De ani de zile, unii consumatori industriali si furnizorii reglementati se lupta ci indarjire sa blocheze liberalizarea pietei gazelor; si azi, in sedinta de Guvern, e probabil ca vor si reusi. Argumentele pe care le veti auzi suna cam asa:

Otilia NutuFoto: Arhiva personala

1. piata nu e pregatita. Nu avem SCADA la Transgaz, nu avem piata de echilibrare, nu avem “codul retelei” (cod comercial al pietei angro). Ca urmare, avem nevoie de “o perioada tranzitorie, un nou calendar”.

2. economia nu va suporta. Avem o economie energointensiva, vor ramane pe strada 500000 de someri si se va prabusi economia, ca industria energointensiva e 15-20% din PIB

3. avem concentrare prea mare pe piata, sunt doar doi jucatori interni (Petrom si Romgaz) si o singura sursa reala de import (Gazprom). Liberalizarea nu va duce la preturi competitive, ci la preturi mari.

Sa demontam pe rand aceste argumente.

1. Piata nu va fi niciodata pregatita, pentru ca “lipsa de pregatire” e cel mai bun pretext pentru amanarea liberalizarii. Am avut deja doua calendare, unul in strategia energetica din 2003 (Road Map); altul negociat in 2012 cu Comisia Europeana, care ne-a pasuit desi piata ar fi trebuit sa fie liberalizata din 2007 si paritatea preturilor la import ar fi trebuit sa se atinga de prin 2010. Ambele calendare contin mult mai mult decat o crestere graduala de preturi, cum lasa acum sa se inteleaga oponentii liberalizarii: cuprind toate masurile, “SCADA”, “codul retelei”, “bursa de gaze”, “piata de echilibrare” pe care, chipurile, le asteptam ca sa liberalizam piata. De ce nu s-au facut pana acum, daca stim de mai bine de un deceniu ca piata se va liberaliza?

Mai mult, in primavara, cand lumea stia ca piata pentru consumatorii industriali se liberalizeaza de la 1 iulie, Transgaz promisese ca face SCADA, codul retelei si piata de echilibrare in toamna. Zilele acestea a revenit si a spus ca, poate, vor fi gata la primavara. Ce dovada mai buna ca se intarzie intentionat, ca sa se amane sine die liberalizarea?

2. Teoretic, piata pentru marii consumatori industriali gen Interagro, Azomures, Mittal si altii, e liberalizata de ani de zile. Ei cumpara si vand liber in piata, in contracte bilaterale, trebuie doar sa respecte o structura de “amestec” de gaz intern si gaz de import impusa de stat (sa zicem, sa cumpere 80% gaz intern si 20% gaz de import). Dar preturile sunt liber negociate. Cum se face ca tocmai acesti mari consumatori fac azi scandal, daca ei deja sunt liberalizati? Pai foarte simplu: preturile din piata reglementata (sa zicem, 72 RON/MWh pentru gazul intern) sunt numai bune ca Romgaz sa spuna, “n-am alta referinta de pret, ii vand lui Interagro la pretul reglementat”, plus discount, ca nu-i asa, mare consumator, zice DIICOT-ul ce-o zice. Ani de zile, asa s-a facut business-ul. Pana prin 2012, lucrurile erau si mai clare, consumatorii liberalizati se puteau intoarce oricand in regim reglementat, a trebuit sa faca scandal Comisia Europeana cu cateva infringement-uri ca sa ne potolim.

Asadar, pentru marii consumatori industriali, faptul ca se liberalizeaza piata ar trebui sa nu-i preocupe. Ii preocupa doar pentru ca piata reglementata le ofera o falsa referinta de pret, cu care pot pune presiuni pe producatori (mai ales pe Romgaz, care doar recent nu mai da gaz ieftin consumatorilor eligibili de teama de procurori).

Apoi, argumentul ca economia s-ar prabusi pur si simplu nu suna plauzibil. Singurii pe care i-am auzit sa se planga ca nu pot suporta preturile mari sunt Mittal, Alro, Interagro, eternii beneficiari de contracte si relatii preferentiale cu statul - dar niciodata Dacia, de pilda.

Apoi, poate confundam cauzele cu efectul: poate economia noastra e energointensiva TOCMAI din cauza ca industria ineficienta a primit, in permanenta, energie ieftina. De aceea suntem acum de 3 ori mai ineficienti energetic (consumam de 3 ori mai multa energie pe unitatea de valoare adaugata) decat media UE. Poate ca, daca n-am fi dat energie ieftina unor clienti favorizati in ultimii 25 de ani, n-am fi ajuns aici!

Apoi, daca vorbim de sprijinul pentru marii consumatori, un asemenea sprijin ar trebui da transparent, si numai dupa ce evaluam ce au facut acesti mari consumatori cu sprijinul de care au beneficiat in deceniile trecute. Au investit cumva in eficientizarea productiei?

Singurii de care ar trebui sa ne preocupam cu adevarat sunt cei 170000 de consumatori IMM-uri de care vorbim ca s-ar liberaliza. Insa pentru acestia, solutia e un ANRE puternic care sa-i forteze pe toti furnizorii sa faca oferte, nu sa tolereze ca cei 170000 sa ramana “captivi” la EON si GDF.

As aminti aici scurt exemplul Poloniei, care seamana destul de mult cu cazul nostru: daca in 2011 piata era integral reglementata, pentru consumatorii casnici si industriali, s-a adoptat un calendar de crestere a preturilor, simultan cu obligarea companiei dominante (PGNIG) sa liciteze transparent 9,4 mld m3 pe an (70% din piata), care urmau sa fie licitate transparent intr-un Virtual Trading Point, in contracte anuale. Cand au aparut intarzieri in calendarul de liberalizare, s-a mers pe ideea ca participantii la piata angro sa fie obligati pe sa fie obligati sa tranzactioneze o anumita cota de gaz prin ”burse”: 30% de la 1 iulie 2013, 50% de la 1 iuaniarie 2014, 70% din 1 iulie 2014. Chiar in baza acestor tranzactii si a unei piete care devine lichida si cu pret relevant, consumatorii mari conectati la reteaua de transport urmau sa fie liberalizati la 1 iulie 2013; consumatorii mari conectati la retele de distributie de la 1 ianuarie 2014; iar ceilalti non-casnici de la 1 iulie 2014.

Mai mult, chiar noi avem exemplul liberalizarii pietei de energie electrica si constructia OPCOM in 2003-2005, care s-a facut tot in etape, intr-un proiect al Bancii Mondiale:

- o parte din contractele cu gaz, toate cele care se incheiau bilateral, au trebuit incheiate doar transparent, pe OPCOM, cu preturi, cantitati, durate publicate

- apoi s-a construit platforma de tranzactionare spot (si nici la gaz nu avem nevoie instantaneu de una): OPCOM a beneficiat de consultanta / a cumparat platforma electronica de la bursa nordica Nordpool. Simultan s-a scris codul comercial al pietei angro printr-o consultanta data ANRE

- apoi s-a instituit obligatia ca pe OPCOM sa se tranzactioneze 5-10-15% din energia din piata.

Pe scurt, n-am “asteptat sa se alinieze planetele” nici cand s-a liberalizat piata de energie electrica.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro