Doi procurori si un politist judiciar. Numele lor: Doru Tulus, Cristi Anghel si Valentin Burlacu. Doar ei mai credeau in Dosarul Transferurilor. Mai ales in ultimii doi ani, dupa schimbarea atmosferei in justitie, toti le spuneau: luati-va gandul de la condamnari. Scapa. Sunt prea tari. Va pierdeti vremea. Si a mai crezut cineva: fostul sef DNA, Daniel Morar. Cand am publicat in 2012 cartea Pretul adevarului, tocmai se pronuntase achitare in Dosarul Transferurilor. L-am trecut atunci la capitolul mari esecuri ale DNA. In ciuda achitarilor si a perspectivelor proaste, Morar afisa optimism.
A raspuns asa: "Da, intr-adevar, s-au adunat mai multe solutii de achitare in aceasta parte. Eu spun sa stam si sa vedem ce se intampla pana la sfarsit. Am convingerea, bazata pe probe din dosare, ca lucrurile nu vor ramane asa". Morar a avut dreptate. Au avut o contributie importanta ziaristii de la Gazeta Sporturilor. In urma cu aproape 8 ani, au pus reflectorul pe problema transferurilor. De aici a inceput totul.
Marele Dosar al Transferurilor n-a pornit in mod clasic de la o sesizare, de la interceptari sau de la servicii. Cazul s-a mai impiedicat pe drum si era la un moment dat sa moara. DIICOT (Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism) a dat neinceperea urmaririi penale iar in prima instanta s-a pronuntat o achitare.
Dosarul insusi s-a nascut total atipic, in urma unor discutii dintre niste procurori la o cafea pe marginea unor articole din Gazeta Sporturilor. Tulus, procuror cu experienta si condamnari grele in palmares, s-a ocupat direct de caz. Anghel, tanar entuziast a sustinut dosarul in instanta. Burlacu, politist judiciar, a probat curaj si onestitate in instrumentarea anchetei. Tineti minte aceste nume deoarece au scris o importanta pagina de istorie in sportul romanesc. Rusinoasa pentru sport, veti spune. Da, dar atat de necesara.
Pentru a dovedi evaziunea fiscala, contractele false si spalarea de bani, procurorii DNA au ajuns in Coreea de Sud si Bahamas. Tentaculele coruptiei din fotbal se intind pana in temutul Medelin. Lumea fotbalistica, transferurile, jongleriile cu jucatori sunt chestii complicate, trebuie sa-ti bati capul luni, ani de zile sa intelegi ce au facut fratii Becali, Borcea, Stoica, Copos si Gica Popescu. Mai trebuie sa-ti pese cu adevarat de public. Vreme de doua decenii bune nimanui nu i-a pasat ce fac Dumnezeii fotbalului romanesc in jungla stadioanelor. Au parjolit acest sport, lansand in urma lor scrum si cenusa.
Condamnarile la inchisoare din Dosarul Transferurilor sunt mai importante, ca impact public, decat oricare alte sentinte anterioare din politica sau aiurea. Preocuparea marelui public pentru sport depaseste cu mult interesul pentru politica sau alte zone in care DNA a obtinut condamnari.
Toata lumea vorbeste azi despre aceste condamnari ca despre un act important de justitie. Am vazut si auzit in aceste zile oameni incantati ca "mafiotii din fotbal" ajung, in fine, unde le este locul. Pentru milioane de microbisti s-a facut dreptate. Cineva i-a razbunat, in fine, pentru toti anii de frustrari traite pe stadion sau in fata televizorului urmarind campionate trucate, pentru toate sfidarile acestor malagambisti cu aere de mari geambasi de jucatori, pentru toata smecheria si arogantele lor.
Patronii din fotbal se vor gandi de zece ori inainte sa bage din nou in priza masina de spalat bani negri dupa ce monstri sacri ai fotbalului au ajuns simple mostre de coruptie. Pedepsele la inchisoare, destul de aspre, sunt dublate de confiscarea unor sume importante de bani. In paranteza fie spus, atat s-a putut proba ca a rezultat din infractiuni, dar ganditi-va ce se intampla daca aveam in vigoare confiscarea extinsa.
A renascut, parca, in public speranta ca muntii de coruptie din fotbal pot fi miscati din loc si curatat solul de putregai. Aceste condamnari fac mai mult pentru a restabili increderea in stat si institutiile lui decat oricare alte actiuni de succes in zona coruptiei, dat fiind impactul masiv la public al celor sase condamnari.
Cei opt condamnati marti, 4 martie, de Curtea de Apel erau considerati de neatins, stat in stat, mana in mana cu puterea. Statul roman, publicul, le datoreaza enorm acestor trei-patru oameni care au facut posibil un miracol in care aproape nimeni nu mai credea. De acum, jocul se reseteaza, mai exista o sansa de fair play.
0
46
