Autorul textului de mai jos se numeste Dragos Salageanu si este, dupa cum se autointituleaza pe blog, unul din cei trei baieti din Timisoara care au infiintat in noiembrie 2012 prima companie cu capital romanesc din Myanmar. Este, daca vreti, alt tip de atitudine in business, alt tip de patriotism, altceva decat sunteti obisnuiti sa auziti cand vorbim de romani si Romania. "Noi, ca romani, am fost obisnuiti ca nu e treaba noastra ce se intampla pe la altii pe-acasa. Noi sa ne vedem de ale noastre si altii de ale lor. Aceasta mentalitate rurala persista si astazi, atat in mediul de afaceri, cat si in mediul politic romanesc?", scrie Salageanu.
- Acesta este primul text dintr-o serie pe care HotNews.ro le va gazdui, in care cei trei isi vor povesti experienta de oameni de afaceri care au decis sa inceapa ceva la 10.000 de km de tara.
"Myanmar este o tara eminamente rurala. Si cand spun rurala, stiu ca in mintea voastra incep sa apara vacute, tractoare jerpelite, Dacii papuc sau discoteci cu manele. Uitati de lucrurile astea. Asa e populatia urbana aici, sau putin mai rau. Populatia rurala se afla secole in urma. Aproximativ 70% din populatia tarii nu are inca acces la energie electrica. Eu locuiesc in downtown Yangon, cel mai mare si mai prosper oras al tarii, cu 6 milioane de locuitori, iar in fata blocului meu troneaza un generator imens.
Acesta compenseaza diferenta dintre cei 650 MWh cat are nevoie orasul si cei aproximativ 380 MWh pe care ii si primeste efectiv. Piata de generatoare este prospera, saptamana trecuta am primit o comanda de recrutare pentru un manager de vanzari la un importator de generatoare, care sa se ocupe de contracte guvernamentale si de industria hoteliera. Alte doua domenii prospere.
Cu industria hoteliera, e simplu de ce. Yangon, la 6 milioane de locuitori, are sub 10.000 de camere de hotel. Dintre care, mai putin de jumatate sunt considerate “apte pentru ocupanti vestici”. Se construiesc atatea hoteluri si apartamente incat pretul la terenuri a devenit prohibitiv, chiar si la standardele occidentale. Recent, orasul Mandalay (al doilea oras al tarii, cu vreo 1,5 milioane de locuitori), a impus taxe de peste 30% la tranzactii imobiliare, la preturi catalog, ca sa limiteze explozia preturilor. O garsoniera intr-un bloc nou, in Yangon, incepe de pe la $70-80.000. Un apartament cu 4 dormitoare sare usor de $400.000. Chiriile au ajuns la cote alarmante, ceea ce filtreaza si mai mult directia de dezvoltare a pietei, pe criteriul intensivitatii de capital.
Cu piata guvernamentala e si mai simplu. Tara e condusa, la ora actuala, de o incarnare politica a juntei militare. Un fel de FSN, mai exact. In 2015 vor fi alegeri si va castiga (drastic) NLD, Liga Nationala pentru Democratie, partidul lui Aung San Suu Kyi. S-a mai intamplat in mai ’90, dupa care junta a anulat alegerile. De data asta va fi diferit. S-au facut dealuri pe sub masa, s-au ridicat sanctiunile din partea SUA si UE, Aung San Suu Kyi si-a ridicat premiul nobel, partidul ei a intrat in legalitate, au venit in vizita Clinton (ea), Obama, Hollande, precum si toata protipendada politica asiatica.
Myanmar detine, la ora actuala, presedintia ASEAN, asociatia tarilor din Asia de sud-est. Toata lumea stie ca se va facem un imens transfer de putere, unic dupa 62 de ani. Acest transfer de putere tine in rezerva o cantitate imensa de bani care vor fi injectati in Myanmar pe canale guvernamentale, pentru reforma legislative, administrative, capacitate institutionala si multe altele, ca atunci cand trebuie sa reconstruiesti o tara de la zero. Pentru ca trebuie sa reconstruiesti o tara de la zero. Si ce tara.
Cu toate ca Myanmar este una din cele mai sarace tari ale lumii, nu incercati vreo paralela cu Africa. Burma are in spate o civilizatie milenara, din familia sino-tibetana, este in sine un urias muzeu in aer liber, cu de trei ori suprafata Romaniei sta pe vaste resurse de gaze si petrol, detine 90% din rezervele de rubine ale planetei, dar si vaste rezerve de safire, perle, metale rare sau legendarele paduri de tek, de unde se extrag aproape 60% din productia mondiala a acestui lemn. Dar, pe departe cel mai important, Burma are oameni. Cu peste 60 de milioane de locuitori, Burma este o tara mare, la orice standarde. In plus, este situata la jonctiunea intre trei mari interese (China, India si Thailanda, ca si cap de pod al Statelor Unite). Avand peste 1000 de mile de coasta la Oceanul Indian si Marea Andaman, are una din cele mai privilegiate pozitii in Golful Bengal, unde la ora actuala se disputa o importanta lupta pentru influenta intre cele trei puteri mentionate, Burma este o tara asupra careia cu totii sunt de acord ca va exploda economic in urmatorul deceniu, lupta se da doar pe cine va avea mai mult de castigat din acest proces, atat in exteriorul cat si in interiorul tarii.
Myanmar este o tara in care contrastele convietuiesc extrem de bine laolalta. Saptamana trecuta am cumparat o masina de spalat de la ceva magazin de electrocasnice, semi-civilizat si foarte 90’-ist. Este cu siguranta cea mai spectaculoasa masina de spalat pe care am vazut-o eu, cu exceptia sculelor Miele care costa de vreo 4 ori cat a costat asta. Dar cam in aceeasi liga. Myanmar este o tara in care o minoritate are un calculator sau un laptop, iar procentul nu va creste semnificativ in viitor. Myanmar este o tara in care adoptia in masa a tehnologiei se va face pe smartphones, tablete si servicii de cloud computing. Vom reveni asupra acestor subiecte, pe larg, in articolele viitoare.
Retelele mobile myanmareze sunt rudimentare si operate de stat. In luna iunie a acestui an, guvernul myanmarez a acordat licente GSM operatorilor Telenor si Ooredoo, care au fost selectati din peste 90 de solicitanti. Nouazeci. Quatarezii de la Ooredoo s-a angajat sa investeasca $1,5 mld in perioada de licenta si va partaja parte din cele 9000 de relee care vor fi construite, cu norvegienii de la Telenor. In timp ce Telenor mizeaza pe acoperire mare si adoptie de voce pe o baza cat mai mare de utilizatori, Ooredoo mizeaza pe broadband mobil, mult si ieftin. Intr-o tara a carei conexiune de acces la Internet, la ora actuala, este la paritate cu cea a unei cladiri de birouri mai acatarii din Romania. Poate.
Sa nu uitam, insa, ca in aceasta tara au intrat peste $40 mld de cand s-a deschis, adica din 2011. Intrebati-va in ultimii cati ani s-au investit banii astia in Romania, ca sa va faceti o idée comparativa asupra ce inseamna o economie efervescenta si fertila. Si inca una cu o ambitie nemasurata. O economie care nu se raporteaza la Bulgaria, fosta Yugoslavie si, desigur, la vecinii maghiari, ci la India, China, Thailanda si Coreea de Sud. Myanmar va deveni urmatorul tigru Asiatic, unul micut, care are foarte mult de crescut, dar poate singurul (alaturi, poate, Coreea de Nord, daca va reusi sa aplice aceeasi reteta), care va putea sustine cresteri anuale cu doua cifre pe o perioada mai mare de un deceniu. In cvasi-orice domeniu.
