Speranța de viață la naștere este unul dintre indicatorii demografici majori și semnificațiile sale depășesc aria relativ limitată a studiului mortalității populației și se extind asupra impactului social al ansamblului componentelor standardului de viață, înțeles ca nivel de bogăție și de prosperitate al unei populații, măsurat prin calitatea și cantitatea bunurilor și serviciilor pe care le poate avea o populație și o persoană. Definiția din dicționarul explicativ al limbii române pentru nivel de trai este similară: ”gradul de satisfacere a nevoilor materiale și spirituale ale populației unei țări, ale unor clase sau ale unei persoane în condiții istorice date”. În numărul de anipe care îi trăiește, în medie, un om, într-un context istoric dat, se reflectă tot ceea ce determină sănătatea sa: alimentație, condiții de locuit, asistență medicală (tehnologii, medicație, calitate și acces), îmbrăcăminte, nivel cultural, sănătatea mediului ambiant, context social, relațiile sociale.

Vasile GhetauFoto: Arhiva personala

Cum măsurăm această durată a vieții? Indicatorul cel mai relevant este numărul mediu de ani pe care i-a trăit un bărbat, o femeie dintr-o generație. Acest număr se poate determina numai după dispariția naturală a generației, la aproximativ 100 de ani de la venirea ei pe lume și este durata medie avieții în generația respectivă (valoare reală). Dacă din perspectivă științifică indicatorul astfel calculat definește și măsoară tot progresul economic, social, cultural și medical al societății umane în perspectivă istorică, valoarea sa nu reflectă decât în mod secundar impactul contextului economic, social, cultural și medical dintr-un anumit an calendaristic asupra mortalității generației respective la vârsta atinsă de generație în acel an calendaristic. Altfel spus, cunoașterea valorii duratei medii a vieții într-o generație nu oferă repere de orientare a unor programe și măsuri de ameliorare a stării de sănătate și de reducere a mortalității pe vârste în epoca în care trăim. Modelul matematic de măsurare a mortalității pe vârste într-o generație și de sintetizare a acesteia într-un singur indicator – durata medie a vieții, este tabela de mortalitate*. Același model , folosind indicatori adecvați ai intensității mortalității pe vârste dintr-un an calendaristic și aplicați unei generații ipotetice, permite construirea unui indicator similar duratei medii a vieții – speranța de viață la naștere. Este numărul mediu de ani pe care i-ar trăi un născut dintr-o generație ipotetică care ar avea pe tot parcursul existenței sale (100 de ani) mortalitatea pe vârste (ca probabilități de deces) dintr-un an calendaristic. Valoarea indicatorului este expresia sintetică a ansamblului componentelor standardului de viață, menționate deja, din anul de referință al tabelei de mortalitate. Pentru a concretiza, în condițiile mortalității pe vârste din anul 2013, un născut de sef feminin ar trăi, în medie, 78 de ani iar dacă ar fi băiat ar trăi 71 de ani. Semnificația este una longitudinală ipotetică și se poate aplica numai teoretic generației 2013, admițând ipoteza nerealistă că va trăi în condițiile mortalității pe vârste din anul 2013. În realitate, mortalitatea pe vârste în generația 2013 va continua regresul instalat de mai multă vreme și numărul mediu de ani trăiți va fi considerabil mai mare. Va putea fi calculat în anul 2113, ca durată medie a vieții, când generația se va fi stins. Nu avem în țara noastră date asupra mortalității pe vârste pe întinderea a 80-90 de ani calendaristici și care să permită elaborarea tabelei de mortalitate pe generații dar putem recurge la date din alte țări pentru a ilustra cât de mare poate fi diferența dintre speranța de viață la naștere într-un an calendaristic și durata medie a vieții în generația născută în anul respectiv. În anul 1950, în Franța, speranța de viață la naștere era de 69 ani la femei și aproape 64 de ani la bărbați. Pentru femeile născute în același an (aflate încă în viață și având astăzi 65 de ani), durata medie a vieții este estimată la 82 de ani iar la bărbații valoarea este de 73 de ani (Vallin și Meslé¹). Diferențele sunt considerabile și arată progresele realizate în reducerea mortalității pe vârste după anul 1950 și cele așteptate pentru deceniile în care generația 1950 va fi încă în viață (mortalitatea la vârstele avansate are un grad de rigiditate superior celui de la vârste tinere și adulte, permițând extrapolări de mare acuratețe). Pentru un an mai recent, 1969, valorile speranței de viață erau de 82 și, respectiv, 74 de ani iar cele proiectate pentru generația anului 1969 ajung la 92 de ani la femei și la 86 de ani la bărbați. În ambele cazuri diferențele dintre longitudinal și transversal sunt spectaculoase și cuantifică progrese excepționale realizate în lupta cu maladiile degenerative, predominante și în ascensiune constantă a proporției în mortalitatea din ultimele decenii în populațiile europene.

