In viață, nu zici ”hop!” pînă nu sari, în sport nu zici că se termină pînă nu se termină și în politică nu zici că se întîmplă pînă nu se întîmplă. Toate aceste îndemnuri la prudență și-au vădit de prea multe ori înțelepciunea ca să le putem ignora fără riscul de a comite ori de a spune o prostie. Pe de altă parte, prudența nu te oprește să vezi semnele prevestitoare – dimpotrivă, chiar te îndeamnă să le vezi și să te pregătești pentru momentul săriturii, al terminării ori al întîmplării. Divorțul USL se apropie. Nu pentru că cei doi parteneri nu se înțeleg pe chestiuni de principiu, nici pentru că au descoperit – cum se mai întîmplă în unele căsnicii desfăcute – că soțul este cu totul alt om decît cel cu care credea celălalt soț, îndrăgostit ori luat de alte ape, că se însoară. Aici, PSD și PNL au știut perfect fiecare cine este celălalt – la fel, Victor Ponta și Crin Antonescu, la fel Ilie Sîrbu și Dan Rușanu, la fel Dan Șova și Relu Fenechiu. Fiecare dintre aceștia știa exact despre celălalt cine este și cîte parale face încă de la formalizarea alianței politice anti-Băsescu, denumită USL. Acum, Crin Antonescu forțează ruperea. Cum nici un om zdravăn la cap nu poate crede că motivele ruperii USL țin de principii ori de vreo revelație care sfîșie vălul inocenței și nimeni cît de cît rațional nu poate să creadă că la mijloc e vreo îngrijorare legată de binele public, de interesul național ori de vreun puseu de patriotism constituțional autentic, e limpede că inima acestei mișcări este un calcul politic. Care e acesta și ce se va întîmpla imediat?
1.ANTONESCU ȘI PNL
Pe de o parte, Antonescu a înțeles că viitorul președinte al României își va desfășura mandatul de 5 ani după actuala Constituție. Adică, va fi un președinte puternic, cu un contur instituțional lăsat de Băsescu și întărit de cîteva decizii ale Curții Constituționale. Pe de altă parte, a înțeles că președintele României, oricît de puternic, poate fi dat jos ușor dacă nu are majoritate parlamentară. Ca să ai majoritate parlamentară, e foarte indicat să ai și electorat mult. Toate acestea îi spun lui Crin Antonescu că nu e deloc bine să ajungă președinte pe votul electoratului pesedist (care nu va fi al lui niciodată) și că e mai sănătos să fie candidatul dreptei. Mai ales că, dacă întoarce privirea spre dreapta vede, deocamdată, locul de candidat al dreptei gol. MRU pare ezitant nu în asumarea candidaturii, ci în susținerea ei viguroasă (probabil pentru că încă mai crede în promisiunile lui Blaga sau pentru că încă mai crede că unele lucruri vin de la sine). Predoiu abia se naște și, vorba juriștilor, nu știm încă dacă e un făt politic viabil. Tocmai acum, cînd MRU pare că stagnează căutîndu-și stilul și vocea, iar Predoiu abia se ițește, Crin Antonescu se va prăvăli peste electoratul dreptei. Căruia îi va promite și lupta dură cu PSD, dar și ieșirea din epoca Băsescu – o ofertă tentantă pentru orice elector de dreapta. Dacă electoratul de dreapta îl va crede ori ba, asta e o altă discuție și nu depinde numai de el. Poate că amantlîcul cu PSD să-l fi mînjit definitiv în ochii acestui electorat sau poate că nu; poate că fiind singurul cît de cîtbine plasat, electoratul dreptei va trece mai ușor cu vederea prietenia cu PSD, sau poate că nu. Dar toate acestea nu se pot afla decît într-un singur fel: încercînd seducția acestui electorat. Și Crin Antonescu a ales să încerce. În plus, pentru Antonescu e foarte bine să vină la prezidențialele din 2014 din