Avem un Parlament inert, transformat în Casă de odihnă a Sindicatelor lumii interlope. Desigur, îmi puteți reproșa că nu e tocmai politicos să vorbesc în acești termeni despre instituția fundamentală a democrației românești. Din păcate, dreptatea stă de partea mea și voi explica de ce relele din ultimii ani provin din parlamentarismul de cea mai joasă speță pe care îl are România.
Voi începe cu una dintre istoriile triste ale Parlamentului României pentru că un amendament adus legii privind accesul la informațiile clasificate a dat peste cap finalul de mandat al Președintelui Traian Băsescu și a oferit un motiv suplimentar unui grup de interese de a ataca Justiția. Amendamentul a exclus mii de demnitari și funcționari ai statului român de la verificări privind vulnerabilitățile personale care ar putea să le pună în pericol accesul la informații clasificate. Dacă nu s-ar fi votat acest amendament, oamenii care conduc România ar fi trecut prin procese regulate de verificare, începând chiar cu Președintele. Această verificare ne-ar fi privat de un scandal cum este cel în vârtejul căruia ne-au atras Antena 3 și actele nesăbuite ale lui Mircea Băsescu.
Amendamentul nu a fost votat într-o anticipare a vreunei vulnerabilități a Președintelui. Nici vorbă! La baza lui a stat un interes mult mai meschin și de natură personală al parlamentarilor. După cum se vede, Parlamentul e populat de indivizi care au probleme grave cu legea și faptul că ei ar fi trebuit să fie verificați, pentru a deveni membri ai unor comisii parlamentare sau pentru a putea deveni miniștri, i-a speriat suficient de tare încât să își bată joc de lege și de interesul național. Și amendamentul a fost adoptat deși Guvernul și ORNISS (Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat) s-au opus acestui amendament. Ironia tristă a situației vine și din faptul că amendamentul a fost inițiat de un deputat PDL, care nu deținea certificat de securitate.
Dar Parlamentul nu a ajuns în acest punct pentru că e bântuit de spiritele nefaste ale Casei Poporului în care își desfășoară activitatea. Parlamentul a devenit nefrecventabil pentru că oameni precum Călin Popescu Tăriceanu au ajuns să îl considere un instrument potrivit în lupta politică. Neinvitarea Președintelui la aniversarea a 150 de ani a Senatului a fost o grosolănie, dar votul acordat unei declarații politice prin care i s-a cerut demisia lui Traian Băsescu este un act insultător pentru clasa politică. Presupun că dacă se va păstra această modalitate de a face politică, putem conta pe Parlament pentru a pune paie pe foc în orice conflict politic viitor. E suficient să te împotrivești majorității parlamentare ca să fii excomunicat.
Ocupați cu declarații politice, parlamentarii nu au uitat să voteze scoaterea de sub spectrul incompatibilității a primarilor și amendamente la Codul Silvic depuse de câțiva colegi care, evident întâmplător, dețin suprafețe împădurite și aveau nevoie de o lege care să le permită defrișarea. Asta după ce ani de zile s-au opus oricăror cereri de ridicare a imunității parlamentarilor care trebuiau să fie anchetați sau arestați. Din acest motiv ne-am și trezit cu toate rudele prin Parlament, pentru că e mai simplu să îți aduci întreaga familie la adăpostul imunității parlamentare decât să fii cinstit.
Pe lista neagră a Parlamentului se pot adăuga și multe alte evenimente și acte de-a dreptul reprobabile. Discursul Președintelui cu ocazia condamnării comunismului a devenit o mascaradă condusă de Corneliu Vadim Tudor cu acceptul președintelui de ședință, Nicolae Văcăroiu. De dragul distracției, ne-am trezit prin Parlament cu Gigi Becali, Irina Loghin sau Teo Trandafir. Nu i-a păsat nimănui că știrbește prestigiul unei instituții vitale. Marțea neagră și tentativă de lovitură de stat din 2012 au avut loc în Parlament. Lui Călin Popescu Tăriceanu nu i-a păsat ce lasă în urmă, dacă a putut să se răzbune pe Traian Băsescu. Ilie Sârbu numără corupții din Parlament cu detașare și i se pare că 10 e o cifră mică. Dan Voiculescu a folosit Senatul ca adăpost și a candidat sau a demisionat ori de câte ori i-a folosit în procesul pe care îl are pe rol.
Parlamentul a devenit casa tuturor celor care își pot cumpăra imunitatea. Atunci când face legi, face legi pentru grupuri de interese, atunci când e nevoie de gesturi normale de ridicare a imunității se împotrivește Justiției. Și am ajuns în situația paradoxală că parlamentarii nu pot fi trași la răspundere. E o pistă falsă părerea că odată cu ridicarea imunității sau cu schimbarea legii prin care se dă imunitatea aleșilor problema se va rezolva. Ce facem dacă ne trezim cu un grup de interese în Parlament? Ce facem dacă un număr suficient de parlamentari cad sub influența unui grup de interese și ajung să voteze la comandă. Scandalul cu Adrian Severin în Parlamentul European ne demonstrează că se poate și la case mai mari. Nu avem nici un mecanism la îndemână și nici o societate civilă capabilă să preseze o schimbare de atitudine în interiorul Parlamentului. Soluția rămâne în mâinile electoratului dar șansele de a schimba comportamentul parlamentarilor în viitorul apropiat este destul de redus.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