Speranța de viață sănătoasă

Și Organizația Mondială a Sănătății și Eurostat determină și publică date nu numai  asupra speranței de viață la naștere, ci și asupra  întinderii segmentului de viață sănătoasă  din speranța de viață la naștere, denumită  speranța de viață sănătoasă (healthy life expectancy)  însemnând numărul mediu de ani pe care un născut  este de așteptat sa-i trăiască având o bună sănătate. Indicatorul combină informații asupra prevalenței (proporției) pe vârste a stării de sănătate si de boala (din anchete asupra sănătății populației) , cu date asupra mortalității pe vârste.   Pentru anul 2012 speranța de viață sănătoasă (SVS) în țara noastră era de aproape 58 de ani, și la bărbați și la femei, însemnând o diferență de 13 ani la bărbați si de 20 de ani la femei în raport cu speranța de viață la naștere. Aceleași diferențe sunt mai mari, de 16 și, respectiv, 21 de ani, la nivelul celor 28 de State Membre ale Uniunii Europene, ceea ce înseamnă că la un nivel mai ridicat al speranței de viață la naștere  (cum este cel mediu din UE28),   valorile sunt mai mari atât la   numărul de ani trăiți în stare de sănătate bună, cât și cel al anilor trăiți în stare de sănătate precară (unhealthy). Speranța de viață sănătoasă  est cu 4 ani inferioara, și la bărbați și la femei, în raport cu nivelul mediu din UE28.

Cred că datele asupra  SVS la nivel național și în comparații internaționale impun o anumită prudență în interpretare și evaluare comparativă, fiind bazate  pe aprecieri ale persoanei din cercetări selective în gospodăriile populației, ceea ce poate explica diferențele importante dintre datele  Organizației Mondiale a Sănătății și  cele ale Eurostat (WHO¹¹, Eurostat¹²).

Informațiile statistice publicate asupra speranței de viață în țara noastră provin, în cea mai mare parte, din tabelele de mortalitate elaborate și publicate de Institutul Național de Statistică². Aceste tabele folosesc date asupra mortalității pe vârste din trei ani calendaristici: toate decesele dintr-un an calendaristic și câte o jumătate dintre ele din cei doi ani calendaristici adiacenți. Prin această alegere, se pot elimina ori reduce oscilații aleatorii ale mortalității într-un an calendaristic și se conferă indicatorilor tabelei de mortalitate o mai bună reprezentativitate la includerea lor în programe economice, sociale și de sănătate. Pentru a putea însă urmări tocmai conjunctura și variațiile anuale ale mortalității, se folosesc tabele de mortalitate pe fiecare an calendaristic. Este abordarea pe care o găsim în practica Organizației Mondiale a Sănătății³ și a Oficiului de Statistică al Uniunii Europene - Eurostat⁴. Tabele anuale de mortalitate stau și la baza acestui studiu asupra evoluției speranței de viață în țara noastră și a contribuției pe care au avut-o schimbările din intensitatea mortalității pe vârste la dinamica speranței de viață la naștere. Aceste tabele au fost elaborate pentru anii 1970-2013 pornind de la datele publicate de Institutul Național de Statistică asupra distribuției pe sexe și vârste a populației și deceselor și folosind unul din programele de calculator ale Diviziei de Populație a Secretariatului ONU⁵.

În condițiile mortalității pe sexe și vârste din anul 2013 un născut ar trăi, în medie, 71,5 ani, dacă este băiat, și 78,5 de ani dacă este de sex feminin. Valorile se înscriu în progresul ferm instalat în a doua jumătate a anilor 1990 și marcând desprinderea de stagnarea și chiar reculul din anii 1970 și 1980 (tabelul 1 și figura 1).

