 3. Încetinirea cresterii PIB-ului în Rusia, în cursul anului 2014, a fost de 65%
Deși semnificativă pentru industria rusească de hidrocarburi, scăderea prețului petrolului a fost parțial amortizată prin structura regimului de taxe și prin micșorarea valorii rublei în raport cu dolarul american.
Principalele taxe de petrol din Rusia – MRET (Mineral Resources Extraction Tax) și Taxa de export (Export Duty) – sunt legate de prețurile Ural blends (Grafic 1). Bugetul Rusiei a încasat ~85% din fiecare dolar obținut din vânzări atunci când prețurile creșteau, dar când prețurile au început să scadă, majoritatea reducerilor veniturilor au fost absorbite de bugetul federal, nu de companiile producătoare.
Deprecierea rublei (Grafic 2) a oferit o altă salvare companiilor de petrol: majoritatea costurilor de producție sunt plătite în ruble (circa 85%), în timp ce veniturile din export sunt în dolari. Cu toate acestea, după cum se poate vedea din Graficele 1 și 2, rubla rămâne puternic legată de vânzările și prețul petrolului.
Producția de petrol rusească a avut trenduri îngrijorătoare în 2014: o scădere cu 2% în perioada ianuarie – iulie (prima dată, din 2009, când producția scade șapte luni consecutiv), urmată de fluctuații pozitive/negative pentru restul anului. În ianuarie 2015 s-a înregistrat o ușoară creștere a producției (0,7%) față de punctul cel mai coborât (noiembrie 2014).
Activitatea de foraj a scăzut cu 7% în 2014, prima dată, din 2009, când se înregistrează o astfel de situație. Mai semnificativă mi se pare o descreștere pronunțată a eficienței fracturării hidraulice din Rusia: volumul de petrol produs per foraj a scăzut în 2014 cu 17% (o posibilă cauză este legată de al doilea impact, cel al sancțiunilor internaționale).
Pentru a pune într-o perspectivă corectă actuala situație din Rusia, se cuvine să privim situația similară precedentă, din 2008-2009. Atunci, prăbușirea prețului petrolului a fost mult mai drastică și, în plus, exacerbată de efectul „foarfecilor lui Kudrin”[i]: de la $138/baril în iulie 2008, s-a ajuns la $34/baril în ianuarie 2009. Producția de petrol a Rusiei a scăzut în 2008 cu 0,6%, dar și-a revenit în 2009. Activitatea de foraj și investițiile capitale aferente s-au menținut în 2008, apoi au scăzut cu 18,3% în 2009, dar s-au relansat rapid în 2010. Cu alte cuvinte, funcționarea industriei petroliere din Rusia în 2008 – 2009 indică reziliența relativă acestui sector economic.
Care sunt „victimele” rusești ale prăbușirii prețului petrolului?
În principal, o economie deja slăbită și bugetul federal.
Creșterea PIB-ului în Rusia a încetinit constant în 2014 (Grafic 3), ajungând la numai 0,7% la sfârșitul anului, după ce atinsese 2% în 2013. Ministerul de finanțe rus a estimat că scăderea prețului petrolului a costat economia rusească circa $90-100 miliarde. (Sanctions & Oil Prices Bring The Russian Economy Near Collapse). În ianuarie 2015, guvernul rus a indicat că intenționează să reducă majoritatea cheltuielilor din anul curent cu 3,2%. Micșorarea rezervelor speciale („rainy day”) ale Fondului Național de Bunăstare cu 9% în 2014 limitează abilitatea guvernului de a stimula economia sau de a salva companiile cu probleme.
2. Impactul sancțiunilor internaționale
Începând de la mijlocul lunii martie 2014, Statele Unite ale Americii, Uniunea Europeană (UE), Canada, Japonia, Australia și alte țări au impus sancțiuni împotriva Rusiei pentru anexarea Crimeii și rolul ei în criza politico-militară din estul Ucrainei. Sancțiunile vizează sectoarele financiar și energetic, precum și persoane individuale. Cele mai importante sancțiuni au fost impuse de SUA și UE (vezi Tabelul de mai jos)
| Sancțiunile principale care afectează industria de petrol rusească | ||
| SUA | UE | |
|
I. Sancțiuni în sectorul financiar (scopul și principalele companiile vizate) | Interzicerea oricărui nou împrumut a cărui expirare depășește 90 zile | Interzicerea oricărui nou împrumut și a altor instrumente financiare desemnate ale căror expirare depășește 30 zile |
| Gazprom Neft, Novatek, Rosneft, Transneft și entități deținute de acestea în proporție de 50% sau mai mult. Separat, un regim de sancțiuni mai dure împotriva unor bănci desemnate, inclusiv unele bănci care, istoric, au acordat împrumuturi industriei de petrol) | Gazprom Neft, Rosneft, Transneft și sucursale non-UE deținute de acestea în proporție de 50% sau mai mult | |
|
II. Sancțiuni în sectorul energetic (scopul și principalele companii vizate) | Restricții la export asupra unei largi categorii de itemi care ar putea fi folosiți în explorarea/exploatarea în apă adâncă, Oceanul Arctic, sau proiecte pentru argilele care au potențialul de a produce țiței sau gaze în Rusia | Interzicerea aprovizionării cu bunuri desemnate, tehnologie și servicii pentru proiectele noi (după 12 septembrie 2014) de explorare/exploatare în apa adâncă, Oceanul Arctic și argilele petrolifere din Rusia |
| Gazprom, Gazprom Neft, LUKOIL, Rosneft și Surgutneftegaz | Măsurile UE nu vizează companii petroliere specifice. | |
Cum acționează sancțiunile SUA?
