Sunetul unei vieti normale

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Marţi, 22 aprilie 2014, 1:43 Actualitate | Opinii


Vlad Mixich
Foto: Cristian Stefanescu
Sunetul vieţii mele e populat în multe zile cu claxoane, huruit de motoare, "atenţie se închid uşile", ferestre trântite, taste lovite şi puţină muzică ascultată în căşti. Asta mă însoţeşte dimineaţa când plec şi seara când mă întorc. M-am obişnuit cu el.

Există însă zile, prea puţine, când sunetul vieţii mele se aude aşa:




E sunetul unui modest sat românesc: câteva păsări dornice de împerechere, nişte cocoşi cu simţul datoriei, ciorile nelipsite şi, pe fundal, muzica populară ascultată de un vecin. Nu e nimic idilic, oamenii muncesc şi aici din greu, tot rupţi de oboseală sunt şi trăiesc mult mai drămuit decât noi, orăşenii. Dar sunetul ăsta îi însoţeşte zi de zi. Şi s-au obişnuit cu el.

Noi jinduim la sunetul lor şi muncim săptămâni în şir pentru un răgaz acolo. Ei râvnesc la sunetul nostru, muncesc din greu şi visează că-l vor auzi, la un moment dat, în fiecare dimineaţă.

Care dintre cele două este sunetul unei vieţi normale, sănătoase? Răspunsul trebuie să şi-l dea fiecare dintre noi.

Dar de ani buni mă tot mir de ce, deşi îmi place atât de mult sunetul lor, totuşi nu mă mut în el. Trăiesc în singura epocă din istoria cunoscută a omenirii în care distanţa a devenit o problemă diminutivă. Cel mai apropiat supermarket ar fi la 30 de minute de condus. Internetul e accesibil şi acolo, şi apa caldă, şi electricitatea. Şi asta e valabil pentru destule alte locuri din România unde viaţa are un astfel de sunet. Şi, deşi îmi place atât de mult, totuşi nu mă mut acolo. Nici prietenul meu doctorul nu o face. Nici amicul meu IT-istul. Nici vecinul meu care şi-a construit propria companie. Oare de ce?

Se spune că există şapte păcate capitale şi, primul dintre ele, cel din care se trag toate celelalte, este mândria.

Aşa arată cerul într-o zi obişnuită dintr-un modest sat din România:



Ştim toţi că satul românesc suferă. Suferă de sărăcie. Suferă de uitare. Dar deşi adorăm sunetul lui, nici medicul, nici IT-istul şi nici tipul ăla creativ şi capabil să transforme o adunătură de oameni într-o comunitate, nu se mută în el. Despre puţinii care o fac, se scrie în ziare.

Dar mai ştim că, doar cu ceva efort şi acceptând o provocare, şi alţii din rândul nostru ar putea-o face. Satul ar avea şi el multe de câştigat: i-ar merge mai bine, ar fi mai sănătos, nu chiar atât de sărac şi poate ar căpăta un oareşce renume. Şi nouă ne-ar fi mai bine. Viaţa noastră şi-ar schimba sunetul.

Dar aşa, satul râvneşte să se mute în sunetul nostru cu claxoane, huruit de motoare, "atenţie se închid uşile", taste lovite şi puţină muzică ascultată în căşti. Timp în care noi ne mirăm că satul românesc moare.






Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.


















8713 vizualizari

  • +1 (3 voturi)    
    mi-a placut articolul (Marţi, 22 aprilie 2014, 4:49)

    Geo [anonim]

    sunt de accord cu ce ati scris! Cu siguranta unii dintre oraseni, dintre cei care lucreaza, nu vorbesc de pensionari care poate chiar mai mult, s-ar putea muta la sat fara ca job-ul sa aiba prea mult de suferit, iar viata lor probabil ar fi mai buna, dar le e teama sa incerce, desi sunt unii care au avut curajul si a fost ok!
    • +1 (3 voturi)    
      Exista si alte variante (Marţi, 22 aprilie 2014, 11:23)

      flavian [anonim] i-a raspuns lui Geo

      Daca gasesti cativa oameni care sa-ti impartaseasca visul este mult mai usor. Fac parte din proiectul Armonia Brassovia si impreuna cu cei de acolo incercam sa construim un sat care sa imbine cele doua lumi. Adica dorinta de natura si o viata mai linistita, cu metodele de trai inteligent care spun ca nu trebuie sa devii sclavul sapei daca te muti la sat.
    • 0 (2 voturi)    
      Daca esti activ si nu vrei sa fii navetist... (Marţi, 22 aprilie 2014, 11:26)

      Ritzi Pitzi [utilizator] i-a raspuns lui Geo

      ... stai la oras.

