Din start vreau sa demontez doua mituri invocate de multi: cum ca piata libera stabileste cursul francului si cei creditati in franci au fost "lacomi". Nu avem nicio piata libera aici: avem o decizie administrativa a Bancii Nationale a Elvetiei de a nu lasa cursul sa coboare sub 1,20/euro timp de peste trei ani (2011-2014) si ridicarea brusca a interdictiei, in conditiile in care speculantii de pe piata valutara au mizat toti pe deprecierea francului elvetian fata de euro. Nu speculantii si deciziile administrative sunt fortele pietei libere, ci cererea si oferta. Lumea s-a refugiat pe franc cand creditele aveau dobanda mica, in plina bula imobiliara, pentru ca asa li s-a recomandat de catre institutiile creditoare, desi la creditele ipotecare pe 20-30 de ani se stie ca acest avantaj e mult mai mic decat dezavantajul riscului valutar.
2. Creditarea in franci elvetieni nu e de neglijat: peste 15% din stocul total de credite acordate populatiei in valuta pana in noiembrie 2014 sunt in franci elvetieni, echivalentul a 9,8 miliarde lei (detalii: 4.66% in total credite; 9.51% in total credite pentru populatie; 15.65% in total credite pentru populatie in valuta).
3. 50% din creditele in francii elvetieni sunt pentru cei cu venituri nete lunare mai mici de 1500 lei. 72% din numarul de credite in CHF au venituri sub 2500 lei net. Asadar, creditarea in franci elvetieni a fost expandata oportunist de catre banci tocmai catre debitorii mai vulnerabili, care au fost expusi unor riscuri mai mari.
4. In cazul creditelor acordate persoanelor fizice, cea mai mare pondere este detinuta de creditele de consum garantate cu ipoteci (aproximativ 61%); creditele destinate cumpararii de locuinte au o pondere de aproximativ 32%), ponderea altor tipuri de credite fiind marginala.
5. UE recunoaste in preambulul directivei 17/2014/UE in care se analizeaza practicile bancare din 2003-2013, la art (4) ca am asistat la: "practici iresponsabile de imprumut (...), problemele sunt determinate de deficientele pietei si ale reglementarilor, dar si de alti factori".
Am invocat trei intrebari sub forma a trei potentiale solutii, fara imixtiunea statului, un adevarat test pentru ARB si pentru patronatul bancar. Acestea ar fi variante de solutii pentru a impiedica saracirea extrema a populatiei imprumutate in valute exotice, pentru a impiedica executarea silita a bunurilor depuse ca garantii ipotecare de catre debitorii de buna credinta, in cazul in care cei indatorati nu aleg calea emigratiei pentru castiguri occidentale care sa le permita acoperirea ratelor.
1. Care e cursul la care pot accepta compromisul cu clientii? Cum v-ati gandit sa rezolvati situatia dificila a rambursarii creditelor in franci elvetieni? Este in interesul dvs. Daca nu aveti dvs o solutie, atunci o facem noi? In alte tari vi s-au impus solutii. Eu va lansez provocarea sa propuneti dvs solutia.
2. Este posibila prelungirea maturitatii creditului si micsorarea ratei, a.i. valoarea neta actualizata pe principalul marit de rata sa ramana neschimbata? Poate asista BNR aceasta solutie? Afecteaza lichiditatea sau solvabilitatea bancilor? Care ar fi costul de capital pentru banci? BNR poate accepta costuri de provizionare?
3. Daca nu acceptati aceasta varianta si nici varianta unui curs al francului diferit de cursul spot, adica cursul pietei, atunci va propun a treia cale de urmat, si poate cea mai usor de negociat intre banca si client: reducerea semnificativa a dobanzilor si a costurilor de administrare a creditelor in vremuri de calamitati financiare si diminuarea aferenta a profiturilor bancilor? Care este spatiul negociabil pe care ni-l propuneti?
Este in interesul dvs. daca sistemul bancar, prin ARB, nu are o solutie, atunci o facem noi in Parlament? In alte tari s-au impus solutii administrative, coercitive si costisitoare pentru banci. Eu am lansat provocarea sa propuneti dvs solutia.
