Un editorial semnat de Prim-ministrul britanic David Cameron:
Pentru mulți dintre cetățenii europeni subiectul zilei este cine va câștiga Cupa Mondială. Doar foarte puțini dintre ei urmăresc dezbaterea privind Președinția Comisiei Europene. Aceasta prezintă însă importanță pentru că, în esență, este vorba despre modul în care se iau deciziile în cadrul UE, despre necesitatea de a respecta regulile Uniunii și despre relația potrivită dintre națiunile Europei și instituțiile UE.
În scrutinul de luna trecută, alegătorii au transmis un mesaj clar. Și anume, că sunt dezamăgiți de modul în care Europa operează. Ei cer o schimbare, astfel încât UE să se concentreze pe ceea ce contează pentru ei: creștere economică și locuri de muncă. Și vor ca Uniunea Europeană să îi ajute în acest sens, nu să le dicteze ce au de făcut.
Ascensiunea partidelor politice anti-europene dovedește acest lucru. Ca de altfel și prezența redusă la vot în majoritatea țărilor europene, precum și sprijinul în scădere pentru cele mai reprezentative grupuri politice din Parlamentul European.
Îi intreb acum pe liderii Europei: cum răspundem acestui mesaj?
Rezultatele alegerilor europene ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru liderii din Uniune. La mijloc este chiar viitorul UE. Dacă nu va alege calea schimbării, aceasta se va confrunta cu un declin și mai accentuat.
Poziția Marii Britanii este clară: vrem ca Europa să reușească. Pentru a sprijini libertatea, pacea și democrația pe întreg continentul și pentru a stimula prosperitatea. Aceasta este principala îndatorire a Uniunii Europene de astăzi. Și aceasta presupune o Uniune mai deschisă, mai flexibilă, mai implicată la nivel internațional și mai competitivă. Presupune, de asemenea, un leadership îndrăzneț - avem nevoie de lideri care să ia în seamă îngrijorările electoratului și care să înfrunte provocările actuale ale Europei.
Primul test în acest sens este numirea viitorului Președinte al Comisiei Europene.
Potrivit tratatelor comunitare, ratificate de parlamentele naționale, candidatul la șefia Comisiei Europene trebuie propus de șefii de guverne din țările UE – în același timp, ei trebuie "să țină seama" de rezultatul alegerilor europene. Pasul doi: europarlamentarii decid prin vot secret asupra acestei candidaturi. Este o procedură clară, consacrată prin Tratatul de la Lisabona, după negocieri intense cu privire la echilibrul de puteri dintre statele naționale și Parlamentul European.
Dar anumiți europarlamentari au inventat o nouă procedură prin care încearcă să aibă putere de decizie asupra propunerii candidatului, urmând ca tot ei să voteze această propunere. În timpul procesului electoral, toate grupurile politice majore și-au ales candidații de top – așa numiții "Spitzenkandidaten" – și au încheiat înțelegeri de culise pentru a-și uni forțele după scrutin în vederea sprijinirii candidatului acelui partid care a obținut cele mai multe voturi. Acest principiu nu a fost niciodată agreat de Consiliul European. Nu a fost subiect de negociere între instituțiile europene. Și nici nu a fost vreodată ratificat de parlamentele naționale.
Da, susținătorii conceptului "Spitzenkandidaten" spun că scrutinul a avut loc, europenii l-au ales pe Jean-Claude Juncker drept Președinte al Comisiei Europene și ar fi nedemocratic ca liderii naționali, desemnați tot în urma unui proces electoral, să aleagă la rândul lor pe altcineva.
Acesta nu este un atac la adresa domnului Juncker, un politician european cu multă experiență; cine spune asta spune prostii. Majoritatea europenilor nu au votat în alegerile pentru Parlamentul European. Prezența la urne a fost în scădere în cea mai mare parte a statelor membre. Numele domnului Juncker nu a figurat pe buletinele de vot. Chiar și în Germania, unde conceptul "Spitzenkandidaten" se bucură de cea mai mare popularizare, doar 15% dintre votanți știu că el a fost candidat. El nu a vizitat niciun stat membru. Cei care au mers la vot au pus ștampila pentru europarlamentarul lor, nu pentru Președintele Comisiei. Domnul Juncker nu a candidat nicăieri și nu a fost ales de nimeni.
Acceptarea unei astfel de proceduri ar fi profund dăunătoare pentru Europa și ar submina, mai degrabă decât ar întări, legitimitatea democratică a UE.
Ar transfera puterea de la nivelul guvernelor naționale către Parlamentul European fără aprobarea alegătorilor. În practică, ar împiedica un Prim Ministru sau un Președinte în exercițiu să ajungă vreodată la conducerea Comisiei Europene – restricționând artificial posibilitatea de a alege oameni talentați exact în momentele în care Uniunea Europeană trebuie să aibă acces la cei mai buni dintre aceștia.
O astfel de decizie ar politiza Comisia Europeană – un risc cu privire la care Giscard d’Estaing avertiza acum mai bine de un deceniu, atunci când a fost respinsă propunerea ca Președintele Comisiei să fie ales de către membrii Parlamentului European. Acesta spunea că o astfel de măsură va face dificilă misiunea Comisiei de a “personifica imparțialitatea și binele comun al Uniunii“. Va periclita credibilitatea Comisiei în exercitarea puterii sale de reglementare și de rezolvarea a disputelor. Și, cel mai important, va da undă verde celor care doresc să încalce regulile Uniunii Europene prin folosirea ușilor din spate. Reguli care au fost ratificate de parlamentele noastre naționale și transpuse în legislația internațională. Fie că ne dorim exercitarea unei mai mari democrații directe în Europa sau nu, cu toții trebuie să fim de acord că în primul rând trebuie să respectăm legile de bază.
Numeroase persoane au îndoieli referitor la această abordare în ansamblul ei și mai ales în privința unei potențiale preluări a puterii folosind ușa din spate. Și nu trebuie să facem concesii în această chestiune, în condițiile în care știm că va crea un precedent periculos pentru viitor.
Trebuie să ne concentrăm pe găsirea celui mai bun candidat pentru postul de Președinte al Comisiei Europene. Cineva capabil să facă reformă; să stimuleze creșterea economică și să creeze locuri de muncă; și să accepte că nevoile Europei pot fi cel mai bine deservite prin acțiuni la nivel național. Un agent al schimbării onest și de încredere, capabil să îi convingă pe alegătorii europeni să fie din nou implicați.
Marea Britanie are reputația de apărător al democrației și al interesului național. Dar această dezbatere se referă la apărarea interesului Europei. Iar cele mai importante trei partide britanice au o poziție comună pe acest subiect.
Acum este momentul ca liderii naționali de pe tot cuprinsul Europei să aibă curajul de a-și apăra convingerile, luptând pentru locul lor în Uniune și pentru o decizie corectă care să fie în favoarea Europei, pe viitor. Acum este momentul să propunem un candidat care să îi convingă pe alegătorii europeni că răspundem îngrijorărilor lor.
Evenimentele recente ne-au amintit prețul pe care națiunile europene l-au avut de plătit în lupta pentru libertate și democrație. Am parcurs un drum lung în ultimele decenii: am respectat diferențele dintre noi, am urmat regulile, ne-am trasat cu răbdare traseul comun pentru viitor, în spirit European. Și trebuie să continuăm să lucrăm în același fel, în acest moment important pentru Europa.
12
10
