Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

De ce nu suntem de acord?

de Andrei Cornea     Contributors.ro
Marţi, 28 ianuarie 2014, 12:34 Actualitate | Opinii

Andrei Cornea
Foto: Arhiva personala

Societatea românească e scindată. Nu-i o noutate. Nu-i nici măcar rău; dimpotrivă, e normal să fie ast­fel. Problema este doar că, uneori, scindarea dă naș­tere unor veritabile falii care fac comunicarea im­po­sibilă. Iar asta se întâmplă cu asupra de mă­su­ră și în lu­mea mai mică a intelectualilor (în sensul cel mai larg al cuvântului), fie că ei sunt publici ori nu. An­u­mite reacții la recenta scrisoare a celor peste 500 de jur­naliști au demonstrat existența acestor falii, asta pentru a aminti numai de ultimele evenimente.

Dar, de fapt, de ce nu cad oamenii de acord între ei? Cel mai simplu și mai vulgar – chiar dacă uneori, vai, adevărat – e să spunem că dezacordurile noas­tre au drept origine fie prostia, fie păcatele morale ale adversarului, fie ambele. E cea mai veche teorie despre originea dezacordurilor, dar care a căpătat o nouă viață odată cu totalitarismele secolului XX. Și a continuat să persiste în societatea noastră, unde i-a fost insuflată o nouă viață: aceasta este originea in­sultelor din presă, mai ales din televiziuni – trebuie să i se creeze publicului convingerea că „ceilalți“ sunt ori decerebrați, ori vânduți, eventual ambele. Iar da­că sunt zugrăviți și ca niște suboameni e încă și mai bine: doar nu se așteaptă nimeni ca suboamenii să aibă opinii rezonabile!

Să facem însă un pas mai departe, admițând că de­za­cordurile dintre noi nu se datorează neapărat nici im­becilității, nici imoralității adversarilor. Atunci care e sursa lor? Și poate fi ea înlăturată, așa cum a cre­zut filosofia raționalistă? Restul dezacordurilor sunt date, cred, de experiențele diferite din trecut, de motivațiile circumstanțiale, de valorile diferite și chiar, mai rar, de anumite modalități diferite de ra­ționare. Las deoparte acum motivațiile și ex­pe­rien­țele, așa cum las deoparte și modurile de ra­țio­na­ment, acestea mai puțin relevante pentru domeniul socio-politic, religios, cultural. (M-am ocupat cu acest ultim aspect în cartea mea Istoria neființei în filosofia greacă, Humanitas, 2010.) Vreau însă să spun câteva vorbe despre diferențele de valori. Ade­sea ele sunt sau sunt considerate ireductibile. Max Weber le compara cândva cu zeii homerici care se războiau fără încetare între ei. Relativiștii ne spun și ei că valorile – sau, mai bine, seturile de valori cu ie­rarhiile respective – sunt incomensurabile. Uneori sunt astfel, dar nu întotdeauna.

De exemplu, s-a ajuns în ultimul timp, în nu­me­roase medii, să fie contrapuse două seturi valorice: cel care susține prioritatea justiției și a statului de drept și cel care susține prioritatea calității mediului și ecologia. Această sciziune valorică s-a materializat explicit în acea demonstrație publică din toamnă, când o parte (mai mică) a manifestanților de sub de­viza „Uniți, salvăm Roșia Montană“ a încercat să de­monstreze și în favoarea DNA. Ceilalți însă s-au opus, precum a recunoscut și unul dintre aceștia, Ni­cușor Dan, într-un recent interviu din 22.

Cele două seturi valorice ar fi într-adevăr ire­duc­tibile și incomensurabile, dacă ar fi independente. Or, nu sunt. Mai mult, „setul ecologic“ depinde existențial de „setul justiției“. Într-adevăr, acolo unde justiția nu func­ționează relativ imparțial, unde co­rup­ția mare nu e pedepsită corespunzător, un­­de legile nu sunt date spre binele pu­blic și nu sunt aplicate cu bună cre­din­ță etc. nu poate exista nici acțiune efi­cientă pen­tru salvarea mediului na­tu­ral. Re­gimurile co­muniste, de pildă, ca­re au căl­cat în pi­cioare justiția și sta­tul de drept, au fost și printre cele mai dis­­tructive pentru me­diu. Invers, lu­crurile stau diferit: statul de drept și respectul pentru justiție au apărut – în țările nor­dice, în Olanda, Marea Bri­ta­nie etc. – mult înaintea pre­ocupărilor pen­tru me­diu și deci perfect inde­pen­dent de aces­tea. Dar când acestea din urmă au apă­rut și ele, rezultatele bu­ne au putut fi ob­­ținute tocmai în baza exis­tenței sta­tului de drept și a unei so­cie­tăți în care justiția și libertatea erau va­lori esen­ția­le. Ca să ne apropiem de si­tuația noas­tră, cei care se opun ex­ploa­tării de la Ro­șia Montană au nevoie și de un stat de drept, și de justiție, și de ga­ran­țiile le­gii pentru a spera să câștige bă­tălia, în timp ce susținătorii statului de drept nu trebuie neapărat să fie îm­po­tri­va ex­ploatării aurului sau a gazelor de șist, în cazul în care au, să spunem, alte opi­nii în privința economiei sau a geo­po­liticii. Așadar, „setul justiției“, fiind in­dispensabil în toate cazurile, are o prio­ri­tate clară față de celălalt set, ca­re, ex­pli­cit sau implicit, se sprijină pe pri­mul și cade odată cu acesta. De­pendența din­tre cele două seturi e uni­laterală.

Ce faci însă cu oamenii care, de bună cre­dință fiind, nu vor recunoaște acest ra­ționament (pe care l-am exploatat în Tur­nirul khazar)? Nu faci nimic. Aș­tepți. Dis­cuți cu ei (ca în acest articol). Îi în­veți, dacă sunt tineri. Aștepți să se schim­be: sunt convins că, mai devreme sau mai târziu, cei cu „setul ecologic“ vor în­țelege că nu pot refuza susținerea prac­tică a statului de drept în diferitele sale forme, fără a-și distruge propriul set de valori. Ceea ce acum este la ei implicit va exploda în explicit. Probabil că ex­pe­ri­ențele și circumstanțele le blo­chează de­o­camdată o înțelegere mai ra­pidă. Dar ine­vitabil, lucrurile vor ajun­ge unde spun. E, poate, doar o ches­tiu­ne de lărgire a ex­perienței de viață. Si­gur, scindări vor mai fi, căci seturile de valori nu pot ră­mâne decât diferite, chiar dacă uneori, to­tuși, dependente; odată ce însă se va re­cunoaște această dependență, vor fi mai puține falii. Atunci vom avea ceea ce nu­mesc o „so­cietate civilă matură“.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro























Jurnal​ din Israel

FOTOGALERIE Tel Aviv: artistic si sofisticat

Tel Aviv e un oras nou pornit de la un port vechi si are un tip de sofisticare, nearoganta, care-l face definitiv interesant. Arhitectura lui, accentele moderne, tusele europene, aspiratiile americane, muzeele, casele memoriale permit calatorilor sa traiasca in el si o experienta culturala. Spiritul relaxat al orasului si umorul generatiei tinere din Tel Aviv se traduce uneori in mici capodopere in culoare pe ziduri. Unul dintre cele mai bune, amuzante si interesante tururi e cel din cartierul florentin, cunoscut ca partea boema a orasului.

1502 vizualizari






Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri