Acest mit aparține exclusiv celor din afara sistemului, justițiabili sau nu. El atestă convingerea oamenilor că magistrații pot adopta orice fel de comportament, pot face ceea ce vor în dosare, pot da orice soluții vor și nimeni nu îi trage la răspundere. Ei bine, nu este deloc așa: există un sistem de răspundere foarte bine pus la punct, care întrece în rigoare și în rezultate multe alte sisteme publice din România.
a. Răspundere penală.Din anul 2005 până în prezent au fost condamnați penal pentru corupție un număr de 27 de procurori și 25 de judecători. Condamnările au fost pronunțate de completele din cadrul secțiilor penale ale instanțelor judecătorești. Automat, dacă nu au demisionat mai înainte, CSM a dispus excluderea din magistratură la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
b.Răspunderea disciplinară. În perioada 2005-2014 CSM a sancționat un număr de 98 de judecători și 42 de procurori. Un magistrat sancționat disciplinar nu poate fi promovat în funcție de execuție sau numit în funcție de conducere timp de trei ani și niciodată nu poate ajunge judecător la instanța supremă.
c. Răspundere deontologică. CSM a constatat încălcarea obligației de a respecta Codul deontologic pentru 4 procurori și 8 judecători din 2005 până acum. Hotărârea CSM a fost avută în vedere de comisia de evaluare de la instanța/parchetul unde activa acel magistrat
d.Răspunderea administrativă. Magistrații sunt evaluaţi o dată la 3 ani, de către o comisie alcătuită din șeful instanței/parchetului și alți doi colegi aleși de către colectiv. La ultima evaluare, 1% dintre magistrați nu au obținut calificativul „foarte bine”. Cei care obțin un alt calificativ decât „foarte bine”, timp de trei ani nu pot fi promovați în funcție de execuție sau numiți în funcție de conducere și timp de nouă ani nu pot ajunge judecător la instanța supremă..
e.Răspunderea civilă. Din anul 2006 avem 566 de situații în care Statul a fost obligat de instanțe naționale să plătească despăgubiri pentru erori judiciare, dar niciuna în care să fi plătit vreun magistrat sau alt funcționar ori persoană care ar fi cauzat acea eroare. Aceasta pentru că nu a fost stabilită vreo formă de vinovăție necesară pentru aceasta (rea-credință sau gravă neglijență).
Există, deci, cinci forme de răspundere a magistraților. Ele arată că magistrații răspund cu libertatea, profesional sau material pentru fapte sau acte ce au legătură sau nu cu funcția lor. Mai mult, sute de magistrați au răspuns în ultimii zece ani pentru încălcări ale legii, codului sau regulamentelor noastre. Cei care i-au tras la răspundere au fost structuri numite „comisii de evaluare”, „secții de disciplină” sau „complete de judecată” care au aceste competențe și care sunt alcătuite în exclusivitate din magistrați.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
