Stimate dl. Paul-Badescu,
Va scriu aceasta scrisoare datorita unui articol pe care l-ati publicat in urma cu citeva zile pe platforma de blogging a site-ului Adevarul. Intitulat “Ne omoara cu buna stiinta“, textul a fost preluat si in cadrul sectiunii Sanatate a ziarului.[1]
Este evident ca sinteti foarte ingrijorat de calitatea alimentelor la care avem acces; pina la un punct, va inteleg. Tot pina la un punct, inteleg si teama pe care o resimtiti in calitate de parinte; teama de nu putea sa-ti aperi suficient de bine copilul de o lume pe care o percepi drept periculoasa si asupra careia nu detii controlul.
Articolul dumneavoastra este motivat de spaima, dar, citînd o replica celebra, frica este ucigasa mintii.
Iar somnul ratiunii naste monstri…
Sa presupunem ca ati da peste un scurt articol intitulat “Ucigasul tacut din pereti“:
Un ucigas tacut ne pindeste din peretii caselor noastre. Un moment de neatentie si-i putem cadea prada, un gest necugetat si viata ne va fi curmata in spasme groaznice. Fie zi, fie noapte, traim in pericol;in orice clipa casa ni se poate transforma dintr-un camin primitor intr-o capcana in flacari.
Ucigasul are un nume: curentul electric. Pentru ca unii să facă profituri uriaşe, aproape toate locuintele au fost bransate la reteaua electrica. Ne omoară, deci, ca să aibă ei un iaht în plus.
Ce ati zice citind asa ceva? Sa fie o gluma? Sa fie un articol scris cu rea credinta? Sa fie vreun conspirationist sarit de pe fix? Probabil ca ati considera textul o aberatie si l-ati ignora; la fel ar face imensa majoritate a eventualilor cititori.
Este interesant totusi ca pseudo-articolul de mai sus nu spune nici o minciuna, nu face nici o afirmatie falsa. Da, putem muri curentati; da, retelele electrice pot cauza incendii; da, companiile de electricitate fac profit din consumul de curent electric. Da, toate sint perfect adevarate.
Si atunci, de unde provine aberatia? Problema apare din concluzia pe care o sugereaza autorul, nu din afirmatiile propriu-zise. Absurditatea consta in exagerarea grosolana a pericolelor potentiale in paralel cu ignorarea flagranta a beneficiilor imediate si tangibile. O tehnica clasica de dezinformare.
Sa ne intoarcem acum la articolul dumneavoastra. In mod clar nu este scris in gluma. Pe de alta parte, nici sarit de pe fix nu sinteti, iar probabilitatea de a avea o agenda secreta mi se pare neglijabila. Cu alte cuvinte, apelind la o distinctie care lipseste din romana, pare sa fie mai degraba un caz de misinformation decit unul de disinformation.
De obicei nu reactionez la astfel de texte; Internetul colcaie de conspirationisti sariti de pe fix. Dumneavoastra sinteti totusi un caz aparte: un intelectual mainstream, publicist la unul din principalele site-uri de stiri; sinteti un lider de opinie a carui voce este ascultata in societate.
Sinteti un bun scriitor, fara indoiala. In doar sase paragrafe reusiti sa concentrati si dioxina, si mercurul, si cancerul. Intr-un mod concis si la obiect reusiti sa baleiati majoritatea obsesiilor celor preocupati de “o viata sanatoasa”. Mai mult, (aproape) tot ce afirmati este perfect adevarat.
Da, “peştii mari […] reţin metalele grele“, iar “in carnea de somon de crescătorie ai parte […] inclusiv de colorant“. Da, este (aproape) adevarat ca “tocmai în frunză planta îşi face stocuri din azotaţii, nitraţii sau nitriţii cu care o alimentează agricultorii“; nu contesta nimeni acest lucru.