Astazi taximetristii din Yangon nu au nici ceas de taxare si nici statie dispecerizata. Nici nu vor avea vreodata. Vor avea tablete Android, cu navigare, dispecerizare si aplicatii de smartphone. Nu e nimeni nebun sa investeasca, pe o piata atat de dinamica, in tehnologia de astazi. Uneori chiar si tehnologia de maine pare usor invechita, in contextul salturilor pe care economia si societatea sunt nevoite sa le faca. Guvernul Myanmarez este mai preocupat sa limiteze vectorii de crestere economica pentru a evita colapsarea infrastructurii energetice si de transport, pentru a tine cresterile de preturi in limite suportabile precum si pentru a proteja interesele nationale, asa cum e normal.
Noi, ca romani, am fost obisnuiti ca nu e treaba noastra ce se intampla pe la altii pe-acasa. Noi sa ne vedem de ale noastre si altii de ale lor. Aceasta mentalitate rurala persista si astazi, atat in mediul de afaceri, cat si in mediul politic romanesc. Iar in timp ce noi ne vedem de ale noastre, Germania isi impinge companiile proprii prin structuri cum ar fi DIHK, uniunea camerelor de comert, Japonia isi sustine antreprenorii prin misiuni diplomatice foarte active si bine puse la punct, Statele Unite au un intreg arsenal de institutii, agentii si misiuni economice, diplomatice si cine mai stie ce, prin care isi urmaresc interesele, iar China ati vazut saptamana asta cam cum pune problema. Si daca v-a facut sa ridicati vreo spranceana, nu uitati ca sunteti la mii de km distanta si ca sunteti un stat UE. Noi avem granita cu ei.
Ei bine, avem si noi interese. A trecut un sfert de secol de la revolutie. Un sfert. De secol. Tranzitia s-a terminat de mult, ori stam pe picioarele noastre, ori nu mai stam deloc. Trebuie sa scapam de nesiguranta noastra, precum si de complexul asta tembel de inferioritate. Nu avem de ce sa ne fie teama sau rusine. Si nu zic asta, ca sa-l citez pe Bean de la Subcarpati, ca vreau eu sa fac vreun mare patriotism de carton, cu cat de mandri ar trebui sa fim ca romani. Nu conteaza. Suntem mai buni si mai rai ca oricare altii, nu intereseaza pe nimeni de pe planeta asta cati morti avem noi ingropati si pe unde. Sau din ce perioada. Conteaza ce reusim sa construim de acum incolo, fara sa ne fie rusine.
De exemplu, noi n-am gasit contracte de munca pe-aici, sau oricum, nimic care sa semene cu ce intelegem noi, europenii, printr-un contract de munca. Asa ca l-am adus pe ala romanesc (usor modificat), pe care toti l-au privit cu mare interes. Aici nu exista bonuri de masa, dar noi ne-am hotarat sa dam o alocatie de masa de 1,500 kyats / zi lucratoare. Cam $1.5, bani de care poti cumpara 1-2 pachete de tigari, sau poti lua o masa buna, dar la ieftineala. Asa cum stim ca se fac lucrurile la noi, in Romania. Si asta nu este, aprioric, un lucru gresit. Ba dimpotriva."
Nota editorului. Mai multe despre aventurile celor trei romani in Burma puteti citi pe blogul www.romaniabirmania.wordpress.com. Dragos Salageanu este unul dintre ei: "Suntem 3 baieti din Timisoara, pe la 35 de ani, plus-minus. Nu depindem de nimeni si nu raspundem in fata nimanui. Am infiintat, in noiembrie 2012, prima companie cu capital romanesc din Myanmar si, asa mici cum suntem, am plasat Romania pe lista tarilor care au facut investitii in aceasta tara. Pe ultimul loc, e drept, dar figuram in statistici. Avem un birou in downtown Yangon, la cateva minute de Sule Pagoda, cu care nu ne este rusine, ba dimpotriva. Nu ne grabim niciunde, nu suntem aici pentru invarteli rapide si nu avem o presiune, nici de timp si nici de costuri. Suntem liberi sa facem lucruri de care sa fim mandri, in fata noastra in primul rand si avem tot ce ne trebuie in acest sens".
0
1