opoziție. O majoritate post-USL va fi construită de PSD împreună cu UDMR și, probabil, cu ceva PP-DDiști. PNL va deveni cel mai puternic partid de opoziție. Totuși, desprinderea nu va fi așa ușoară. Ceea ce nu se vede imediat este că foarte mulți peneliști (inclusiv dintre cei de frunte) se simt foarte bine lîngă pesediști. Personal, am putut vedea acest fenomen de aproape, în cei 4 ani în care am fost deputat. Nu există afinități ideologice la noi. Natural, spontan, firesc, peneliștii legau prietenii și relații mult mai ușor cu pesediștii decît cu pedeliștii. Iar acest lucru se întîmpla nu doar cînd îi lega opoziția, ci chiar și în 2009 cînd PDL era aliat la guvernare cu PSD. În acel an, am avut mereu impresia că votul comun PDL cu PSD în Parlament era contra naturii, nu pentru că unii erau de stînga și alții de dreapta, ci pentru că atracția naturală, genuină, era între PSD și PNL, nu între PSD și PDL și cu atît mai puțin între PDL și PNL. Așadar, mă aștept ca ruperea USL să fie grea și, la început, superficială. Încă multă vreme oamenii de la nivelurile secunde din PSD și PNL vor coopera. Plus că obiectivul esențial al Uniunii, adică dărîmarea lui Băsescu, nu a fost atins. Prezența lui Băsescu la Cotroceni va tempera ruptura.
2.PONTA ȘI PSD
Ciudată treabă e politica! Pînă mai ieri, ruperea USL era văzută de toți cei care credeau în ea după un singur scenariu: PSD va da un picior în dos PNL. În plus, ideea era că acela care va rupe USL, o va face aruncînd de la guvernare pe celălalt. Istoria se va scrie taman invers. PNL lasă în offside PSD – USL se va rupe nu prin darea afară de la guvernare a cuiva, ci prin plecarea de la guvernare a celui care rupe alianța. Crin Antonescu se dovedește a fi un actor mult mai mobil decît Victor Ponta și, mai ales, mult mai dispus să asume riscuri. Sigur, există două chingi majore care îl fac pe Ponta să se miște greoi: guvernarea (în care nu a prea performat și trebuie se bazeze tot mai mult pe propagandă, or efortul propagandistic este cu mult mai obositor decît efortul guvernării propriu-zise) și baronimea PSD (care se simte amenințată în ce are ea mai sfînt, adică averile și libertatea). I-am privit chipul lui Ponta în cele cîteva secvențe transmise public de la începutul ședinței CSAT de marți. Era trist, preocupat, cu mintea în altă parte decît la planul multianual de restabilire a capacității de luptă a armatei. Știe că vin zile grele pentru el. Nu neapărat pentru partid, cît pentru el. De ce? Pentru că ruperea alianței îl împinge la candidatura la prezidențiale. Îi va fi foarte greu să o refuze și, oricum va ieși, va fi prost pentru viitorul lui. Dacă pierde, va fi eliminat așa cum l-a eliminat și el pe Geoană. Dacă cîștigă, din postura de președinte al României, va trebui să numească un prim-ministru. Evident, va numi un prim-ministru de la PSD. Din prima zi de instalare la Cotroceni, Ponta va începe să piardă puterea asupra PSD: va veni alt președinte la partid, va veni alt prim-ministru al guvernului PSD. Nu vă gîndiți că Ponta va putea, de la Cotroceni, să domine PSD așa cum Băsescu domina PDL sau cum, în primul mandat mai ales, Iliescu domina PSD. Relația dintre Ponta și PSD e cu totul alta și decît cea dintre Băsescu și PDL și decît cea dintre acel Iliescu și acel PSD. Și Iliescu și Băsescu dominau partidele lor pentru că ei cu mîna lor le făcuseră ceea ce erau. Cu Ponta, e exact invers. Partidul l-a făcut pe el. În fine, dacă va reuși să evite candidatura la