      Viata se "traieste" la tara, dar banii se fac la oras.
    • +1 (3 voturi)    
      Eu am incercat (Marţi, 22 aprilie 2014, 13:53)

      TB [utilizator] i-a raspuns lui Geo

      Si pana acum e totul ok.

      M-am mutat din Bucuresti intr-un satuc, destul de departe si fac naveta zilnic (aproximativ 1h). Nu este cu mult mai stresant decat drumul pe care il faceam zilnic in Bucuresti pana la munca.

      Sunt foarte multumit de alegere, dar am avut norocul sa imi pot permite sa contruiesc o casa cu toate utilitatile, ceea ce nu e ieftin deloc. Si mi-am asumat un risc destul de mare, nu stiam cum va fi.

      Daca as sfatui pe altii sa faca acelasi lucru? Depinde, nu e usor la tara, nu e usor sa intretii o casa, o curte. E mult de munca, in permanenta. Unui om caruia ii place munca fizica si natura, i-as recomanda oricand. Unui om care prefera confortul de a avea un supermarket la 5 minute distanta si un chiosc langa bloc pe care sa-l gaseasca deschis la orice ora, nu, nu i-as recomanda. Exista oameni care se simt mai bine la oras, exista oameni pentru care fericirea consta in a bea o cafea in fiecare dimineata la aer curat, verdeata, flori.
  • -1 (7 voturi)    
    In cautarea linistii, a echilibrului! (Marţi, 22 aprilie 2014, 6:42)

    hotnewsfil [utilizator]

    Cum sa ne gasim calea, atitudinea, comportamentul general, echilibrul (si toate celelalte, similare, de acelas calibru)?
    Exista un panaceu universal?
    Da! Secretul se afla, ascuns multora, in a ne folosi de un 'alter ego' (aflat intr-un coltisor al fiecaruia dintre noi, insamantat acolo de Creatorul Creatorului tuturor vazutelor si nevazutelor - vii sau aparent moarte, intre care si a punctiformului om.
    Secretul, pe care poate ni-l desluseasca alter-ego, numai daca il trimitem in 'inaltul cerului' - in capatul nestiut al universului, la miliarde de miliarde de ani lumina, distanta de ego-ul real, ramas pe pamant, luat cu treburile zinice, sa il trimitem cu misiunea de a ne privi de acolo si de a ne spune cat de mari, de importanti ii aparem, vazuti de acolo, sa ne spuna daca nu este, cumva, cazul sa privim totul, in viata noastra zinica, cu umor, cu detasare, de la distanta, ca sa vedem bine (clar) ansamblul, asa cum pictorul, din timp in timp, i-a distanta fata de tabloul pe care il are in lucru, iese dintre detalii, ca sa vada armonia, cautata de el, a ansamblului operei pe cale sa se nasca, sa nu faca gresala distructiva de 'a nu vedea padurea de copaci'.
    Exista un farmec al detaliul, precum si un farmec al ansamblului, ambele cu efecte si drepturi egale.
    Universul care ne-a nascut si ne adaosteste, ne 'gestioneaza' viata, este o infinita padure, fiecare detaliu din el este 'un copac' care poate ne obtura privirea multora dintre noi, ne poate impiedica sa vedem pe ce lume traim.
    Asa cum savantii ingineriei omenesti trimit sateliti in spatiu ca sa ne observe, sa ne informeze, sa ne a ajute sa ne descurcam in viata, tot asa, fiecare sa ne trimitem, un alter-ego, la capatul universului, sa ne aminteasca, de acolo, cat suntem de efemeri si ca suntem caragiosi, spre umorul sanatos al Creatorului, de cate ori luam prea in serios : 'cine suntem si ce facem'.
  • 0 (2 voturi)    
    o stire pe aceeasi tema (Marţi, 22 aprilie 2014, 6:57)

    vlad [anonim]

    http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-6-13/o-viata-ca-n-codru-doi-soti-oradeni-au-inceput-o-viata-noua-in-padurea-din-rosia-114240.html
  • -2 (6 voturi)    
    Visam - infaptuim, infaptuim - visam! (Marţi, 22 aprilie 2014, 7:05)

    hotnewsfil [utilizator]

