Acum cateva saptamani, mi-am luat un bilet la loteria locala, in Myanmar, ca sa am ce scrie pe blog. Ca sa vezi minune, am castigat vreo 2 milioane de USD. In moneda locala, ar fi vreo 2 miliarde de Kyats. Sau, prescurtat, 20.000 Lek. O mica avere. Sigur, nu mai am biletul, ca l-am predat la loterie atunci cand m-am dus sa-mi revendic premiul. Nu mai am, din pacate, nici fituica in care se anunta castigatorii, un fel de foaie de ziar care apare o data pe luna si se vinde cu 50 Kyats la orice colt de strada ($0,05). Ar fi fost o amintire frumoasa, dar ma consoleaza gandul ca pot oricand sa-mi iau alta fituica similara. Nu-i ca si cand as face diferenta, oricum e in burmeza. Inclusiv cifrele. Pe langa acest gand, desigur, ma consoleaza si banii.

HotNews.roFoto: Hotnews

Denominarile locale nu sunt foarte avantajoase pentru tranzactiile cu sume mari, cea mai mare bancnota, cea de 5000 Kyats, fiind echivalentul a $5. Deh, baietii au trebuit sa faca mai multe ture. In plus, banii au ajuns sa-mi ocupe o debara plus spatiul disponibil sub 2 paturi. Sigur, i-am depus la un moment dat la banca, unde sunt in siguranta sub ochii vigilenti ai paznicilor inarmati pana in dinti.

Intebarea de baraj ramane, totusi, ce fac cu ei? Ii pot scoate din tara, nu fara batai de cap, e drept. Dar, fiind baiat descurcaret, cu acces la conturi in Hong Kong, Singapore si prin alte locuri exotice, plus, desigur, in cateva tari de pe batranul continent, nu mecanica financiara ar fi marea mea problema in viata, ci destinatia. Am citit zilele trecute, cu mare interes, faptul ca Romania nu mai impoziteaza veniturile obtinute la jocurile de noroc, astfel incat se pare ca solutia logica este sa-mi repatriez banii. As putea merge frumusel la finante sa-i declar, iar tanti de la ghiseu ar zambi intelegator, urandu-mi sa-i cheltui sanatos, deoarece este mult prea complicat sa-mi calculeze impozit pe ei, asa cum au demonstrat clar membrii legislativului. De unde sa stie ea, saraca, al catelea bilet cumparat a fost cel castigator? Sau cati bani oi fi bagat eu la pacanele, ca doar si aia se pune, nu? Loteria e doar o parte dintr-o strategie investitionala, intinsa pe multi ani, care a inceput modest, cu barbut, apoi baut la pariu prin carciumi, jocuri electronice, niste poker si, desigur, bilete la loto (pe mai multe continente).

Ma bucura enorm faptul ca Romania a ajuns la maturitatea necesara, ca societate, ca sa inteleaga ca banii castigati sunt rezultatul multor ani de cheltuieli si investitii. Si mai mult ma bucura faptul ca, in sfarsit, s-a pus capat acestei vanatori de vrajitoare indreptata impotriva oamenilor care, intr-un fel sau altul, au avut mai mult noroc in viata. Ma simt magulit ca Romania ma vrea inapoi acasa, cu bani cu tot. In fond, asta ar fi visul oricarui investitor, nu? Ca dupa niste ani de munca si sacrificii prin tari bananiere, in care mananca orez si taitei in zeama de peste, privat de slana, telemeaua si painea calda de acasa, sa se intoarca in patria muma cu o carca de bani, sa-si traga o nevasta tanara si frumoasa si sa traiasca fericit pana la adanci batraneti. Ba mai mult, cu 10% din banii astia as putea cu usurinta sa ajung parlamentar. Niste vechime politica am (http://salageanu.wordpress.com/2012/07/26/vreau-un-lider-ca-afara/), sunt mai prezentabil si vorbesc mai bine ca majoritatea burtosilor semidocti care ocupa in prezent functiile astea, asa ca nu vad mari dificultati in indeplinirea acestui obiectiv. Ba mai mult, as putea pune deoparte 30% din bani, ca sa nu am stres vreme de 3 mandate. 12 ani e suficient, mai mult decat ultima mea casnicie, mai departe om vedea cum o fi.

Ce frumoasa viata as putea avea! M-as bucura de superimunitate, as plati o firma tare de avocatura care are boala pe ziarist (nu-i greu, aia is oricum niste fomisti antipatici) ca sa-i prigoneasca pe toti fraierii care ma calomniaza, as face petreceri selecte unde as invita toti lobbistii care sunt interesati de suportul si de vocea mea in parlament si as face o gramada de bani. Legal si cinstit! Eu as beneficia de expertiza lor in a redacta proiecte de legi, ei ar beneficia de puterea mea de convingere la adresa viitorilor mei colegi de legislativ. In fond, de unde sa ma pricep eu la redevente petroliere? Acum cateva zile credeam ca Myanmar face o afacere buna ca ia 12,5% in timp ce Romania abia trece de 6%, dar mi-au explicat niste lobbisti ca de fapt myanmarezii isi iau tzeapa, noi iesim in castig. Sunt convins ca si colegii mei de partid (oricare ar fi ala) ar intelege punctul meu de vedere. Mai ales ca toata lumea va avea de castigat! Din cand in cand i-as mai ruga pe baietii de la firmele de lobby sa-mi mai ia cate un bilet la loteria din, sa zicem, Insulele Seychelles (am auzit ca acolo au poturi mari la 4 din 60 si la Pronosport), ca sa nu-mi ies din mana. Presimt ca voi fi al naibii de norocos.

