In 2013 BNR a avut pierdere contabila. Prima pierdere dupa sase ani de profit. In presa, atentia acordata acestor rezultate a fost asimetrica. Profiturile, impozitate cu o rata 80 la suta au fost doar notate. Nimeni nu s-a aratat ingrijorat ca un impozit de o asa magnitudine si modul in care se plateste slabeste independenta bancii. O astfel de critica ar fi fost binevenita, caci o modificare legislativa care sa rezolve aceasta problema, alaturi de alte 15-16 modificari legislative, este necesara daca vrem sa adoptam euro. In schimb, pierderea din anul 2013 este criticata. Voi arata in continuare cum trebuie sa privim pierderea sau profitul bancii centrale.
Nota: Opiniile prezentate in acesta lucrare apartin in intregime autorului si ele nu implica sau angajeaza in vreun fel Banca Nationala a Romaniei
Profiturile sau pierderile apar din cinci mari surse: (i) operatiunile de politica monetara; (ii) administrarea rezervelor; (iii) efectele contabile ale modificarilor in cursurile de schimb si in preturile activelor din rezerva internationala; (iv) emisiune monetara si decontare plati si (v) alte operatiuni. Evolutia acestor surse este prezentata in Fig. 1.
Primele trei surse mentionate sunt predominante si foarte volatile. Volatilitatea reflecta dependenta acestor surse de intrarile de capitaluri si de faza ciclului de afaceri in economiile in care BNR poate investi rezervele sale valutare. La randul lor, intrarile private de capitaluri sunt ciclice, dar depind si de coerenta politicilor interne ale tarilor de destinatie.
Se vede din Fig. 1 si Fig. 2 ca operatiile de politica monetara au produs pierderiin fiecare an din perioada 2005-2013, cu exceptia anului 2012. Aceasta inseamna ca, in anii respectivi, BNR a fost preponderent in pozitia de debitor net1 fata de sistemul bancar. Din cauza excedentului structural de lichiditate, in piata au fost mai multi bani decat cantitatea care ar fi permis atingerea tintei anuale de inflatie. In efortul de a atinge tinta respectiva, BNR a trebuit sa absoarba (sa sterilizeze) excesul de lichiditate. Aceasta operatiune costa2. Pe scurt, in anii in care exista exces de lichiditate, atingerea tintei de inflatie se face producand pierderi din operatiunile de politica monetara. Invers, in anii in care exista deficit de lichiditate, atingerea tintei de inflatie se face producand profituri din operatiunile de politica monetara.
Cu exces de lichiditate, cu cat inflatia este mai mare decat tinta, cu atat pierderile din operatiunile de politica monetara sunt mai mici. Ceteris paribus, pentru a atinge inflatia dorita, banca centrala sterilizeaza si, din aceasta cauza, face pierderi. In conditiile mentionate, pe termen scurt, banca centrala ar putea alege sa produca pierderi publicului, printr-o inflatie mai mare decat tinta, cu scopul de a-si reduce propriile pierderi. Evident, acest compromis intre pierderile publicului si pierderile bancii centrale este iluzoriu pe termen mai lung. Pentru a evita ca in practica banca centrala sa tinda sa exploateze compromisul, societatea a stabilit ca
banca centrala trebuie sa aiba ca obiectiv stabilitatea preturilor, obiectiv asumat de BNR din august 2005. Cei care critica pierderile bancii centrale par sa uite de acest obiectiv.
Veniturile din administrarea activelor si pasivelor in valuta, desi sunt volatile ca marime, constituie totusi componenta care in perioada analizata a produs pierderi doar in anul 2007. Aceste venituri depind de volumul activelor si pasivelor, de randamentele la care sunt plasate activele si de costul pasivelor. BNR are obligatia sa plaseze rezervele sale in titluri ale unor emitenti cu grad de risc redus. Intre acestia se includ, in principiu, guverne, agentii, corporatii din tarile dezvoltate si stabile macroeconomic. In timpul boom-ului economic, in perioada 2004-2008, BNR a cumparat peste 6 miliarde de euro (net) pe piata valutara, ceea ce a crescut volumul rezervelor. In perioada boom-ului, aceste rezerve au fost plasate la randamente relativ inalte, ceea ce explica cresterea veniturilor din managementul activelor si pasivelor in valuta pana in 2008 (cu exceptia anului 2007).