    Toata viata ne impletim visele cu faptele. Fapte, unele necesare si/sau utile, altele ne rapesc din timpul pe care ar trebui sa il dedicam doar sufletelor noastre, sa visam, sa ne amintim trairi slefuite de timp (de vreme - ca in varianta provenita din rusa, cu iz poetic!), slefuire care indeparteaza zgura relelor din mintea, din sufletul nostru.
    Daca tot am aparut pe lume (nu stim de ce, de la cine!), trebue sa ne omoram timpul cu ceva, sa infaptuim cate ceva si sa visam cu ochii inchisi/deschisi.
    Visele sunt o combinatie a totalitatii informatiilor pe care le acumulam, pana intr-un anumit moment, pe/in creerul nostru., informatii pe care ni le dau parintii (in special cele din 'cei sapte ani de-acasa'), alte informatii, extrem de pretioase, pe care ar trebui sa ni le inoculeze invatatorii (cei mai importanti in formarea viitorului adult!) si profesorii instruiti, la randul lor, de instructori care isi onoreaza menirea, care au capacitatea, talentul de a-i invata pe altii, precum si informatii pe care le preluam, voit sau nu, din societatea in care avem (ni s-a dat sau am ales) sa ne (pe)trecem timpul.
    Cei pe mana caora se intampla sa ajungem - parinti, invatatori, profesori - au menirea (putini si-o indeplinesc!) sa ne ajute, sa ne invete cum sa asimilam, preponderent, informatii generatoare de fapte si de vise sanatoase, care sa ne faca optimisti, increzatori in noi, cu respect pentru altii, asta incepand din primii ani ai vietii noastre, ca sa putem sa filtram, cu naturalete, morbidul vietii, sa-l tinem departe de noi.
    Daca suntem instruiti de altii, sau avem sansa sa descoperim singuri, avem la dispozitie infinita natura, sa o iubim, sa ne-o facem prietena, cu tot ceea ce o compune (fiintele vii- la vedere-, si cele aparent moarte - cele moarte, din care s-au nascut cele vii!).
    Viata este frumoasa, asa cum o percepi, daca esti sanatos, bine pregatit (informat!)t si daca ai un dram de noroc.
  • -1 (5 voturi)    
    Visam - infaptuim, infaptuim - visam....CONTIN (Marţi, 22 aprilie 2014, 7:08)

    hotnewsfil [utilizator]

    CONTINUARE!
    Unii, incercam sa aflam ce este aia 'fericire', altii sa aflam ce este dincolo de univers, sa aflam: 'cine l-a creat pe Creator, dar pe Creatorul Creatorului?'
    Unii, preluam, pe nemestecate, invataturile creationistilor, altii ne-am dat cu evolutionistii. Oricum, trebue sa ne gasim ceva de facut, de gandit, de visat.
  • +9 (13 voturi)    
    Uite de ce nu ma mut eu (Marţi, 22 aprilie 2014, 8:32)

    lalaverim [utilizator]

    Desi sunt freelancer si as putea oricand sa ma mut la tara, nu o fac din cauza ca am copii pe care nu vreau sa-i fac tarani ci vreau sa-i educ si pt asta e nevoie sa stau la oras ca sa-i pot duce la inot/dans/karate etc fara sa fac o ora dus si o ora intors pentru fiecare activitate extrascolara. Iar cand vor avea 16 ani si nu au carnet de sofer dar vor sa iasa cu prietenii vreau sa aiba acces la "atentie se inchid usile", nu sa fiu eu sclavul masinii
    • +3 (5 voturi)    
      eu reusesc (Marţi, 22 aprilie 2014, 10:13)

      monica [anonim] i-a raspuns lui lalaverim

      Stau la tara , nu foarte departe de un oras . Copiii mei merg la cele mai bune scoli din oras , fac sport tot in oras . Pentru asta eu stau la dispozitia lor , pe post de sofer ,cam 20 % din timpul unei zile .

      E obositor dar nu as da linistea casei mele , latratul cateilor , cantecul cocosului si al mierlei din paduricea de langa casa pentru timpul castigat pentru deplasarea catre facilitatile orasului .

      E greu, e mai costisitor dar nu renuntam . Si asta am invatat de la parintii mei care toata viata lor au muncit si la oras dar si la casa lor de la tara . Azi sunt pensionari fericiti : se bucura de pensia de stat si traiesc linistiti si muncesc intr-o casa la tara , pentru ei , pentru noi , pentru nepoti. Asa stiu ei sa se bucure , muncind .

