Nu decizia retragerii suprinde, ci viteza cu care a actionat. Se vede azi ca vorbea foarte serios pe 10 aprilie cand, intr-un interviu acordat HotNews.ro, Crin Antonescu spunea de-a dreptul ca o eventuala demisie de la sefia PNL si implicit o retragere a candidaturii ar fi “o usurare”, “nici o nenorocire”. Am avut atunci convingerea puternica, impartasita colegilor din redactie, ca decizia lui Antonescu de a se retrage e ca si luata. Nu suna deloc firesc ca, in buza campaniei la europarlamentare, un presedinte de partid sa vorbeasca in acesti termeni, gata impacat cu ideea iesirii pe tusa.
Intrebat la HotNews.ro pe date 10 aprilie daca nu cumva se apropie de momentul demisiei, avand in vedere cifrele din sondaje, Antonescu a raspuns: “Dar de ce credeti ca il privesc cu spaima? Poate il privesc cu usurare. Nu am spus prin asta cum se rastalmaceste si dupa aceea nici ca ma retrag din politica. Se poate si asta. Nici ca mai candidez sau nu mai candidez, sunt alte subiecte (…) Dar si daca se intampla, repet, nu e nicio nenorocire, nici pentru mine, nici pentru PNL, nu se intampla nimic. Nu am spus ca plec din partid, n-am spus ca plec din politica, pur si simplu”.
Privind retrospectiv, devine limpede azi ca ridicarea stachetei la 20% a pregatit de fapt retragerea, a existat un plan, o strategie. Altfel, nu avea nici o logica. De ce sa-ti propui un obiectiv atat de dificil de atins cand toate sondajele indicau prabusirea partidului si a liderului sau. Se explica mai bine acum de ce a defiliat toata campania cu primarul Sibiului, Klaus Johannis. Stia ca va fi viitorul candidat la prezidentiale si profita din plin de campanie pentru a-l expune.
Cine si cum l-a convins pe Antonescu sa renunte? Cred intai de toate ca s-a convins singur: vizitele la Washington, la Bruxelles si realitatea din sondaje l-au ajutat sa inteleaga ca, dupa vara lui 2012, credibilitatea sa interna si externa s-a spulberat, ca nu va putea ajunge presedinte. Nu s-a mai putut reabilita nici prin trecerea in opozitie unde, evident, nu se mai bucura de simpatia publicului de dreapta, dezamagit de alianta cu Ponta, PSD, Voiculescu si Antena 3 dar mai ales de participarea lui Antonescu la tentativa de lovitura de stat din vara lui 2012, complicitatea la puciul parlamentar impotriva presedintelui Traian Basescu.
Cred, totusi, ca mai spera chiar si dupa rezultatul prost de la europarlamentare intr-o reabilitare, ca ar mai fi tras putin de timp sa vada cum se aseaza lucrurile. Insa demisia lui Klaus Johannis l-a luat prin surprindere. A fost o decizie corecta luata de primarul Sibiului, dar atentie mare, nu l-a consultat pe Antonescu in prealabil. L-a luat prin suprindere cu decizia sa, punandu-l in fata faptului implinit, iar Antonescu a inteles ca tot ce mai poate sa faca este s-o anunte ca pe o decizie comuna, ceea ce s-a si intamplat.
De acum incolo important este ce rol va juca Antonescu in campania pentru prezidentiale? Va spune tot ce stie despre Victor Ponta si PSD, despre culisele suspendarii, despre negocierile dinainte de martea neagra, despre alte manevre incorecte planuite cat era in USL-ul lui Ponta si Voiculescu? Il va plezni cu limba sa ascutita sau va dormita usurat de orice responsabilitati?
N-avea sens sa o faca in campania la europarlamentare, ar fi tras cartuse in aer. Europarlamentare au miza mica in comparatie cu prezidentialele, cand lupta e personalizata iar de viitorul presedinte depinde cine va fi premier, cine vor fi sefii de servicii, viitorii procurori sefi, adica totul. Asadar, isi va consuma Crin Antonescu munitia pastrata cu grija sau va alege sa taca?
Apoi, avem o problema cu mobilizarea partidelor. Daca va rezulta ca Iohannis sta cel mai bine in sondaje, PDL sau alte partide se vor intreba pe buna dreptate de ce sa traga pentru PNL? Perspectiva unei fuziuni a fost oferita de liderii celor doua partide tocmai pentru a mai risipi din ezitari. Daca tot se vor uni intr-un singur partid, practic nu mai conteaza cine pentru cine trage. Problema e ca fuziunea n-o mai garanteaza nimeni dupa alegeri. In consecinta problema ramane.
Ideal era ca Iohannis sa candideze de pe pozitia de independent, sustinut de toate partidele. Tot mai dezamagit de vechile partide, publicul a facut din cate se vede o pasiune pentru independenti. Din pacate, Iohannis nu prea are cum sa plece din PNL. Ramas fara lideri, partidul se rupe in bucatele a doua zi. In treacat fie spus, Iohannis va trebui rapid instalat printr-un Congres pentru a preveni acest risc. Tariceanu inca mai spera.
Retragerea lui Crin Antonescu din fruntea partidului si din cursa pentru prezidentiale va produce efecte in cascada. De notat ca va creste presiunea pe Vasile Blaga. Problemele lui Antonescu sunt si ale lui. De ce n-ar proceda, la o adica, exact la fel? De ce n-ar face si el pasul, de ce n-ar preda la randul sau conducerea PDL unor personaje mai credibile, mai proaspete, mai putin incurcate in politica ultimilor 25 de ani?
Apoi, retragerea lui Antonescu pare sa-l fi zapacit complet pe Victor Ponta. Liderul PSD a inceput sa vada peste tot conspiratii, manipulari, mana lui Basescu si nu mai stie ce sa creada. Se indoieste pana si de candidatura lui Iohannis. Nu pariaza nici pe ea. Cum nu stie cu cine se va bate, ezita sa anunte oficial daca va candida sau nu. Pana una alta, PSD a impins prundent momentul oficializarii unei candidaturi pentru luna septembrie tocmai din cauza stratului gros de ceata asezat in zona dreptei dupa retragerea lui Antonescu. Gestul liderului PNL face posibila recuperarea lui Traian Basescu. Experienta si capacitatea sa de lupta in campaniile electorale sunt indispensabile viitorului candidat al dreptei, indiferent cine va fi. Pana una alta insa, cu totii suntem pe taramnul speculatiilor, pe nisipuri miscatoare, fara tinte clare in teava pustii. Un singur lucru este cert: Crin Antonescu si-a incheiat cariera politica la varf. Va putea continua doar ca senior si pe post de entertainer la show-uri televizate unde inca performeaza. Greu de crezut intr-o revenire spectaculoasa. Momentul sau s-a incheiat in urma cu doi ani.
Aceasta stare de nesiguranta, atat pe stanga, cat si pe dreapta, va zapaci putin electoratul. Niciodata nu s-a mai intamplat ca inainte cu sase luni de prezidentiale sa nu cunoastem oficial numele candidatilor. Prelungirea suspansului va transforma prezidentialele din 2014 intr-un vot pur emotional, intr-o flama. Nu va fi, probabil, un meci clasic, cu mai multe runde si o finala ci un joc de artificii. Cine va reusi sa impresioneze mai tare retina si sa atinga cateva corzi sensibile?
11
29
