Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Codul Penal al Tranzitaniei sau despre supra-imunitatea persoanelor cu ochi albastri

de Victoria Stoiciu     Contributors.ro
Joi, 12 decembrie 2013, 15:04 Actualitate | Opinii

Victoia Stoiciu
Foto: Arhiva personala

Să facem un exerciţiu de imaginaţie. Presupunem următoarea situaţie ipotetică. În ţara numită Tranzitania avem, ca în orice ţară, un Cod Penal, al cărui articol 1 reglementează si pedepseşte infracţiunea numită „furt”, pe care o defineşte astfel: “acea fapta săvârşită de un cetăţean care are ca rezultat deposedarea altei persoane de bunuri care i se cuvin de drept”. Tot în Codul Penal există articolul 2, aliniatul 1, care descrie ce înseamnă “cetăţean” : „orice persoană trecută de 16 ani”. Mai există şi aliniatul 2 al articolului 2, care zice aşa: excepţie  de la aliniatul 1 fac toţi cetăţenii de peste 16 ani care au ochi albaştri. Desigur, în Tranzitania e şi o lege specială a persoanelor cu ochi albaştri care prevede ca acestea trebuie să declare anual pe proprie răspundere ce infracţiuni  au comis în anul curent: violuri, furturi, calomnii, etc. Va declara vreun cetăţean tranzitan cu ochi albaştri că a comis infracţiunea numită „furt”? Nu! Chiar dacă în ultimul an respectivul cetăţean a deposedat de bunuri care se cuvin de drept o sută de persoane. Dar nu va declara asta, pentru că, în conformitate cu Codul Penal, articolul 2, cetăţenii cu ochi albaştri nu se fac pasibili de infracţiunea numită furt. Ea nu există pentru cetăţenii cu ochi albaştri!  Nu reiese de aici că cetăţenii cu ochi albaştri se bucură de imunitate în faţa legii când vine vorba de infracţiunea de furt? Deduceţi şi dumneavoastră!

Acum, înlocuiţi, vă rog, termenul  „furt” cu termenul „conflict de interese”, iar cel de „cetăţean cu ochi albaştri” cu cel de „parlamentar”. Situaţia imaginată  mai sus descrie perfect starea  în care ne aflăm după ce săptămâna asta Parlamentul a adus  modificări câtorva articole din Codului Penal. Urmare a modificărilor, articolul  253, care descrie infracţiunea  numită „conflict de interese” astfel: „ faptă a funcţionarului public care, în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, îndeplineşte un act ori participă la luarea unei decizii prin care s-a realizat, direct sau indirect, un folos material pentru sine, soţul său, o rudă ori un afin până la gradul II inclusiv, sau pentru o altă persoană cu care s-a aflat în raporturi comerciale ori de muncă în ultimii 5 ani sau din partea căreia a beneficiat ori beneficiază de servicii sau foloase de orice natură”, nu se mai aplică deputaţilor, senatorilor, Preşedintelui României şi profesiilor liberale. Cum s-a reuşit acest lucru? Printr-o simplă completare a articolului 147 din Codul Penal care defineşte ce înseamnă, din punct de vedere penal, funcţionar public – astfel, din aceasta categorie au fost scoşi parlamentarii, preşedintele şi  profesiile liberale. Schematic, situaţia poate fi descrisă aşa: conflict de interese este fapta săvârşită de X, dar Z nu este X, prin urmare doar Z poate fi în conflict de interese, nu şi Z.

În acest moment, liniile de  argumentaţie pe care marşează toţi cei care susţin sau pur şi simplu se arată indulgenţi faţă de modificările aduse Codului Penal sunt în principal trei (cel puţin până în acest moment). Prima linie de argumentaţie ne spune că parlamentarii nu sunt funcţionari publici din punct de vedere al statutului. Şi e adevărat.  Din punct de vedere al statutului, parlamentarii nu intra sub incidenţa legii 188/1999 privind Statutul Funcţionarilor Publici. Dar aici vorbim de cu totul altceva, şi anume de accepţiunea dată termenului de „funcţionar public”  de către Codul penal, care e altceva şi  care se aplică tuturor persoanelor care exercită o funcţie publică, de orice natură, remunerată sau nu, indiferent de felul în care a fost investită. Doar în această accepţie şi în nici o alta – legală, filosofică, constituţională sau mai ştiu eu care – parlamentarii sunt funcţionari publici. Eventual, dacă se dorea cu tot preţul evitarea acestei formulări ambigue, care naşte confuzii, modificarea ce se cuvenea a fi făcută Codului Penal era o completare – în sensul adăugării „aleşilor” alături de funcţionarii publici, deşi ar fi fost, probabil, redundant.

Un alt argument  care încearcă să liniştească spiritele panicarde  speriate că parlamentarii nu vor putea fi anchetaţi pentru conflict de interese este cea care face apel la Legea 96/ 2006, privind statutul deputaţilor şi al senatorilor şi la  Legea176/2010 privind integritatea ]n exercitarea funcţiilor si demnitarilor publice. Conform acestor legi, parlamentarii sunt obligaţi în continuare să depună declaraţii de avere şi de interese. Foarte bine…doar că în acest caz suntem exact în situaţia descrisă mai sus, în care cetăţenii tranzitani cu ochi albaştri sunt obligaţi să declare că au săvârşit infracţiunea de furt! Să ne imaginăm că un parlamentar şi-a tras, aşa cum spune  negru pe alb Codul Penal, foloase necuvenite pentru sine şi pentru soţia sa în exercitarea funcţiilor de serviciu. Vine momentul să depună declaraţia de interese: va declara el că şi-a tras aceste foloase? Nici nu contează, poate să declare sau poate sa nu declare, pentru că oricum tragerea de foloase personale în exercitarea funcţiei de parlamentar nu reprezintă o infracţiune. Chiar şi dacă va declara acest lucru, declaraţia sa va avea, din punct de vedere penal, aceeaşi relevanţă ca şi cea a unui deputat ce ar declara că a fost la pescuit de 1 mai. Ei şi? E asta faptă penală? Nu! Din acest moment, dacă legea va fi promulgată, a-ţi trage foloase personale va fi totuna cu a merge la pescuit de 1 mai!

Mai departe, ultimul  bastion de apărare (sau atac, cum vreţi) al modificărilor aduse Codului penal în ziua de marţi a acestei săptămâni  face trimitere la Legea de funcţionare a DNA şi Legea de funcţionare a ANI, ale căror atribuţii nu au fost atinse. DNA va putea ancheta în continuare parlamentarii, ni se spune. Nu trebuie să fii funcţionar public ca să fii anchetat e DNA, Antenele nu sunt funcţionari publici şi sunt, iată, anchetate de DNA. Şi asta e adevărat. DNA îi va putea ancheta pe parlamentari, dar pentru orice alte fapte decât infracţiunea numită conflict de interese. Revenind la exemplu iniţial, să ne imaginăm că în Tranzitania noastră există un Departament pentru Urmărirea şi Anchetarea Penală a Persoanelor cu Ochi Albaştri. Îi va putea ancheta acest departament pe tranzitanii cu ochi albaştri pentru infracţiunea de comitere de furt? Nu! Desigur, îi va putea ancheta pentru violuri sau mită sau condus beat la volan,  dar nu pentru furt. DNA e liberă să ancheteze în continuare parlamentarii, doar că infracţiunea de conflict de interese nu mai există!


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro























Jurnal din Israel​

​FOTOGALERIE Tel Aviv: plaje, muzici si trupuri

Greu sa gasesti in lume un oras care petrece mai mult, care se odihneste mai seren. Un New York pe Malul Mediteranei, un colt de Europa sofisticata in Orientul Mijlociu, o destinatie de plaja excelenta, un oras in care noptile de distractie se continua si dupa ce se crapa de ziua. Oameni pe longboard-uri colorate coboara spre faleza orasului, de multe ori purtand doar o pereche de pantaloni scurti. Esti in inima civilizatiei est-mediteraneene, cu hedonismul ei milenar, cu cultul inca pastrat al corpurilor frumoase, cu o senzualitate subtila, dar neascunsa.

917 vizualizari






Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...


Ultimele articole din Actualitate | Opinii

Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Marţi