Herman Van Rompuy: “Our biggest carrot is our way of life, our biggest stick: a closed door”
M-am săturat de tot felul de deștepți (și sunt mulți) care una-două spun că e vina UE. Că UE, n-a făcut, că UE n-a dres, că uite cum fac rușii și uite la americani. Dar niciuna dintre aceste minți luminate nu spune, mai exact, ce ar fi trebuit UE să facă în contextul crizei ucrainiene și nu a făcut? Trebuia să sune adunarea NATO? Trebuia să invadeze, ca știm-noi-cine, statele de la granița sa? Trebuia să finațeze trupe de rezistență și de gherilă urbană? Mai exact, ce trebuia să facă UE? Să fie mai critică decât a fost și să radicalizeze mai mult o populație deja radicalizată?
Sunt câteva elemente simple. Ucraina nu poate fi izolată fără să o tranformi într-un Belarus. Opoziția din Ucraina nu este atât de curată încât să o îmbrățișezi fără rezerve. Țara este profund scindată (s-a aflat și la noi lucrul acesta, nu mai intru acum în detalii). Prin Politica de vecinătate, prin Parteneriatul Estic, UE tratează statele ca pe parteneri raționali cărora nu le impune nimic din ceea ce ei nu consimt. Și în asta constă puterea de transformare a UE: are la bază ”dragostea” declarată și dovedită în timp.
Se reproșează UE că nu și-a atins obiectivele în politica de vecinătate. Ca nu i-a reușit proiectul extinderii zonei de prosperitate si stabilitate. Că europenizarea ca proiect de societate nu a mers. Cu alte cuvinte i se reproșează copilului care construiște un castel de nisip că nu reușește să-l termine pentru că în timp ce construiește vine la el unul mai mitocan și i-l dărâmă.
Se reproșează UE că și-a promovat promovat modelul de societate și că nu a acționat cu elemente de realpolitik. Serios? Pe bune acum, UE este despre Realpolitik? UE este dincolo de Realpolitik, o construție care este prea frumoasă pentru a fi adevărată (în raport cu o istorie contrafactuală, nu greu de imaginat) și totuși este adevărată! Dacă UE ar fi despre Realpolitik nu ar mai fi UE. Ar fi asemenea altor modele, mult ratate în raport cu ce este astăzi Uniunea cu toate neajunsurile ei.
UE prin Servicul European de Actiune Externa a fost acolo când ”tratatul de pace” dintre opoziție și Ianucovic a fost semnat. Cine ar fi putut garanta mai bine și mai credibil un trata pentru încetarea oribilelor violențe? Cine? Madame Ashton a fost implicată până în gât în tot ce s-a întâmplat zilele acestea la Kiev.
Deci, îi rog pe luminații critici și eurosceptici să ne spună și nouă ce ar fi trebuit să facă Uniunea și nu a făcut. O uniune de 28 de membrii, cu interese extrem de divergente în Politica de Vecinătate care se întind de la Atlantic la Marea Caspica și de la Cercul Artic la Nordul Africii.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
