Ne asteapta un an plin de evenimente politice, fie ca e vorba de alegerile europarlamantare, referendumuri sau alegeri prezidentiale. Cu riscul de a fi tratat de defetist, mi se pare insa ca impactul acestora asupra vietii noastre de zi cu zi e asemanator cu impactul pe care l-ar avea un concurs de Miss Universe. Putem cel mult tine cu o concurenta sau alta dar viata noastra nu se va schimba dupa ce se anunta castigatoarea, scrie Emil Stoica, pe blogul lui.

Ne asteapta un an plin de evenimente politice, fie ca e vorba de alegerile europarlamentare, referendumuri sau alegeri prezidentiale. Cu riscul de a fi tratat de defetist, mi se pare insa ca impactul acestora asupra vietii noastre de zi cu zi e asemanator cu impactul pe care l-ar avea un concurs de Miss Universe. Putem cel mult tine cu o concurenta sau alta dar viata noastra nu se va schimba dupa ce se anunta castigatoarea.

Spun asta pentru ca raman convins ca o abordare bottoms-up are mult mai multe sanse de succes decat top-downul proiectelor marete, a apelurilor la actiune politica sau a 'loviturilor de palat'.

Cred in continuare cu tarie ca, desi se pot obtine rezultate partiale sau mai rapide prin intermediul unor schimbari propulsate politic, calitatea si durata acestor schimbari de sorginte politica sunt cu mult inferioare celor provenite din transformarile noastre launtrice, de schimbare a mentalitatii.

Cred ca odata ce schimbarea de mentalitate are loc, iar oamenii au curajul sa spuna 'NU', curajul sa-si asume consecintele convingerilor, are loc un progres important si mai ales sustenabil.

Pentru ca, in acel moment in care ne asumam convingerile, devenim un factor de raspandire a schimbarii si 'mai ales' mai putin manipulabili.

Iar acest ultim lucru este foarte important, deoarece nemultumirile noastre, doleantele noastre, sunt intotdeauna 'confiscate' de catre politicieni, folosite pentru promisiuni ce nu vor fi onorate, 'initiative' care nu duc nicaieri si care au ca scop doar sa obtina voturi si sa deturneze energia schimbarii.

Un proces tipic de alba-neagra, in care politicienii zic ca noi si fac ca ei, pentru ca interesele lor sunt cu totul si cu totul diferite, sau, dupa cum ziceam intr-un articol mai vechi : 'Sa ne intelegem, viitorul nostru depinde de multe alte probleme mai importante, care nu au fost rezolvate de nici una din parti si care nu sunt prioritare pentru ei [...]. Viitorul nostru depinde in primul rand de noi si de schimbarea mentalitatii noastre, de respectarea valorilor corecte, de munca si de capacitatea noastra de a construi.[...]'

Insist asupra celor subliniate mai sus deoarece mi se pare ca Romania e supusa unui proces de forfecare din ce in ce mai puternic, de distantare a clasei politice de restul populatiei.

Vad o clasa politica din ce in ce mai absorbita in a-si promova propriile interese, in a-si consolida puterea, a-si legaliza si proteja avantajele fata de restul cetatenilor. Vad cum aceasta tendinta (care, sa fim sinceri, exista si cand era PDL la guvernare) se accelereaza, vad cum se elimina - printr-o metoda sau alta - toate mecanismele de control (acele checks and balances) asupra clasei politice.

Pe de-alta parte, privesc cu speranta catre cateva exemple individuale din ultimele saptamani, exemple care-mi arata ca mai sunt inca sanse. Privesc cu respect la Dan Oprea, chirurgul care a avut curajul sa spuna adevarul despre Spitalul din Ploiesti, la celelate voci critice din sistem care au inceput sa se faca auzite. Privesc cu respect la curajul mamei acelei fetite de la Scoala 10 care a postat inregistrarea cu invatatoarea spagara. Am vazut cum a starnit un vartej de reactiii si a reusit sa-i scoata si pe alti parinti din amorteala. Am vazut efectul exemplelor personale, am speranta ca vor determina si pe altii sa ia atitudine, sa aiba curajul de a promova o schimbare spre normalitate, spre decenta, spre onestitate.

In contextul actual, in care fractura societala din Romania se adanceste, fortata de o clasa politica pusa pe capatuit (de la un capat la altul al spectrului), doar astfel de exemple pot opri transformarea completa a tarii intr-un paradis pentru smecheri, profitori, spagari, hoti si politicieni verosi.

Doar astfel de exemple si curajul unor astfel de oameni pot declansa o reactie in ceilalti, ii pot elibera din lanturile fricii, ale complicitatii si ale rusinii. Doar astfel de exemple ii pot elibera din lanturile supunerii orbesti in fata falsei autoritati a incompetentei, coruptiei si nesimtirii, prezenta la toate nivelele societatii.

Avem nevoie sa intelegem odata ca daca noi insine nu ne respectam, altii n-o vor face, ca daca fiecare dintre noi isi va apara valorile, schimbarea de care avem nevoie se va petrece mult mai usor. Avem nevoie sa devenim, fiecare dintre noi, un exemplu personal pentru ceilalti.

PS : N-am uitati nici de #unitisalvam, Rosia Montana, Pungesti etc si nici nu vreau sa le minimizez importanta ci dimpotriva. Dupa parerea mea, toate acestea sunt doar rezultanta binevenita a unor vectori de valori individuali.

Comenteaza pe blogul lui Emil Stoica.