Nu va contest nici talentul si nici onestitatea cu care ati scris articolul. Problemele sint cu totul altele: iresponsabilitatea si amatorismul cu care va aventurati intr-un domeniu pe care nu il stapiniti. Pentru inceput va voi da un mic exemplu – vorbiti de “azotaţii, nitraţii sau nitriţii” dati de agricultori pe post de ingrasamint. In primul rind, nitritii nu sint stocati de plante[2], fiind toxici pentru ele[3] si nici un agricultor nu-i va folosi, pe de alta parte, azotat si nitrat sint sinonime, nu doi compusi diferiti.
Pentru un neinitiat poate parea o distinctie minora; o maniera de va cauta nod in papura. Ce mi-e nitrat, ce mi-e nitrit, ati putea zice. Mare lucru! E diferenta de doar o litera.
Din pacate, o diferenta de o litera te poate ucide. Nu poti sa discuti despre subiecte stiintifice in termeni vagi sau fara sa ai habar despre ce vorbesti. Ca sa fie mai clar: in chimie, un atom in plus sau in minus poate transforma o substanta inofensiva intr-o otrava puternica. De exemplu, nitritii sint de 10-20 ori mai toxici decit nitratii.[4]
Voi face o scurta paranteza pentru cei care s-ar putea intreba in acest moment ce cauta substante toxice in plante (nitratii) sau in alimentatia umana (nitrati din plante si nitriti folositi pe post de conservant pentru mezeluri). Nu cumva e vorba de o mare conspiratie, nu cumva “astia” vor sa ne omoare?
Cu riscul de a va dezamagi, lucrurile sint mult mai prozaice. Pentru claritate, voi apela la o analogie. Sarea obisnuita, sarea de bucatarie (clorura de sodiu) e un ingredient esential in alimentatie; presupunind ca am elimina-o complet din mincare am risca afectiuni grave – edem cerebral de exemplu; in cazuri extreme se poate ajunge chiar la deces.[5] Pe de alta parte, peste o anumita cantitate (foarte mare)[6], sarea devine toxica.
Sa ne intoarcem la nitratii si nitritii nostri. La fel ca si in cazul sarii obisnuite, nitratii sint o sursa importanta de azot pentru plante – daca nu mai hranesti planta cu azot, aceasta va muri. Nitritii, la rindul lor, sint un ingredient esential in mezeluri; impiedicind dezvoltarea bacteriilor patogene acestia ne protejeaza de toxiinfectii alimentare, potential fatale. Mai mult decit atit, in doze corespunzatoare, nitritii sint un factor de protectie intr-o serie intreaga de afectiuni, mai ales in cele cardiovasculare.[7]
Evident, peste o anumita cantitate (ce depinde de virsta, greutate, starea de sanatate etc.) atit nitritii cit si nitratii devin toxici. La fel ca si sarea de bucatarie.
De asemeni, la fel ca si pentru sarea de bucatarie, exista recomandari de consum pentru a se evita depasirea pragurilor de toxicitate, o urmarire permanenta a alimentelor si o evaluare medicala epidemiologica continua pentru a se ajusta, daca este cazul, dozele maxime admise.
Ingrijorator nu este ca ignorati aceste lucruri, ingrijoratoare este nonsalanta cu care faceti afirmatii discutabile fara un minim efort de a va documenta. Traim in era Internetului; din 2-3 click-uri puteti / ati fi putut gasi nenumarate articole stiintifice relevante. Lipsa unei pregatiri de specialitate nu este un impediment; cu putina preocupare chiar si un absolvent de Filologie ar trebui sa fie capabil sa inteleaga ideile principale – toate articolele sint insotite de un rezumat cu principalele concluzii prezentate intr-un limbaj accesibil.
Deplingeti mercurul din peste, provenit “de la poluare“, dar ignorati ca majoritatea lui (cca. 70%) provine din surse naturale (eruptii vulcanice, incendii de padure, eroziunea solurilor etc.) – cu alte cuvinte, chiar daca oamenii si mult hulita lor industrie ar disparea, pestii tot ar contine mercur.[8] Va oripileaza cei doi “coloranti” adaugati in hrana somonilor de crescatorie (Astaxantina si Cantaxantina)[9], dar habar nu aveti ca ambii se regasesc, in mod “natural”, in alge, crustacei, somon salbatic sau crap (si mai amuzant, pe primul dintre “coloranti” il gasiti chiar si in farmaciile “naturiste”, fiind promovat drept “cel mai puternic antioxidant natural“.[10] Cine “ne omoara cu buna stiinta“?)
