Cum sa mai stoarcem un ban-doi de la omul de rand, sau jocul de-a inflatia
Desi a trecut aproape un an de cand guvernul Ponta a luat decizia de a lega acciza pe carburanti, energie electrica si alte bunuri de consum de baza la rata inflatiei, putini dintre noi au remarcat din facturi (cel putin din cele pe care scrie) ca platim niste preturi absurde, umflate artificial, din cauza unui curs valutar fictiv menit sa ia bani din buzunarele populatiei intr-un mod pur si simplu abuziv. Pentru anul 2014, acest curs este de 4.74 lei la 1 euro, un curs care nu a existat niciodata in istoria leului, maxima fiind de 4.64 atinsa – o zi doar – in vara lui 2012. Cursul valutar euro/leu mediu din 2012, cu toate ca leul a fost cel mai slab in vara acelui an, a fost de 4.46, conform datelor BNR. Dar iata ca acciza aplicata prin lege bunurilor de baza pe care le platim si consumam foloseste un curs de 4.74, cu 6.4% mai mare decat cursul mediu pe acest an. De unde acest misterios curs de 4.74 si ce nu este in regula cu el?
Cursul valutar pentru calculul accizei pe anul 2014 este obtinut din cursul valutar oficial publicat de Banca Centrala Europeana in octombrie 2013 (4.5223) inmultit cu indicele inflatiei din anul 2013 (104.77). Iata o reteta fiscala creativa pentru a mai stoarce un ban-doi de la omul de rand. Dar in fond ce este atat de rau ca guvernul a “aruncat” in reteta accizei si un pic de inflatie, mai ales ca banii astfel colectati merg la buget si sunt folositi cu iscusinta pentru bunastarea poporului?
In primul rand, nu este in regula ca guvernul isi indexeaza veniturile la rata inflatiei pentru ca inflatia se refera la cresterea preturilor bunurilor de consum ale populatiei. Inflatia reprezinta cresterea anuala procentuala a preturilor bunurilor si serviciilor dintr-un “cos de cumparaturi” tipic al gospodariei medii. Atat cosul de cumparaturi tipic cat si calculul indicelui de preturi este in esenta simplu, dar presupune procesarea multor date. Reprezentantii oficiului statistic creeaza un esantion de gospodarii din toata tara, apoi ii intreaba pe acesti cetateni ce anume consuma luna de luna. Se creeaza astfel o imagine medie statistica a ceea ce consuma o gospodarie tipica. Stiind exact care sunt aceste bunuri si servicii, oficiul statistic verifica apoi pretul acestora in diverse magazine si calculeaza un pret mediu pentru fiecare bun si/sau serviciu si, agregand aceste preturi in functie de ponderea bunurilor in cosul de cumparaturi, obtine indicele de preturi publicat lunar pe site-ul Institutului National de Statistica. Inflatia este cresterea in timp a acestui indice de preturi si este inamicul numarul unu al consumatorului. De aceea, in multe tari, salariile si pensiile sunt indexate la rata inflatiei pentru a proteja cetatenii de scadarerea puterii de cumparare rezultata din inflatie. Ce treaba are guvernul in a-si indexa o sursa de venit bugetar la inflatie? Nici una! Din contra, a majora salariile si pensiile in functie de inflatie pe de o parte, si a indexa o sursa de venit bugetar tot la aceeasi rata a inflatiei, pe de alta parte, este exact ca si cum dai cu o mana si iei cu alta.
In al doilea rand, cu ocazia introducerii acestui giumbusluc fiscal, premierul Victor Ponta a spus ca din fericire inflatia a avut o cota mica in 2013 si astfel indexarea accizei la inflatie ar avea o influenta limitata. Intr-adevar, anul trecut, inflatia medie a fost de aproximativ 4%. Dar ce se intampla daca inflatia creste? Faptul ca inflatia a fost de doar 4% in 2013 nu inseamna ca aceasta nu ar putea creste la 10%, poate chiar si la 35% cat era in anul 2001 (sau, Doamne pazeste, la 155% cat era in anul 1997). Si atunci ce facem? Daca inflatia ar fi de 15%, atunci cursul valutar pentru calculul accizei ar fi de 5.20 lei pentru 1 euro. Ar fi in regula acest curs? De ce sa platim noi, consumatorii, o taxa pe baza unui curs inventat? Argumentul ca inflatia este mica acum si, de aceea, indexarea accizei la rata inflatiei este acceptabila este precum a-i spune: “Nu imi ajungeau banii si am furat un leu din casa magazinului mixt de la colt, dar era doar un leu.”
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