Tabelul 1. Speranța de viață la naștere și la vârsta de 65 ani, pe sexe,

în perioada 1970-2013 – ani selectivi

Mortalitatea pe vârste este considerabil mai mare la bărbați și decalajul de speranță de viață se menține după anul 2000 la un nivel deosebit de ridicat – în jur de 7 ani (figura 2), mai mare cu un an și jumătate în raport cu decalajul mediu din țările Uniunii Europene (Euurostat⁴).

Speranța de viață a crescut la toate vârstele dar diferențiat, progresele cele mai însemnate fiind la vârstele tinere. Mecanismul acestei creșteri diferențiale poate fi identificat prin analiza dinamicii numărului de decese prin principalele cauze de deces și incidența acestora în raport cu vârsta. Utilizarea numărului de decese în analiza dinamicii mortalității unei populații este relevantă în cazul unei populații aflate în declin al numărului iar dacă într-un astfel de context demografic numărul deceselor este staționar ori în creștere, relevanța își amplifică dimensiunea. Numărul total de decese este aproape identic în anii 1990 și 2013 – 247 de mii. Constanța numărului total de decese rezultă însă din dinamici diferite dar compensatorii la nivelul cauzelor de deces, o creștere la decesele provocate de boli degenerative (tumori, boli ale aparatului circulator), specifice, în general, persoanelor vârstnice, dinamică având impact negativ dar moderat asupra speranței de viață la naștere, și recul, similar ca dimensiune, al numărului de decese prin maladii cu incidență relativ mare în primii ani de viață și având o contribuție particulară asupra speranței de viață la naștere: bolile aparatului respirator, malformații congenitale, unele afecţiunia căror origine se situează în perioada perinatală, o parte din grupa leziuni traumatice, otrăviri și alte consecințe ale cauzelor externe (accidente de transport, căderi, înec, intoxicații) (figurile 3a-3d) .

Este suficient să menționez că numărul deceselor infantile, determinate predominant de unele dintre aceste maladii, era de aproape 8500 în anul 1990 și a ajuns la 1680 în anul 2013. La aceeași scădere a ratelor de mortalitate, cea de la vârste tinere are o contribuție incomparabil mai mare asupra nivelului speranței de viață la naștere prin metoda de determinare a acesteia. Reducerea mortalității prin bolile aparatului respirator a avut efecte benefice considerabile asupra speranței de viață la vârste avansate și, implicit, asupra speranței de viață la naștere.

Ascensiunea speranței de viață în România după anul 1990 nu este o evoluție singulară, progresele fiind generale în țările Uniunii Europene, în context de creștere economică ridicată și spectaculoase progrese de ordin medical și în stil de viață. Figurile 4a și 4b oferă cadrul comparativ al creșterilor. La femei, dinamica ascendentă din țara noastră este printre cele mai ridicate, dar nu și la bărbați unde, dimpotrivă, progresul este modest. Se pot remarca progresele spectaculoase din Polonia, Republica Cehă, Slovenia și Estonia.

Progresele în creșterea speranței de viață după mijlocul anilor 1990 nu schimbă poziția nefavorabilă a țării noastre între celelalte țări ale Uniunii Europene, față de nivelul mediu al celor 28 de țări decalajul situându-se la 6 ani la bărbați și 5 ani la femei. Un recent studiu al Organizației de Cooperare Economică și Dezvoltare-OECD constată că deși speranța de viață la naștere în țările Uniunii Europene a crescut în perioada 1990-2012 cu mai mult de 5 ani, decalajul dintre valorile cele mai ridicate – din Spania, Italia și Franța și valorile cele mai scăzute – înregistrate în Lituania, Letonia, Bulgaria și România, nu s-a redus după anul 1990 (OECD⁶).

Mortalitatea infantilă

Mortalitatea in primul an de viață are un loc privilegiat în studiul mortalității populației. Riscul de deces este foarte ridicat în primele zile, săptămâni și luni de viață, prin accidente și traumatisme în timpul nașterii, malformații congenitale, afecțiuni ereditare, agresiunea maladiilor infecțioase  de natură respiratorie și digestivă.  Nivelul mortalității infantile reflectă nivelul de trai, cel cultural și calitatea asistenței medicale  și a devenit un indicator al gradului general de dezvoltare materială și spirituala a unei populații.

