Ministrul german al apararii, doamna Ursula von der Leyen, a anuntat ca doreste sa demareze o dezbatere publica pentru elaborarea unei noi strategii de securitate in contextul evolutiilor de pe plan international, cu precadere cele din Ucraina. Acelasi anunt a fost facut si de presedintele Romaniei, Klaus Iohannis. Problema acestor dezbateri, subliniaza un analist militar german, este riscul de politizare a demersului si de ratare a obiectivelor reale ale unui asemenea document. Un pericol de care nici Romania, cu scena sa politica tumultuoasa, nu este pusa la adapost.

Armata germana, in pragul unei schimbari majoreFoto: bmvg.de

O analiza semnata de Christian Moelling, consilier militar atat pentru Bundestag, cat si pentru guvernul german, publicata de cotidianulSueddeutsche Zeitung, afirma ca precedentele documente de strategie nu contineau decat o serie de adevaruri birocratice despre pericolele la care Germania se expune in lume si declaratii goale despre un viitor mai ambitios. „A cauta pozitii politice clare in strategiile de securitate de pana acum este un demers inutil”, scrie Moelling.

Recomandarea expertului militar este de a rupe gandirea traditionala de la care au plecat, pana acum, strategiile precedente. Mijloacele de care dispune armata sunt, in termeni realisti, punctul de plecare al unei analize, nu pericolele la nivel mondial. De exemplu, afirma autorul, nu trebuie sa ne uitam la pericolele de pe canalele de navigatie, ci la cate fregate avem ca sa le securizam.

De fapt, contextul mondial este atat de imprevizibil in ultimele decenii, incat evenimentele nu dau loc unei concluzii clare apropo de ce misiune trebuie sa aiba armata pe viitor. Doar doua lucruri sunt clare. Primul este ca lumea se afla intr-un proces de reasezare, iar acesta are loc cu violenta. Al doilea este ca, din punct de vedere strategic, contextul international a devenit mai impredictibil ca niciodata. La fel nu se pot prevedea cu exactitate efectele propriilor actiuni. Nimeni nu a prevestit aparitia organizatiei teroriste Statul Islamic sau razboiul din Ucraina. Cine stie ce se mai intampla pana in 2016.

„Cine vrea sa reactioneze la ISIS sau Ucraina cu stabilirea unor directii mari e in pericol sa faca decizii gresite”

O tara are nevoie de realism, nu de mutat munti. Ce poate face armata germana acum sau peste zece ani in lume depinde de cum isi rezolva problemele interne. In acest sens, Christian Moelling identifica cinci puncte importante.

  1. Demografia - odata cu eliminarea serviciului obligatoriu, armata germana are mari probleme sa atraga noi cadre. Ce poate armata sa ofere, asadar, viitorilor soldati profesionisti? Cati bani, cata recunoastere profesionala?
  2. Echiparea - in prezent, armata germana are echipament putin si prost. De asemenea, cel existent nu e intretinut. Noile echipamente sosesc cu intarziere de la industria de aparare, care e si ea in procese de restructurare. Noua strategie ar trebui sa gaseasca un consens politic pentru o politica nationala de productie de armament.
  3. Aliante si Parteneri - noua strategie ar putea reprezenta un indelung amanat moment de sinceritate. Germania nu isi poate asigura securitatea singura. Dependenta de UE si NATO este starea normala in politica europeana de securitate. Suveranitatea in politica de aparare inseamna numai alegerea partenerilor si diviziunea muncii. 
  4. Politica externa - Interventia din Afganistan a aratat ca razboaiele de azi nu se mai castiga sau pierd atat de clar cum era in trecut. Pe de alta parte, criza ucraineana readuce pe tapet chestiunea puterii de prevenire a mijloacelor militare. Discutia despre cand e necesara si potrivita o interventie militara trebuie purtata in sensul definirii noi a rolului unor soldati.
  5. Resursele - Suma de bani necesara mentinerii actualelor capacitati militare ale Germaniei nu se poate impune din considerente politice. Nu e cazul, asadar, ca strategia de aparare sa afirme ca vor exista aceleasi mijloace de actiune sau chiar sa anunte chestiuni suplimentare. Fie se specifica clar finantarea actualelor mijloace, fie se stabilesc prioritatile de reducere a capacitatilor si cele de compensare prin cooperare europeana.