Intrebari pentru BNR:
1.In anul 2007, BNR a emis reglementari care au ridicat gradul maxim de indatorare a persoanei fizice, de la 40% la 70%. Pentru creditele in franci francezi ati permis bancilor sa isi stabileasca singure praguri de indatorare maxime, prin norme interne, supuse unei aprobari prealabile a BNR. De pilda, banci ca Volskbank (care a facut publice raportari cu privire la aceste aspecte) sa ridice pragul la 90% si, uneori, sa renunte, pur si simplu, la pragurile de indatorare, ajungand ca acestea sa fie de 100% sau chiar mai mult ￢ ceea ce inseamna ca persoana imprumutata nu numai ca nu isi mai acoperea din venituri ratele, dar trebuia sa aiba resurse adiacente suplimentare. Considerati ca ati stimulat apetitul pentru risc al bancilor? Considera BNR ca a permis bancilor ca, prin reclame infrumusetate, agresive, deceptive, sa racoleze un numar enorm de mare de consumatori de credite in franci elvetieni?
2. Cand a inceput BNR sa avertizeze asupra creditelor in franci elvetieni ca sunt potential periculoase? Cati bani a cheltuit si cat efort a depus BNR pentru a avertiza populatia asupra riscului creditelor in franci elvetieni inainte de aparitia crizei in Europa (2008) si in Romania (2009)?
3. De ce nu a interzis BNR creditarea in franci elvetieni in anul 2008, asa cum a facut, spre exemplu, Banca Centrala a Austriei? Dl Steven van Groningen, presedinte de banca si vice-presedinte (la acea vreme) al ARB, a cerut public acest lucru, in 2008. Creditele in CHF au fost acordate din 2005 pana in 2008, cu varful de volum in 2007; pana in august 2008 (Reg. BNR, 11/2008,http://www.bnro.ro/apage.aspx?pid=404&actId=22 ), BNR nu a facut referire in reglementari la riscul valutar. Chiar si in acest regulament, BNR lasa la nivelul politicii interne a bancilor comerciale luarea in considerare a riscului valutar corelat cu statistica cursului valutei de acordare a creditului vs cursul leu din ultimele 18 luni (desi erau credite pe minim 20 de ani). Pe acest subiect, BRD nu a acordat credite deoarece "Am considerat atunci, analizand atent istoria acestei valute (CHF, nota mea) a unei tari cu statut de ￂrefugiu financiarￂ in perioade de criza, ca riscurile legate atat de rata de schimb, cat si de variabilitatea dobanzii de referinta erau prea mari atat pentru banca, cat si pentru clienti in CHF."
4. De ce considera BNR ca un contract de credit ipotecar, in care persoana fizica isi finanteaza cumpararea sau constructia locuintei familiale, este identic ca structura economica si juridica cu contractele comerciantilor cu bancile?
5. De ce echivaleaza BNR un contract de credit ipotecar cu un contract cu privire la riscul valutar (contract aleatoriu, hedging, instrument financiar derivat)? De ce considera BNR ca tot riscul acestui contract trebuie sa fie trecut pe capul consumatorului, in timp ce managerii bancilor iresponsabile care le-au pus pe piata raman nesanctionati?
6. Are cunostinta BNR de faptul ca multe banci din Romania (exemple : OTP, Credit Europe, Bancpost) isi exporta contractele la societatile mama sau la SPV-uri inregistrate in Olanda? Daca da, de ce permite acest comert? Daca nu, de ce nu sunt sanctionati responsabilii cu supravegherea sistemului? De ce permite BNR bancilor vanzarea catre colectorii de creanta a debitelor neperformante ale consumatorilor, uneori si cu 2% din valoare nominala, in timp ce nu permite stergeri echivalente ale datoriilor consumatorilor? Cred ca BNR ar trebui sa ne prezinte un raport referitor la numarul creditelor in CHF acordate persoanelor fizice : cate au fost acordate, cate au fost stinse complet prin neplata si mai ales cate credite active au fost fie transferate catre alte sucursale externe ale bancii mama, fie au fost externalizate la entitati nebancare externe/interne.
7. In sistemul judiciar din Romania s-au pronuntat mii de hotarari ale instantelor prin care s-a dispus eliminarea din contracte a clauzelor abuzive, inclusiv clauza de risc valutar. De ce BNR nu a interzis, in virtutea calitatii sale de autoritate de control si supraveghere a pietei bancare, toate contractele ￢ tip care contin aceleasi clauze abuzive? De ce nu a sanctionat BNR acele banci care au fost condamnate de instante la eliminarea din contracte a clauzelor abuzive?
N.Red. Andreea Paul este membru al Comisiei de Buget, Finante si Banci a Camerei Deputatilor si lector univ la ASE.
0
7