Odata cu intrarea economiilor acestor tari in criza, randamentele titlurilor emise de ele au scazut, iar volumul rezervelor valutare ale Romaniei a crescut prin imprumuturile cu costuri relativ joase de la UE si FMI. Cele doua tendinte s-au combinat pentru a imprima trendul de scadere a veniturilor din administrarea rezervelor internationale. Aceasta explica de ce in 2013 BNR a inregistrat cel mai mic volum al acestui tip de venituri din intreaga perioada 2005-2013. Desi a scazut, randamentul mediu al portofoliului administrat de BNR a fost in 2013 mai mare decat cel obtinut la portofoliul benchmark1.
Un rol distinct il joaca rezervele minime obligatorii. Dupa criza, treptat, randamentele la care sunt plasate rezervele au devenit mai mici decat rata dobanzii pe care banca centrala o plateste bancilor pentru rezervele minime obligatorii in valuta. Acelasi rationament este valabil si pentru soldul contului in valuta al autoritatii fiscale.
In sfarsit, cea mai volatila componenta o reprezinta veniturile din reevaluarea pozitiilor valutare ale BNR. Valoarea activelor este influentata atat de cursurile de schimb dintre leu si monedele care intra in compozitia rezervelor valutare, cat si de pretul activelor respective (aur, titluri in valuta). Practic, in fiecare luna, efectele contabile ale variatiilor cursului de schimb si/sau ale pretului activelor se cuantifica tinand cont de doua diferente: (i) diferenta dintre cursul de schimb din ultima zi a lunii si costul mediu al pozitiilor valutare detinute de banca centrala; si (ii) diferenta dintre pretul de piata al activelor si costul mediu al acestora. Aceste diferente se reflecta cu atat mai mult in profituri sau pierderi cu cat mai mare este valoarea in valuta a activelor respective.
Evident, prin interventiile pe piata valutara, BNR influenteaza atat costul mediu cat si, posibil, cursul din ultima zi a lunii, putand, astfel influenta marimea pierderilor sau a profiturilor. Interventiile sunt insa ghidate preponderent de nevoia de a reduce volatilitatile excesive, care pot afecta stabilitatea preturilor si/sau stabilitatea financiara, si mai putin de rezultatele contabile1. Cotatiile valutare din ultima zi a anului sunt influentate inclusiv de evolutii conjuncturale, nesustenabile, ceeea ce explica in buna masura volatilitatea sumelor din reevaluare.
Conform standardelor internationale de contabilitate recunoscute de BCE, in cazul reevaluarii, efectele pozitive nu se compenseaza cu efectele negative. Efectele negative se considera cheltuieli, care reduc profitul, iar efectele pozitive nu se considera venit, ci se inscriu intr-un cont special de reevaluare. Aproape in toti anii din perioada analizata, inclusiv in 2013, efectele pozitive le-au intrecut pe cele negative, dar tratamentul contabil permite ca numai efectele negative sa afecteze contul de profit si pierderi. Astfel, incepand din anul 2008, efectele din reevaluare au fost negative, contribuind la cresterea cheltuielilor BNR.
In concluzie, factorii principali care duc la profituri sau pierderi ale bancii centrale reflecta in mod deosebit contextul international in care BNR isi indeplineste sarcina de a mentine inflatia joasa si stabila si de a asigura stabilitatea financiara a economiei. Inflatia anuala CPI a coborat de la 9,7 la suta in iulie 2005 la sub 1 la suta in mai 2014. De asemenea, leul nostru a fost relativ stabil in ultimii ani, in ciuda crizei mondiale si a recesiunii incepute in ultimul trimestru din 2008. Aceste rezultate bune au fost insotite in 2005, 2006 si 2013 de pierderi ale bancii centrale, iar in ceilalti ani de profituri.
Pe ansambul perioadei 2005-2013, contributiile celor 5 factori la profitul BNR sunt prezentate in Fig. 3. Se vede ca singurul factor care a avut o contributie cumulata pozitiva a fost administrarea activelor si pasivelor in valuta. Contributia acestui factor a compensat contributiile negative ale operatiilor de politica monetara si ale celorlalti factori. In intreaga perioada, BNR a avut un profit cumulat de aproximativ 2,2 miliarde de lei. Din acesta, peste 1,7 miliarde de lei au fost platite sub forma impozitelor la bugetul statului roman.
Lucian Croitoru este consilier al Guvernatorului BNR
0
0
