Presedintele Traian Basescu l-a amenintat, duminica, pe Victor Ponta cu o sesizare la Curtea Constitutionala in caz ca nu se va prezenta la Cotroceni pentru a cere un nou vot de investitura, pe motiv ca inlocuirea liberalilor cu udemeristii echivaleaza cu schimbarea programului de guvernare. Constitutia arata, intr-adevar, la articolul 102 invocat de seful statului, ca Guvernul conduce treburile tarii in baza "programului de guvernare acceptat de Parlament". In consecinta, orice modificare a programului de guvernare l-ar aduce pe seful statului in situatia de a desemna premier si de a numi un nou guvern.
Pe de alta parte, premierul Victor Ponta sustine ca nu si-a modificat programul de guvernare chiar daca va forma un guvern cu UDMR, altfel decat cel rezultat din alegeri, si ca ne aflam in situatia alineatului 3, articolul 85 din Constitutie. Ar fi vorba, spune Ponta, de o simpla remaniere cu schimbarea structurii si compozitiei politice a Guvernului. Or, in aceasta situatie, presedintele nu are nici un cuvant.
Lesne de constatat ca rezolvarea disputei consta in raspunsul la urmatoarea intrebare: se modifica sau nu programul de guvernare? Doar un raspuns institutional poate lamuri acest lucru. Raspunsul nu-l poate oferi decat premierul Ponta, dar in Parlament, nu la televizor.
Daca intr-adevar nu si-a schimbat programul iar obiectivele USL au ramas neschimbate, premierul Ponta trebuie sa prezinte in Parlament o declaratie fara echivoc in acest sens, cu viitorii ministri UDMR alaturi. Daca acestia vor accepta ca programul de guvernare al USL ramane neschimbat, foarte bine. Dar nu merge sa spui asta din varful buzelor in emisiuni TV si sa te faci ca ploua in Parlament. Daca nu procedeaza astfel, va putea fi suspectat pe buna dreptate ca si-a schimbat obiectivele guvernarii.
In paratenza fie spus, Ponta a subliniat cat a putut, dupa iesirea liberalilor din guvern, ideea ca obiectivele guvernarii raman neschimbate. S-ar putea s-o fi facut inclusiv pentru a se pune la adapost de un eventual atac din partea presedintelui sau sa fi cunoscut intentiile sale (liberalii deja agitau public ideea anticipatelor).
Daca lucrurile stau asa cum le prezinta Victor Ponta, atunci iarasi trebui spus: nu sunt suficiente simple declaratii la TV. Sa-si asume in Parlament, in mod institutional si explicit, ca obiectivele programului sau de guvernare sunt aceleasi. Veti spune, cum si Traian Basescu a facut-o deja, ca nimic nu-l impiedica pe Victor Ponta sa incheie protocoale secrete, acorduri, intelegeri politice sau cum doriti sa le numiti, prin care sa le promita liderilor maghiari o serie de concesii pentru a le obtine sprijinul. Sigur ca o poate face, probabil asta s-a intamplat deja.
Dar e important sa le asume public si insitutional cand va merge, marti, in Parlament pentru a-si trece noul Guvern. Sa comunice publicului cu subiect si predicat ca nu are o agenda ascunsa chiar daca partenerii de guvernare sunt altii.
Daca liderii UDMR accepta ca nimic din cerintele lor nu intra in programul de guvernare al cabinetului Ponta 3, foarte bine. Sa-si asume si ei public aceasta pozitie. A, ca intre timp Guvernul Ponta le va acorda maghiarilor o serie de drepturi pe care PSD le demoniza la maxim atunci cand era in opozitie? Exact acesta este rostul formalismelor de mai sus. Publicul are nevoie de repere clare pentru a judeca gesticulatia unui guvern. Daca va face altceva decat si-a asumat in mod formal, Victor Ponta n-are decat sa explice publicului de ce una spune in programul de guvenare si alta face la putere.
De acord ca nici un guvern nu-si respecta programele de guvernare, ca-si incalca a doua zi toate angajamentele luate in campanie. Dar nu despre asta discutam aici, ci despre un ritual juridic care trebuie executat pana la capat. Iar acest formalism nu este chiar atat lipsit de sens, deoarece obliga actorii politici sa dea explicatii publicului iar acesta il sanctioneaza sau nu in functie de rezultate.
Pe scurt, Victor Ponta intra singur intr-o fundatura, cooptandu-i pe maghiari la guvernare. Traian Basescu speculeza din plin situatia, cunoscand bine potentialul temei. Ponta nu are cum sa recunoasca oficial ca intrarea UDMR in guvern presupune rezolvarea unor probleme delicate, importante pentru comunitatea maghiara si societate in general. A recunoaste inseamna a admite schimbarea tintelor guvernarii. A nu recunoaste inseamna a atrage atentia publicului exact asupra temelor pe care doreste sa le ascunda. In acest fel, potenteaza toate aceste teme delicate, le pune sub reflectorul presei.
Pe scurt, Traian Basescu are dreptate din punct de vedere Constitutional doar in situatia in care Victor Ponta ar evita sa-si asume in mod formal programul de guvernare al USL sau daca ar admite ca intrarea UDMR in guvern s-a facut sub anumite conditii. Presedintele obine insa un castig politic din acest atac, prin inflamarea temei maghiare.
Premierul Ponta a riscat enerom cand a invitat UDMR la guvernare intr-un an cu doua siruri de alegeri. A preferat sa evite orice surprize in Parlament, mizand probabil pe capacitatea de a gestiona mediatic acest subiect delicat. Pe termen lung, va pierde. Din pacate, opozitia il va ataca pe "problema maghiara", umflata artificial chiar de PSD cand a avut ocazia sa o faca. Din acest punct de vedere, Ponta plateste azi pretul gesturilor iresponsabile. Toate, dar absolut toate marile teme de atac, care au adus puncte PSD cand era in opozitie - FMI, Rosia Montana, Chevron, UDMR - se intorc azi impotriva lui Victor Ponta deoarece se vede in situatia de a le promova cu entuziasm.
Victor Ponta comite aceeasi eroare tactica facuta si de Adrian Nastase cand era la guvernare. Ponta subestimeaza potentialul negativ al discursului nationalist, desi l-a utilizat el insusi cu succes. Adrian Nastase a pierdut in 2004 votul nationalist in urma unei fotografii la Targu Mures cu Marko Bela, sperand sa castige voturile maghiarilor. A fost momentul cand a pierdut, de fapt, toate voturile peremistilor. Traian Basescu a luat tema din zbor, la fel ca acum, acuzandu-l pe fostul premier va vinde tara maghiarilor judet cu judet.
32
20
