Jocurile Olimpice de la Soci sunt apoteoza unui regim şi a unui conducător. Rusia lui Vladimir Putin a ales această ocazie spre a-şi proiecta, global,efigia. De aici, ambiţia grandomană şi apelul la omniprezenţa propagandei. Totul este imaginat cu un singur scop:afirmarea măreţiei unei naţiuni, unite sub sceptrul unui preşedinte brav, temerar şi înţelept. Fuziunea imagologică de la ceremonia de deschidere a fost semnificativă- pentru Rusia lui Putin, comunismul este prelungirea organică a ţarilor şi epocii lor.
O dată cu această Olimpiadă, precum cea de la Berlin în 1936 sau Moscova în 1980, profilul tiraniei devine evident. De această dată, totalitarismul a lăsat loc unei abordări doar aparent pragmatice şi relaxate. Dincolo de crusta mediatică, Rusia lui Putin rămâne acelaşi stat prădător, patrimonial şi apăsător , responsabil pentru împilarea propriei naţiuni şi pentru elanul imperialist în exteriorul graniţelor. Rusia de astăzi este prizoniera unui parcurs de evoluţie definit prin autocraţie şi violenţă de stat. Iluziile debutului de ani 90 au devenit istorie. Putin este combinaţia, memorabilă, de Nicolae I, Stalin şi Brejnev. Ţara peste care stăpâneşte este una în marginile căreia libertatea individuală, averea şi viitorul sunt dependente de voinţa unui împărat ales ce alternează mărinimia cu cruzimea. Ca şi înaintaşii săi ţarişti sau leninişti, Putin preferă să exileze atunci când nu ucide direct. Cei ce se ridică împotriva sa sunt nimiciţi. Rusia de acum contrastează, dramatic, cu fervoarea gorbaciovistă a transparenţei. Un văl de plumb acoperă vocile dizidente, iar dictatura este edificată pe solul fertil al controlului poliţienesc.
Spectacolul de la Soci înseamnă pentru români şi ocazia de a medita la viitorul propriei lor patrii. Pentru o parte a elitei noastre politice, iar premierul Victor Ponta nu face excepţie, Rusia lui Putin este modelul evocat ca alternativă la Occident. În locul justiţiei independente şi al domniei legii, o ordine fondată pe despotism, corupţie şi complicitate. Admiraţia pentru Rusia lui Putin nu este niciodată inocentă. Adversarii DNA, ANI sau ai Înaltei Curţi nu pot decât să invidieze eficacitatea cu care statul lui Putin a lichidat toate instituţiile ce pot limita abuzurile executivului. În Est, acolo unde gazele şi petrolul domnesc, libertatea este un cuvânt subversiv,iar democraţia liberală un tipar inaplicabil. Originalitatea rusă, cu sinteza ei de dominaţie statală şi autoritarism, este idealul spre care tind toţi cei pentru care egalitatea în faţa legii este un moft oarecare.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