În centrul sistemului de sancțiuni instituit de SUA se găsește US Treasury Department care, prin Oficiul de Control al Activelor Străine (Office of Foreign Asset Control – OFAC), utilizează circa 200 de avocați și detectivi însărcinați cu aplicarea sancțiunilor listate în tabelul de mai sus. După 11 septembrie 2001, atribuțiile acestui Oficiu s-au extins remarcabil: actualmente, 37 de țări sunt supuse sancțiunilor SUA. De asemenea, puterea legală a acestui Oficiu a cunoscut o expansiune deosebită. De exemplu, anul trecut banca franceză BNP Paribas a acceptat sancțiunea impusă de Oficiu și a plătit o amendă record de $9,8 miliarde pentru că a făcut tranzacții cu Cuba, Sudan și Iran, țări aflate pe lista de sancțiuni ale SUA.
Sarcina de respectare a sancțiunilor revine băncilor și partenerilor lor. Companiile trebuie să monitorizeze fluxul total al operațiunilor lor pentru a identifica tranzacțiile potențial suspecte. Absența intenției criminale nu este suficientă: companiile trebuie să demonstreze că au luat toate măsurile rezonabile de respectare a sancțiunilor. Rezultatul acestui demers a fost o industrie financiară care, tot mai mult și pe scară tot mai largă, se conformează deciziilor de sancționare a Rusiei. Practic, companiile financiare au acum zeci de mii de avocați de conciliere, specialiști în bazele de date, consultanți ș.a. Multe companii, care ar dori poate să împrumute bani sau să facă afaceri cu Rusia, refuză aceste activități de teama riscurilor și costurilor care ar putea apărea (vezi exemplul de mai sus cu BNP Paribas).
Forța de „sperietoare” a sancțiunilor americane rămâne un factor de care trebuie ținut seama în multe situații. Sancțiunile se aplică oricui în SUA, inclusiv entităților sau indivizilor care activează în SUA. De asemenea, sancțiunile vizează toate importurile/exporturile în/din SUA. Sunt pasibile de sancțiuni toate companiile americane oriunde ele activează, companiile străine care fac afaceri în Statele Unite și cetățenii americani care lucrează pentru companii străine, inclusiv pentru companiile rusești sancționate.
Sancțiunile impuse de UE sunt foarte similare ca scop, dar apar două diferențe importante:
- Sancțiunile UE expiră după un an și este necesar votul unanim al Consiliului UE pentru extinderea lor[ii];
- Sancțiunile UE permit afacerile începute înainte de aplicarea lor. Sancțiunile SUA nu permit acest lucru.
Impactul sancțiunilor financiare impuse de SUA și UE este neașteptat de larg. Accesul Rusiei pe piețele internaționale de capital este practic înghețat. Rușii care au deja împrumuturi aproape de scadență, nemaiputând să le transfere în noi împrumuturi, caută dolari ca să-și plătească creditorii străinii. Rubla este în declin, iar capitalul autohton „zboară” spre alte zări. În 2014, „zborul de capital” s-a dublat față de 2013, ajungând la $151,5 miliarde.
Deprecierea rapidă a rublei accelerează inflația. La sfârșitul lui 2014, inflația ajunsese la 11,4%, iar analiștii prevăd că în 2015 va înregistra 8,5% (Russian Economy In Crisis Mode). Băncile rusești refuză să mai acorde împrumuturi cetățenilor Rusiei, ceea ce crează un impact asupra ipotecilor pe locuințe.
Provocările economice cu care se confruntă Rusia măresc riscul unor revolte sociale. Pe măsură ce stagnarea economică și sancțiunile încep să afecteze salariile și joburile, riscul unor proteste populare va crește și popularitatea lui Putin s-ar putea să sufere. De exemplu, peste 5.000 de lucrători din domeniul sănătății au demonstrat în Moscova pe 30 noiembrie 2014 pentru a protesta împotriva închiderii unor spitale și disponibilizarea a circa 10.000 de doctori.
Contra-sancțiunile Rusiei nu fac decât să înrăutățească impactul asupra consumatorilor. De exemplu, Rusia a interzis importul de bunuri alimentare (carne, fructe, legume și altele) din Australia, Canada, Norvegia, UE și Statele Unite. Numai că această decizie s-a dovedit un bumerang, care a creat neplăceri suplimentare unei populații deja nemulțumite.
Întrebarea pe care și-o pun mulți analiști este următoarea: Ce se va întâmpla dacă Rusia nu va ceda la presiunile create de sancțiuni?