Puiul “indopat cu hormoni“? In Uniunea Europeana, hormonii de crestere au fost interzisi treptat incepind cu 1981, intii pentru cresterea vacilor, ulterior interdictia extinzindu-se la toate animalele de ferma (inclusiv pui); regula este valabila chiar si pentru importuri.[11] Substantele beta-agoniste? Interzise din 1996.[12] Folosirea antibioticelor ca promotoare de crestere? Interzisa din 2006.[13]
Este adevarat ca exista o piata neagra, iar unele ferme folosesc ilegal astfel de compusi, dar aici intervin organismele de control, sistemele ce asigura trasabilitatea carnii pe intregul lant de productie si mecanismul de alerta rapida in domeniul alimentar.
Dar contaminarea cu dioxina, cu metale grele sau mai stiu ce alta grozavie? Linistiti-va! Da, apar pe piata uneori produse contaminate, dar controlul alimentar este luat foarte in serios in tarile dezvoltate, iar alimentele neconforme sint retrase.[14] Mai mult, masurile de reducere a expunerii populatiei chiar functioneaza! Ca sa va dau un exemplu din Statele Unite, in perioada 1999-2010, numarul femeilor aflate la virsta fertila ce prezentau un nivel al mercurului in singe peste limitele admise a scazut cu 65% desi consumul de peste a ramas aproximativ constant.[15] Nu cred ca are rost sa continui.
O singura intrebare vreau sa va mai pun: daca “ne omoara cu buna stiinta” si “nu sunt doar crime, ci e de-a dreptul genocid“, unde sint cadravrele, dl. Paul-Badescu?
Sa ne uitam la Statele Unite – au o politica in domeniul sigurantei alimentare mult mai laxa decit in Uniunea Europeana. Mortalitatea prin cancer? In scadere semnificativa de o buna bucata de vreme. Speranta de viata? Creste constant, cu aproximativ 1-2 ani pe deceniu.[16]
Unde sint cadravrele, dl. Paul-Badescu?
Sinteti un intelectual mainstream, publicist la unul din principalele site-uri de stiri; sinteti un lider de opinie a carui voce este ascultata in societate; aveti o mare responsabilitate. Si asa exista o psihoza legata de siguranta alimentelor; articolul dumneavoastra nu face decit sa puna, cu inconstienta, paie pe foc.
Anul trecut atacati “imbecilizarea propagată cu ajutorul televiziunii“.[17] Nu televiziunea ca atare este de blamat; vina o poarta cei ce concep si transmit continutul difuzat. Ati primit aproape 15.000 de like-uri pe Facebook, probabil ca numarul cititorilor a depasit 100.000 – cite subiecte stirnesc o astfel de vilva? Realizati ce “imbecilizare” propagati?
Si asa, din lipsa de informatie, din moda sau, pur si simplu din prostie, pericole reale si tangibile sint ignorate datorita spaimei irationale de “E-uri”, “hormoni” sau mai stiu eu ce. Alimentele “de la tarani” sint, automat “mai sanatoase”, nu? Trichineloza, vaci tuberculoase, igiena alimentara – ce sint astea? Prostii cu care ne sperie “Guvernul” sau “corporatiile”, lasa-ne dom’le in pace!
Stiati ca ouale produse in sistem “free range” sau “bio” sint mult mai contaminate cu dioxina si cu PCB decit cele provenite de la gaini crescute in mult-hulitele baterii?[18] La fel se intimpla cu somonul sau cu pastravul – pestii de captura prezinta in medie niveluri de contaminare mai mari decit cei de cultura! Lucrurile sint mult mai complexe decit realizati
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
