Anul 2014 debutează furtunos şi ameninţător. Mizele devin, în acest context, cu mult mai importante decât alegerea unui preşedinte de republică sau votul pentru Parlamentul European. Ceea ce se pune în discuţie, cu ireponsabilitate şi dezinvoltură cinică, este însuşi proiectul de dezvoltare democratică al României. Statul de drept nu mai este o axiomă, ci a devenit inamicul asumat ca atare, la nivelul discursului oficial.
Accelerarea evenimentelor este impresionantă- de la ignorarea mesajulului transmis de Victoria Nuland la “inexplicabila”vizită privată în străinătate a premierului, totul se situează în spaţiul de manifestare al unei ţări de lumea a treia. Clarificările acestui gest fără precedent au venit,previzibil,la începutul acestei săptămâni. Departe de a fi fost abandonat ca strategie, asaltul împotriva domniei legii şi instituţiilor independente va fi continuat. De această dată, el va fi dublat de o strângere a rândurilor în cadrul USL şi de fixarea unui obiectiv ce părea amânat, adoptarea Constituţiei. Noutatea este dată de intenţia de a suprapune referendumul de revizuire cu alegerile europene.Obiectivul strategic, indicat ca atare de către premier, este înlăturarea “justiţiei obediente” create de “regimul Băsescu”.Traducerea acestei afirmaţii nu este dificilă. Domesticirea judecătorilor şi aservirea procurorilor , iată pilonii pe care se întemeiază această viziune despre stat.
Constituţia este, în acest calendar, o prezenţă care nu poate fi ignorată. Opţiunea USL de a face să coincidă un referendum obligatoriu cu alegerile parlamentare europene este o tentativă de a resuscita valul de ură pe care s-a fondat precedenta victorie, din iarna lui 2012. În locul unei discuţii despre legea fundamentală, vom fi martorii unei încercări de a rescrie scenariul deja familiar:intervenţiile de la Antena 3 ale Primului-Ministru sunt lipsite de echivoc.
O concluzie se impune, fără urmă de ambiguitate. O constituţie adoptată de o majoritate ce a aprobat , în “marţea neagră”,seria de decizii funeste pentru domnia legii nu poate fi decât un instrument îndreptat contra democraţiei înseşi. O asemenea coaliţie de guvernare nu poate genera decât un proiect care să aspire la lichidarea garanţiilor ce protejează statul de drept. Dezbaterile din anul 2013 au fost clare şi precise. Ceea ce se conturează, prin prevederile unei noi constituţii USL, este codificarea inegalităţii în faţa legii şi instituirea unui regim care să facă din parlamentari o castă intangibilă, autenticii stăpâni ai unei naţiuni de sclavi.
Acceptarea unei asemenea formule constituţionale echivalează cu pierderea libertăţii politice şi a demnităţii înseşi. Perspectiva unei republici oligarhice, dominate de elitele prădătoare, este perspectiva tiraniei deghizate în suveranitatea ilimitată a Parlamentului. Opoziţia faţă de un asemenea text este o datorie de la care nu se poate abdica.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
