Aparatorii marelui proiect european au primit poate cel mai brutal semnal de desteptare weekendul trecut, dar, cu partidele de centru inca in topul sondajelor, fisurile din ce in ce mai mari in peisajul politic vor dauna perspectivelor de crestere ale Europei si soartei somerilor. In toata Europa, votantii euro-sceptici au castigat teren, insa ar putea fi in van, caci majoritatea vechii garzi, conservatori, liberali, verzi si social-democrati, inca are 70% din mandate. Felul in care voturile de protest se vor angrena cu partidele principale va stabili tonul pentru Europa in urmatorii cinci ani. Daca partidele protestatare au nevoie doar de o arena unde sa poata striga "Nu, multumim, Europa", atunci vom vedea vechile partide aliniindu-se mai mult catre mijloc si diluand voturile negative. Pe de alta parte, daca voturile euro-sceptice vor sa aiba o influenta, atunci compromisul si cautarea influentei reale la voturile cheie va fi strategia.
Parlamentul European face cate o lege noua la doua zile, ceea ce e inspaimantator in sine, dar arata si ca Europa de azi e in mare masura o masina pentru care oprirea avantului este extrem de complicata. Sistemul UE este construit si stabilit pentru a proteja modelul birocratic si clar favorizeaza partidele politice pro-UE.
Aceasta alcatuire partinitoare si impulsul au facut ca rezultatele din Marea Britanie, Grecia, Italia, Danemarca si Franta sa fie imposibil de ignorat. In Franta si Marea Britanie implicatiile sunt mai importante, caci Frontul National al lui Marine Le Pen a luat 25% din voturi si un estimat de 25 de locuri, iar Partidul Independentei UK al lui Nigel Farage a sters orice urma din partidele aflate traditional la putere pentru a obtine 28% din voturi si un estimat de 23 de locuri.
Sansele ca Marea Britanie sa voteze negativ la referendum anul viitor sunt acum clare, pericolul este prezent. UKIP a ajuns pe scena nationala, la fel si in Franta unde Marine Le Pen a ajuns acum o forta de luat in considerare la urmatoarele alegeri prezidentiale.
O schimbare catre o atitudine mai degraba reticenta de la una complet pro orice european va fi cea mai mare schimbare marginala in Europa. Prin ignorarea dorintelor sustinatorilor lor, o gramada de partide principale din Europa cauta acum o noua strategie - o strategie care, dupa alegerile din weekend-ul trecut, va avea drept urmare mai putina Europa, nu mai multa.
Aceasta in totala opozitie cu discursul de la Starea Uniunii al presedintelui Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, in care spunea: "problema cu Europa nu este ca avem prea multa, ci ca avem prea putina". Votantii europeni sunt, in mod clar, in dezacord cu aceasta, iar consecintele acestor algeri parlamentare pot fi lente si mici, dar vor fi semnificative.
- Frontul National al lui Marine Le Pen ia 25% din voturi, socialistii lui Francois Hollande scad la 14%
- UKIP retrogradeaza partidele traditionale si castiga 23 de locuri in Parlamentul European, democrat-liberalii dispar fara urma
- In Danemarca, Ungaria si Olanda ￢ castiguri semnificative pentru aripa dreapta.
- In Italia, partea de centru-stanga tine pe loc partidul de dreapta din castigarea a 40% din voturi
Germania ramane ferm pe calea de mijloc, partidul Angelei Merkel, Uniunea Crestina, adunand 35% din voturi
Noul Parlament European va avea calificari democratice mai puternice cu radacini in Tratatul de la Lisabona si include noi puterni legislative. Va fi dcisiv pentru o majoritate a legislatiei UE. In total, peste 40 de noi domenii au fost adaugate printre care agricultura, politica energetica (sau lipsa acesteia), imigratia si fondurile UE. Parlamentul are si ustimul cuvant asupra bugetului UE.
Cea mai mare schimbare imediata va fi aceea ca presedintele Comisiei Europene va fi nevoit sa rpimeasca aprobarea Parlamentului pentru a intra in exercitiul functiunii. Ne putem astepta la o lupta importanta intre Consiliul Europei si Parlamentul European exact pe acest subiect. Nu va asteptati la un consens, decat poate pe ultima suta de metri.
Cei 751 de membri ai Parlamentului European opereaza prin coalitii de interese in toate tarile si uneori printr-un punct de vedere politic. Data finala pentru depunerea unei coalitii este 23 iunie, iar o "coalitie" trebuie sa aiba 25 membri cel putin, din 7 tari diferite.
Aici, voturile de protest pot juca un rol vital. Euro-scepticii sunt impartiti. Riscul este similar celui miscarii Occupy din SUA, lipsa unui scop comun, in afara negativismului, face ca majoritatea sa treaca ignorand ceea ce este, de fapt, un apel al votantilor catre politicieni ca Europan este prea departe de viata cotidiana a celor 500 de milioane de cetateni ai sai.
Uniunea bancara, pachetul de doua, pachetul de sase, somajul crescut si cresterea scazuta raman marile provocari. Vedem o incetinire dramatica a Germaniei in 2015, fiind cel mai mare risc pentru Europa. Germania a fost locomotiva pana acum, supravietuind prin exporturile catre Asia pe timpul crizei, dar acum Asia incetineste, ceea ce inseamna mai putin export pentru Europa.
"Politia economica" a UE va fi testata. Franta si Spania se afla deja in situatia de incalcare a deficitelor bugetare pentru 2014 si 2015. Asa numita "revenire" este de fapt o stabilizare, nu o revenire. In istorie, uniunile, chiar si cele primitive, esueaza atunci cand vremurile economice devin negative. Ne asteapta un nou test pe masura ce parasim 2014, iar Parlamentul European nu l-a facut deloc mai usor. Votantii si politicienii nu se inteleg, e clar. Supunerea a orice subiect legat de Europa la referendum va fi o miscare riscanta si deci Europa este acum pe cale sa treaca de la mers la o alergare usoara.
Piata nu se sinchiseste de rezultatele alegerilor parlamentare din 2014, vede paharul pe jumatate plin. Totusi, pe masura ce noul parlament va trece la treaba, lupta interna va continua in Consiliul Europei, in Parlametul European, intre Consiliu si Parlament si intre UE si votantii din Europa. Aceasta e concluzia finala: politicenii Europei si alegatorii sai nu au fost niciodata mai departe unii de altii. Pretul platit este un curent continuu de lipsa de comunicare ce va slabi si mai tare Europa, cu o putere de decizie mai mica si dezacorduri din ce in ce mai grave.
Cum spunea George Bernard Shaw: "Singura cea mai mare problema in comunicare este iluzia ca a avut loc".
Europa are nevoie sa mearga mai departe cu uniunea politica si fiscala pe care sa le consolideze si sa le dezvolte. Cu siguranta nu se va intampla. Mai trebuie sa-si simplifice afacerile. Si acest lucru foarte putin probabil sa se intample. Tocmai am crescut complexitatea politicilor si a luarii deciziilor. Perdantii, ca intotdeauna, raman somerii, cresterea si reforma. Invingatorul: tragerea de timp. Trist. Pe bune.