      Se poate . Numai sa ne dorim . Cele bune !
    • -2 (6 voturi)    
      Multumesc (Marţi, 22 aprilie 2014, 10:19)

      SKBjull [utilizator] i-a raspuns lui lalaverim

      Urbanizarea e un fenomen implacabil si desi pare greu de crezut, e calea rationala.
  • -1 (5 voturi)    
    Fugim de linistea care ne doare! (Marţi, 22 aprilie 2014, 9:38)

    mircea [anonim]

    Ne dorim haosul care ne omoara.Linistea o vrem asa,ca o deconectare.Adevarul este ca nu ne place aceasta liniste continua care exista la sat.O vrem,dar temporar.Si la oras,multe zgomote sunt inutile si se produc datorita ne pasarii noastre si indolentei,ca sa nu zic nesimtire,a autoritatilor.De ce urla continuu sirenele SMURD,indiferent ca strada este pustie sau aglomerata?Urla si cand vin la sat!Ne-am obisnuit cu harmalaia inutila si nu mai protestam,dar ne ucidem cate putin zilnic.Arafat care coordoneaza asemenea sevicii este medic.Crede ca uruitul sirenelor ne creaza o senzatie de confort psihic,de nu reglementeaza folosirea sirenelor la salvari si evitarea abuzurilor?Dar primarii sunt surzi si nu aud zgomotul inutil al acestora?Or fi surzi la doleantele noastre si zgomotul sirenelor ii ajuta sa nu ne mai auda.La oras,daca autoritatile s-ar ocupa de parcari,ar fi mai putini nervi,injuraturi,claxoane si nu ne-am mai dori sa figim spre acele locuri unde saracia doare mai mult decat linistea.Noi suntem indiferenti,autoritatile nu le pasa!
    • +1 (3 voturi)    
      De fapt ... (Marţi, 22 aprilie 2014, 10:50)

      dANIEL [anonim] i-a raspuns lui mircea

      ... folosirea sirenelor, atat de Politie cat si de SMURD / Salvare sau orice alta entitate cu drept de folosire a sirenelor ESTE REGLEMENTATA. Pe ore, in functie de trafic ... Dar, ca peste tot in Romania si aiurea, nu toti cei care ar trebui sa respecte legea nu o fac, nu toti cei care ar trebui sa-i supravegheze isi respecta indatoririle iar cei care ar trebui sa impuna legea (Politia) nu au timp de asta - ei trebuie sa se planga ca au salarii mici fara sa faca nimic (nu chiar toti, intr-adevar ...).

      Scuze pentru off-topic.
  • +2 (4 voturi)    
    orasul (Marţi, 22 aprilie 2014, 9:44)

    asaasa [anonim]

    ne-a acaparat asa cum viciile te acapareaza, de-asta e greu.
    ("panaceu universal" e gresit,...doar simplu, panaceu)
  • +2 (4 voturi)    
    . (Marţi, 22 aprilie 2014, 10:31)

    tirolez [utilizator]

    Uite alt motiv si de la mine, asistenta medicala. Mi s-a intamplat intr-un orasel(nu sat!) turistic fara spital(a avut, dar a fost desfiintat) cand avea copilul 4 ani. Am chemat salvarea la 1 noaptea, copilul avand febra 40 care nu scadea dupa ce-i dadusem Nurofen(din pacate nu mai luasem altceva la noi), n-au avut ce sa-i dea ne-au dus la cel mai apropiat spital unde dr. a decis internarea si inceperea tratamentului injectabil cu Penicilina(fara vreun test, daca era alergic?) pe motiv ca avea rosu in gat. Am decis sa plec pe semnatura de acolo, daar... cu ce sa ne intoarcem? La 2 noaptea dintr-un oras necunoscut? Nu mai detaliez, dar credeti-ma ca nu e simplu.
    Am ajuns la medicul pediatru a doua zi, n-a fost necesar antibiotic, i-am facut si exsudat. In fine, o experienta care m-a facut sa nu mai plec nicaieri doar cu nurofen la mine.
    Si da, imi place ca acum copilul are posibilitatea sa faca inot, sa mearga la teatru si in diverse alte locuri. IT-istul si restul n-au suficienta forta financiara pentru a face bazine de inot, spitale si in general, sa creasca calitatea vietii. N-au reusit cei care s-au mutat in satele de langa Bucuresti(intre altele isi aduc copiii la scoala in oras), dar sa se mute undeva si mai departe.
  • +4 (6 voturi)    
    Problema e in alta parte......... (Marţi, 22 aprilie 2014, 10:48)