Au decedat in primul an de viață în anul 2013  un număr de 1680 de copii  (948 de băieți și 732 de fete).  Apropiind acest număr de cel al născuților vii din același an,  rezultă o rată a mortalității infantile de 8,5 decedați la 1000 de născuți vii, mai mare în mediul urban și mai redusă în cel rural. În proporție de 60% decesele au avut loc în prima lună de viață.  Jumătate din decesele infantile au avut drept cauze maladiile aparatului respirator și malformațiile congenitale iar cealaltă jumătate a revenit complicațiilor sarcinii, nașterii și lăuziei, traumatismelor  obstetricale, infecțiilor, hemoragiilor, tulburărilor respiratorii și cardio-vasculare.  Cele 1680 de decese în primul an de viață au reprezentat mai puțin de 1% din ansamblul deceselor  dar reducerea nivelului încă ridicat al mortalității infantile (de două ori mai ridicată în raport cu valoarea medie din țările UE28) (Eurostat¹³)  constituie  un obiectiv social major și  reflectă măsura în care societatea  este pregătită și eficientă în apărarea vieții în primele ei zile și săptămâni).

O comparație a structurii mortalității pe cauze de deces ne arată și originea discrepanței: o imensă și stabilă mortalitate prin bolile aparatului circulator. Aproape două treimi din decese au fost provocate în ultimii ani de aceste boli și proporția este neschimbată în raport cu cea de la începutul anilor 1990. Mortalitatea prin aceste maladii este cea mai importantă componentă a mortalității și în cele mai multe țări din Uniunea European, cu patru excepții notabile – Danemarca, Franța, Olanda și Regatul Unit, țări care au cunoscut cel mai spectaculos recul al mortalității prin maladiile aparatului circulator, poziția dominantă revenind în aceste țări mortalității prin tumori (Eurostat⁷). Reducerea mortalității prin maladii ale aparatului circulator s-a declanșat în țările europene dezvoltate în anii 1970, odată cu lansarea de strategii și programe coerente orientate în trei direcții: 1-modificarea stilului de viață al individului (dietă sănătoasă, reducerea consumului de tabac și alcool, exerciții fizice, controlul colesterolului și al tensiunii arteriale); 2-descoperirea și utilizarea unor generații noi de medicamente, eficiente în tratarea maladiilor coronariene și a hipertensiunii; 3-noi echipamente și tehnologii în chirurgia cardio-vasculară. Revoluția cardio-vascularului a însemnat un regres impresionant al mortalității prin cele două mari componente ale maladiilor aparatului circulator – boala ischemică a inimii și boli cerbero-vasculare (Vallin și Mesle⁸) și ascensiunea continuă a speranței de viață la naștere. Datele publicate recent de Eurostat asupra mortalității pe cauze de deces în țările Uniunii Europene sunt rate standardizate, prin folosirea unei noi structuri-tip pe vârste a populației Uniunii Europene. Se conferă astfel o comparabilitate superioară indicatorilor de mortalitate pe vârste, și în timp și în spațiu. Noua Populație Europeană Standard rezultă din populațiile naționale de la recensămintele din anul 2011 și are un grad de îmbătrânire demografică moderat superior celui din țara noastră, ceea ce înseamnă rate de mortalitate mai mari decât cele obținute cu structura pe vârste a populației naționale (Eurostat⁹). Dacă dorim să avem o imagine comparativă actualizată a mortalității din țara noastră, datele recent publicate de Eurostat arată, pentru anul 2012, o mortalitate generală de 10,3 la mie la întreaga populație a Uniunii Europene și 16 la mie în țara noastră iar la mortalitatea prin maladiile aparatului circulator valorile ratei standardizate sunt de 4 și 10,4 la mie. Cât de importantă ca pondere este mortalitatea prin maladiile aparatului circulator în mortalitatea generală din țările Uniunii Europene poate fi observat în figura 5. Datele relevă diferențe ieșite din comun și ilustrează măsura în care revoluția cardio-vascularului a pătruns și s-a instalat în populațiile europene.

Citeste intreg studiul pe Contributors.ro