În ultimii 24 de ani, de câte ori au avut nevoie să reducă deficitele bugetare, guvernele României au apelat în primul rând la creșterea impozitelor. Calea sănătoasă, dar dificilă, a raționalizării cheltuielilor (tăiere selectivă, cu discernământ) a fost ocolită. În schimb, amânarea raționalizărilor a dus deseori la tăieri ad hoc, devenite inevitabile. Cea mai cunoscută a fost tăierea salariilor și a sporurilor salariale din 2010, dezaprobată de public. De atunci, politicienii nu mai au curajul nici măcar să vorbească despre atât de necesarele raționalizări ale cheltuielilor publice. În mod regretabil, pentru a reduce deficitele guvernului, ei preferă creșterea impozitelor. Creșteri de impozite sunt programate și pentru 2014.

Lucian CroitoruFoto: Agerpres

În 1999 am scris, împreună cu regretatul economist Cornel Târhoacă, un studiu în care am arătat că, în urma recesiunii de atunci (1997-1999), sectorul întreprinderilor, inclusiv cele de stat, se ajustaseră semnificativ. Din păcate, echilibrul politic din acea perioadă împiedica raționalizarea cheltuielilor publice și sectorul bugetar nu s-a ajustat. Pentru a finanța cheltuielile sale supradimensionate, statul a crescut impozitele, astfel luând de la întreprinderi acele economisiri pe care acestea le-au produs prin restructurare. În consecință, firmele nu au putut beneficia de propriul efort de ajustare.

Am arătat atunci că o politică de contracții fiscale succesive dominate de creșteri de impozite nu este viabilă și am susținut nevoia de raționlizare sustenabilă a cheltuielilor bugetare. Principalul argument, perfect valabil și astăzi, a fost acela că ajustarea insuficientă a cheltuielilor publice duce, mai ales când cererea scade, la creșterea impozitelor în exces comparativ cu capacitatea întreprinderilor de a se ajusta și genera economisiri. Rezultatul final este reducerea investițiilor private și accentuarea/prelungirea recesiunii.

Din păcate, această lecție nu s-a învățat. Suntem la a doua recesiune majoră apărută după 1996 și politica fiscală continuă să aibă aceeași abordare, bazată pe creșterea impozitelor. Această strategie fiscală provoacă însă, așa cum am arătat în 1999, trei cercuri vicioase în economie: cel al economisirii, cel al politicii fiscale și cel al economiei informale. Aceste cercuri sunt încă prezente. Când nu sunt intrări mari de capitaluri, cum a fost cazul în ultimii ani, ele întârzie ieșirea din recesiune și contribuie la menținerea creșterii economice sub potențial. Când sunt intrări mari de capitaluri și economia crește rapid, ele exacerbează dezechilibrele externe.