    Cetateanu Roman [anonim]

    Adevarata problema rezida in dezvoltarea haotica a oraselor noastre unde notiunea de urbanism e inlocuita cu spaga pt constructie. Orasele noastre sint o ingramadeala de zone dormitor+colonii de munca+spatii comerciale+vechituri arhitectonice (fiindca nu au o valoare cu adevarat universala).Si cu o gramada de autobuze si camioane antice ce polueaza l aliber in timp ce poporanii sint obligati la Euro 5 pe care le zobesc in gropile din asfalt. Gropi al caror continut pulverizat fin de roti il inghitim zilnic.
    Cu toate ca traim in tara cu cea mai mica densitate de populatie de pe paralelea de 45 din Europa avem cele mai poluate si ingramadite orase. Pretul la teren e hotarit de speculatori (piata libera!) cind modelul German ar fi dus la relaxare si dezvoltarea normala a oraselor (loturi de 500 mp pentru P+1, P+M in proximitatea oraselor puse la dispozitie de catre primarie la pret oarecum subventionat. Nu ai voie sa vinzi timp de 10 ani. Daca vinzi statul/primaria iti returneaza ce ai investit si reintra in posesia lotului si a constructiei. Daca pretul terenului in zona creste foarte mult se plateste impozit pe diferenta de valoare, impozit platibil in 5-10-15 ani in rate...) La noi si aici am facut totul original! Da e frumos la tara: fara canalizare, fara apa curenta, drumuri desfundate, porcul, vaca, oile, etc vecinilor polueaza sonor si cu dejectii necontrolot - si la taraa curtile sintmici, lumea seinghesuiein vatra satului. Fintinile, construitein vale cu haznaua la 20-30 de m distanta (se filtreaza, nu ajunge in apa....) si cu cimitirul pe deal (rezulta o foarte strinsa legatura cu stramosii, improspatata cu fiecare cana de apa...)
    Ce putem face? Sa recontruim satul in asa fel incit sa devina optiune pentru cei ce ies la pensie. Cu facilitati, utilitati si spitale. In felul asta scade presiunea pe orase. In orase fiecaare bloc sa fie acoperit cu iedera - retine praful, reduce din nivelul de zgomot, vara asigura racoare (scade insolatia) iarna pierde frunzele
  • +7 (9 voturi)    
    satul romanesc vs. satul european (Marţi, 22 aprilie 2014, 10:49)

    Luminita Marcu [anonim]

    Cu riscul de-a strica poezia articolului, v-as raspunde concret de ce nu ne mutam intr-un sat din Romania asa cum altii, din aceeasi categorie sociala ca noi, se muta in satele altor tari europene. Pentru ca in satele Europei civilizate nu e nici o diferenta intre scoala din sat si scoala din capitala, pentru ca salvarea vine aproape la fel de repede in satul respectiv ca in capitala, pentru ca soseaua e perfecta de la poarta casei si pina la sala de concert din capitala (in caz ca vrei sa asculti un concert in direct), pentru ca satul are canalizare si serviciu de luare a gunoiului in fiecare zi, pentru ca in satul respectiv nimeni nu asculta muzica tare si pentru ca in general in satele Europei civilizatre traiesc oameni care pot supravietui dintr-un singur job (profesor, medic, infirmiera, vinzator etc.) si nu alearga intre trei sau patru joburi, toate in capitala, ca sa adune bani suficienti pentru hrana zilnica. E, din pacate, destul de simplu si de trist si nu are de-a face cu nici o mindrie sau alte chestii sofisticate sufletesti. Iar cei care stau in oras pentru ca le place zgomotul si ar putea din toate punctele de vedere sa stea intr-un sat linistit, au o problema punctuala, personala. Inca un lucru: in capitalele si orasele Europei civilizate nu e atita zgomot, nici claxoane, nici sirene, nici racnete si nici manele pentru ca exista amenzi usturatoare pentru toate astea care se aplica democratic si fara intirziere. Romanii nu sint mai necivilizati sau mai inapoiati decit orice alt popor, sint doar lasati de capul lor, ca niste copii rizgiiati si a ajuns sa li se para ca asa e normal.


Abonare la comentarii cu RSS

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by