Pe mana mea s-ar putea renegocia contractele de exploatare a resurselor naturale. Daca nu dau incompetentii astia drumul la Rosia Montana pana atunci, as sti sa ma ocup personal de treaba asta. Am fost granarul Europei si, cu putin ajutor de la Monsanto, am putea fi din nou. Am produce mai mult, cu mai putin teren si am avea loc sa dam drumul din greu si la exploatarea gazelor de sist. Sau am putea sa privatizam resursele de apa, am auzit ca Nestle ar fi interesati de treaba asta (http://m.youtube.com/watch?v=SEFL8ElXHaU&desktop_uri=%2Fwatch%3Fv%3DSEFL8ElXHaU). Cu siguranta as avea resursele, competenta, pargiile si cadrul legislativ sa fac toate aceste lucruri in Romania, fara ca cineva sa se poata atinga de un fir de par din capul meu sau a familiei mele. Totul legal, pe persoana fizica. Sigur, as fi injurat si ar da fraierii share pe feisbuc la articole scrise de bloggeri nemancati despre cat sunt eu de nasol. Oamenii s-ar enerva, apoi ar uita, ca in saptamana urmatoare sigur s-ar trezi vreun tembel sa calce maidanezi cu masina si ar capta atentia opiniei publice. L-as putea plati chiar eu, $100/maidanez confirmat. La fiecare scandal public. As putea plati oameni care sa ma aplaude si care strige mai tare cat sunt eu de destept si vizionar decat vocile tuturor hipsterilor si oengistilor ingrijorati ca, vezi doamne, le distrug tara. As putea face orice as dori cu Romania, fara consecinte.

Exact de asta nu o sa-mi aduc banii in tara. Pentru ca nu vreau sa traiesc intr-un asemenea loc. Nu are nici o importanta daca eu as face pe bune toate magariile astea sau as fi un bun samaritean, cineva sigur le va face. Exact asa cum am zis eu, sau mai rau (deh, imaginatia mea are limite). Credeti-ma, e foarte plauzibil scenariul, mai ca as face praf Romania doar in speranta ca populatia asta adormita si apatica, educata sa creada ca orice e de vanzare si ca totul e negociabil, s-ar trezi cumva, miraculos, la o forma oarecare de constinta civica. Dar nu cred ca am cu cine. Nu cred ca Romania este locul in care merita sa traiesti la ora actuala, cel putin nu atata timp cat inca suntem capabili sa acceptam faptul ca avem 2 clase de cetateni. Nu atata timp cat institutiile statului functioneaza pe principii mafiote si sunt conduse de oameni fara o minima viziune sau perspectiva pe termen lung. Nu o sa-mi aduc niciodata banii intr-o tara in care sunt oameni ca Ponta sau ca Antonescu la carma ei. Sigur, Boc scapa de a fi bagat in aceeasi oala pentru ca a devenit, intre timp, irelevant, nu pentru ca as fi uitat eu de el. Sau de dragul de Base, o alta mare iubire de-a mea care, prin comparatie, aproape ca seamana cu un om de stat, chit ca nu e. E doar un castigator la Loto/CEC mai destept. Chestie care, uite, conteaza.

Poate am castigat sau poate n-am castigat la loto, n-aveti cum sa ma verificati. Poate am sau poate n-am 2 milioane de dolari, dar e posibil sa-i am intr-o zi. Obiectivele mele de viata nu se masoara in sume de bani, dar sunt, totusi, un om de afaceri. Ca or fi $20.000 sau $20 de milioane conteaza prea putin, intr-o zi intrebarea de mai sus va fi de actualitate pentru mine. Ma intorc cu banii in tara, au ba? Daca azi s-ar pune problema, cu siguranta nu. Ce-o fi, cand o fi, mai vedem, insa nu prea vad cum s-ar schimba prea curand aceasta decizie, data fiind directia in care se indreapta tara. Romania s-a intors 10 ani inapoi saptamana asta. Imi amintesc de finalul guvernarii Nastase si ma infior usor. Probabil ca de sarbatori, Nastase isi va aminti de finalul guvernarii lui cu o usoara nostalgie romantica, ciocnind un lichior de oua cu oaspetii sai, in fata semineului. Da, doamne, mintea romanului cea de pe urma.

Nota Redactiei

  • Autorul textului se numeste Dragos Salageanu si este, dupa cum se autointituleaza pe blog, unul din cei trei baieti din Timisoara care au infiintat in noiembrie 2012 prima companie cu capital romanesc din Myanmar.