președinție, Ponta va trimite acolo un candidat care, la rîndul lui, poate pierde sau cîtșiga. Dacă va pierde, Ponta va fi făcut răspunzător pentru pierderea puterii pentru că victoria candidatului anti-PSD va duce la formarea unei majorități corespunzătoare în Parlament și la trimiterea PSD în opoziție. Pe de altă parte, o victorie a candidatului PSD altul decît Ponta la prezidențialele din 2014 va duce inevitabil la o bicefalie informală și , în cele din urmă, conflictuală în partid. Pesediștii care vor fi nemulțumiți de Ponta se vor coaliza în jurul președintelui pesedist al României. Mai mult, numărul nemulțumiților crește imediat dacă apare o cît de mică alternativă, un cît de mic pol de coagulare a nemulțumirii – acum nu există așa ceva în PSD, așa că nu se văd deloc nemulțumiții. Odată apărut al doilea pol de putere pesedist în deal la Cotroceni, pesediștii de vor agita imediat. Nu pentru că sînt mai răi sau mai buni decît alții, ci pentru că sînt oameni și orice om reacționează la fel în asemenea situații – e psihologie elementară. Așadar, Ponta are toate motivele să fie supărat. Alianța cu Crin Antonescu și desemnarea acestuia drept candidat al USL îl scutea de multe probleme. Acum, toate aceste probleme sînt pe capul lui.
3.BLAGA ȘI PDL
Fără îndoială, această evoluție a lucrurilor găsește PDL complet nepregătit și, de aceea, vulnerabil. Trecerea PNL în opoziție va ridica probleme politice foarte complexe pentru PDL și, așa cum e condus acum, e sigur că nu va avea capacitatea de gîndire și acțiune strategică să le rezolve. Încă din decembrie 2012, pledînd pentru continuarea și maturizarea proiectului ARD, am spus în ședințele conducerii politice a PDL din care făceam încă parte, că ruperea imensului continent USL, și mișcarea uneia dintre cele două parți ale acestui continent spre mica noastră insulă poate duce la dispariția acesteia. De atunci am spus că există o singură cale de a contracara efectele acestei rupturi: păstrarea și consolidarea unității dreptei anti-useliste, astfel încît electoratul să aibă clar în cap că opoziția la PSD este această alianță de dreapta și nu altcineva. PDL a preferat o altă cale. De unul singur,autarhic, cu toți cei care s-au opus lui Blaga dați afară. Făcînd o opoziție de catifea la o putere tot mai totalitară și mai agresivă, PDL s-a diluat, și-a pierdut dinții, și-a abandondat spiritul. Acum, PDL e slăbit și nesigur pe sine, iar identitatea sa va fi serios pusă la îndoială cînd PNL va veni să facă opoziție la PSD. Atunci, PDL nu va mai putea juca singur – se va apropia fie de PNL (în opoziție), fie de PSD (la putere). Dar, în ambele varinate, va fi al doilea partid. În proiectul ARD era primul. Mediocritatea politică a lui Blaga și a echipei sale – guralivă cu pedeliștii care nu cred în ei, dar inofensivă pentru Ponta și Antonescu – va aduce pe masa PDL un decont politic destul de scump. Dar, măcar, drumul PDL este cel decis de PDL. Ei sînt exact în situația în care au vrut să fie. Sînt absolut sigur că incapacitatea analitică și de planificare strategică a PDL vor rămâne și în viitorul apropiat vulnerabilitățile maxime ale acestui partid. În plus, intrarea în cursa prezidențială a unui candidat PSD (poate, Victor Ponta) și a unui candidat PNL (sigur, Crin Antonescu), la care se va adăuga și candidatura lui MRU, va diminua pînă aproape de zero șansele candidatului PDL (Cătălin Preodiu) de a prinde turul II.
Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro
