Ce cauta trei romani la capatul lumii. Prima companie cu capital romanesc din Myanmar

de Redactia     HotNews.ro
Luni, 2 decembrie 2013, 12:09 Actualitate | Opinii

Dragos Salageanu
Foto: Facebook
Autorul textului de mai jos se numeste Dragos Salageanu si este, dupa cum se autointituleaza pe blog, unul din cei trei baieti din Timisoara care au infiintat in noiembrie 2012 prima companie cu capital romanesc din Myanmar. Este, daca vreti, alt tip de atitudine in business, alt tip de patriotism, altceva decat sunteti obisnuiti sa auziti cand vorbim de romani si Romania. "Noi, ca romani, am fost obisnuiti ca nu e treaba noastra ce se intampla pe la altii pe-acasa. Noi sa ne vedem de ale noastre si altii de ale lor. Aceasta mentalitate rurala persista si astazi, atat in mediul de afaceri, cat si in mediul politic romanesc?", scrie Salageanu.
  • Acesta este primul text dintr-o serie pe care HotNews.ro le va gazdui, in care cei trei isi vor povesti experienta de oameni de afaceri care au decis sa inceapa ceva la 10.000 de km de tara.

"Myanmar este o tara eminamente rurala. Si cand spun rurala, stiu ca in mintea voastra incep sa apara vacute, tractoare jerpelite, Dacii papuc sau discoteci cu manele. Uitati de lucrurile astea. Asa e populatia urbana aici, sau putin mai rau. Populatia rurala se afla secole in urma. Aproximativ 70% din populatia tarii nu are inca acces la energie electrica. Eu locuiesc in downtown Yangon, cel mai mare si mai prosper oras al tarii, cu 6 milioane de locuitori, iar in fata blocului meu troneaza un generator imens.

Acesta compenseaza diferenta dintre cei 650 MWh cat are nevoie orasul si cei aproximativ 380 MWh pe care ii si primeste efectiv. Piata de generatoare este prospera, saptamana trecuta am primit o comanda de recrutare pentru un manager de vanzari la un importator de generatoare, care sa se ocupe de contracte guvernamentale si de industria hoteliera. Alte doua domenii prospere.

Cu industria hoteliera, e simplu de ce. Yangon, la 6 milioane de locuitori, are sub 10.000 de camere de hotel. Dintre care, mai putin de jumatate sunt considerate “apte pentru ocupanti vestici”. Se construiesc atatea hoteluri si apartamente incat pretul la terenuri a devenit prohibitiv, chiar si la standardele occidentale. Recent, orasul Mandalay (al doilea oras al tarii, cu vreo 1,5 milioane de locuitori), a impus taxe de peste 30% la tranzactii imobiliare, la preturi catalog, ca sa limiteze explozia preturilor. O garsoniera intr-un bloc nou, in Yangon, incepe de pe la $70-80.000. Un apartament cu 4 dormitoare sare usor de $400.000. Chiriile au ajuns la cote alarmante, ceea ce filtreaza si mai mult directia de dezvoltare a pietei, pe criteriul intensivitatii de capital.  

Cu piata guvernamentala e si mai simplu. Tara e condusa, la ora actuala, de o incarnare politica a juntei militare. Un fel de FSN, mai exact. In 2015 vor fi alegeri si va castiga (drastic) NLD, Liga Nationala pentru Democratie, partidul lui Aung San Suu Kyi. S-a mai intamplat in mai ’90, dupa care junta a anulat alegerile. De data asta va fi diferit. S-au facut dealuri pe sub masa, s-au ridicat sanctiunile din partea SUA si UE, Aung San Suu Kyi si-a ridicat premiul nobel, partidul ei a intrat in legalitate, au venit in vizita Clinton (ea), Obama, Hollande, precum si toata protipendada politica asiatica.

Myanmar detine, la ora actuala, presedintia ASEAN, asociatia tarilor din Asia de sud-est. Toata lumea stie ca se va facem un imens transfer de putere, unic dupa 62 de ani. Acest transfer de putere tine in rezerva o cantitate imensa de bani care vor fi injectati in Myanmar pe canale guvernamentale, pentru reforma legislative, administrative, capacitate institutionala si multe altele, ca atunci cand trebuie sa reconstruiesti o tara de la zero. Pentru ca trebuie sa reconstruiesti o tara de la zero. Si ce tara.

Cu toate ca Myanmar este una din cele mai sarace tari ale lumii, nu incercati vreo paralela cu Africa. Burma are in spate o civilizatie milenara, din familia sino-tibetana, este in sine un urias muzeu in aer liber, cu de trei ori suprafata Romaniei sta pe vaste resurse de gaze si petrol, detine 90% din rezervele de rubine ale planetei, dar si vaste rezerve de safire, perle, metale rare sau legendarele paduri de tek, de unde se extrag aproape 60% din productia mondiala a acestui lemn. Dar, pe departe cel mai important, Burma are oameni. Cu peste 60 de milioane de locuitori, Burma este o tara mare, la orice standarde. In plus, este situata la jonctiunea intre trei mari interese (China, India si Thailanda, ca si cap de pod al Statelor Unite). Avand peste 1000 de mile de coasta la Oceanul Indian si Marea Andaman, are una din cele mai privilegiate pozitii in Golful Bengal, unde la ora actuala se disputa o importanta lupta pentru influenta intre cele trei puteri mentionate, Burma este o tara asupra careia cu totii sunt de acord ca va exploda economic in urmatorul deceniu, lupta se da doar pe cine va avea mai mult de castigat din acest proces, atat in exteriorul cat si in interiorul tarii.

Myanmar este o tara in care contrastele convietuiesc extrem de bine laolalta. Saptamana trecuta am cumparat o masina de spalat de la ceva magazin de electrocasnice, semi-civilizat si foarte 90’-ist. Este cu siguranta cea mai spectaculoasa masina de spalat pe care am vazut-o eu, cu exceptia sculelor Miele care costa de vreo 4 ori cat a costat asta. Dar cam in aceeasi liga. Myanmar este o tara in care o minoritate are un calculator sau un laptop, iar procentul nu va creste semnificativ in viitor. Myanmar este o tara in care adoptia in masa a tehnologiei se va face pe smartphones, tablete si servicii de cloud computing. Vom reveni asupra acestor subiecte, pe larg, in articolele viitoare.

Retelele mobile myanmareze sunt rudimentare si operate de stat. In luna iunie a acestui an, guvernul myanmarez a acordat licente GSM operatorilor Telenor si Ooredoo, care au fost selectati din peste 90 de solicitanti. Nouazeci. Quatarezii de la Ooredoo s-a angajat sa investeasca $1,5 mld in perioada de licenta si va partaja parte din cele 9000 de relee care vor fi construite, cu norvegienii de la Telenor. In timp ce Telenor mizeaza pe acoperire mare si adoptie de voce pe o baza cat mai mare de utilizatori, Ooredoo mizeaza pe broadband mobil, mult si ieftin. Intr-o tara a carei conexiune de acces la Internet, la ora actuala, este la paritate cu cea a unei cladiri de birouri mai acatarii din Romania. Poate.

Sa nu uitam, insa, ca in aceasta tara au intrat peste $40 mld de cand s-a deschis, adica din 2011. Intrebati-va in ultimii cati ani s-au investit banii astia in Romania, ca sa va faceti o idée comparativa asupra ce inseamna o economie efervescenta si fertila. Si inca una cu o ambitie nemasurata. O economie care nu se raporteaza la Bulgaria, fosta Yugoslavie si, desigur, la vecinii maghiari, ci la India, China, Thailanda si Coreea de Sud. Myanmar va deveni urmatorul tigru Asiatic, unul micut, care are foarte mult de crescut, dar poate singurul (alaturi, poate, Coreea de Nord, daca va reusi sa aplice aceeasi reteta), care va putea sustine cresteri anuale cu doua cifre pe o perioada mai mare de un deceniu. In cvasi-orice domeniu.

Astazi taximetristii din Yangon nu au nici ceas de taxare si nici statie dispecerizata. Nici nu vor avea vreodata. Vor avea tablete Android, cu navigare, dispecerizare si aplicatii de smartphone. Nu e nimeni nebun sa investeasca, pe o piata atat de dinamica, in tehnologia de astazi. Uneori chiar si tehnologia de maine pare usor invechita, in contextul salturilor pe care economia si societatea sunt nevoite sa le faca. Guvernul Myanmarez este mai preocupat sa limiteze vectorii de crestere economica pentru a evita colapsarea infrastructurii energetice si de transport, pentru a tine cresterile de preturi in limite suportabile precum si pentru a proteja interesele nationale, asa cum e normal.

Noi, ca romani, am fost obisnuiti ca nu e treaba noastra ce se intampla pe la altii pe-acasa. Noi sa ne vedem de ale noastre si altii de ale lor. Aceasta mentalitate rurala persista si astazi, atat in mediul de afaceri, cat si in mediul politic romanesc. Iar in timp ce noi ne vedem de ale noastre, Germania isi impinge companiile proprii prin structuri cum ar fi DIHK, uniunea camerelor de comert, Japonia isi sustine antreprenorii prin misiuni diplomatice foarte active si bine puse la punct, Statele Unite au un intreg arsenal de institutii, agentii si misiuni economice, diplomatice si cine mai stie ce, prin care isi urmaresc interesele, iar China ati vazut saptamana asta cam cum pune problema. Si daca v-a facut sa ridicati vreo spranceana, nu uitati ca sunteti la mii de km distanta si ca sunteti un stat UE. Noi avem granita cu ei.

Ei bine, avem si noi interese. A trecut un sfert de secol de la revolutie. Un sfert. De secol. Tranzitia s-a terminat de mult, ori stam pe picioarele noastre, ori nu mai stam deloc. Trebuie sa scapam de nesiguranta noastra, precum si de complexul asta tembel de inferioritate. Nu avem de ce sa ne fie teama sau rusine. Si nu zic asta, ca sa-l citez pe Bean de la Subcarpati, ca vreau eu sa fac vreun mare patriotism de carton, cu cat de mandri ar trebui sa fim ca romani. Nu conteaza. Suntem mai buni si mai rai ca oricare altii, nu intereseaza pe nimeni de pe planeta asta cati morti avem noi ingropati si pe unde. Sau din ce perioada. Conteaza ce reusim sa construim de acum incolo, fara sa ne fie rusine.

De exemplu, noi n-am gasit contracte de munca pe-aici, sau oricum, nimic care sa semene cu ce intelegem noi, europenii, printr-un contract de munca. Asa ca l-am adus pe ala romanesc (usor modificat), pe care toti l-au privit cu mare interes. Aici nu exista bonuri de masa, dar noi ne-am hotarat sa dam o alocatie de masa de 1,500 kyats / zi lucratoare. Cam $1.5, bani de care poti cumpara 1-2 pachete de tigari, sau poti lua o masa buna, dar la ieftineala. Asa cum stim ca se fac lucrurile la noi, in Romania. Si asta nu este, aprioric, un lucru gresit. Ba dimpotriva."


Nota editorului. Mai multe despre aventurile celor trei romani in Burma puteti citi pe blogul www.romaniabirmania.wordpress.com. Dragos Salageanu este unul dintre ei: "Suntem 3 baieti din Timisoara, pe la 35 de ani, plus-minus. Nu depindem de nimeni si nu raspundem in fata nimanui. Am infiintat, in noiembrie 2012, prima companie cu capital romanesc din Myanmar si, asa mici cum suntem, am plasat Romania pe lista tarilor care au facut investitii in aceasta tara. Pe ultimul loc, e drept, dar figuram in statistici. Avem un birou in downtown Yangon, la cateva minute de Sule Pagoda, cu care nu ne este rusine, ba dimpotriva. Nu ne grabim niciunde, nu suntem aici pentru invarteli rapide si nu avem o presiune, nici de timp si nici de costuri. Suntem liberi sa facem lucruri de care sa fim mandri, in fata noastra in primul rand si avem tot ce ne trebuie in acest sens".


Citeste mai multe despre   






















12535 vizualizari

  • +1 (1 vot)    
    Bravo Romanilor (Luni, 2 decembrie 2013, 19:46)

    agarici [utilizator]

    Personal apreciez ambitia si curajul dv. Sigur Birmania sau Burma va devein un tigru al Asiei in urmatorii 10 ani. Romania a avut o Ambasada in capital acestei tari in vremea socialismului. Le-am vandut multe bunuri fabricate la noi si am importatdiferite materii prime in contra-partida. Daca aveti nevoie de consiliere contactati-ma.
    Sucees!
    • 0 (0 voturi)    
      Raspuns (Marţi, 3 decembrie 2013, 15:47)

      Dragos Salageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui agarici

      Da, am auzit aceasta informatie si suntem extrem de interesati sa luam legatura cu persoane, de origine romana sau birmaneza, care au prins perioada aceea. Ne puteti da datele dvs de contact la office@biajobs.com.mm?

      Va multumim!
  • 0 (0 voturi)    
    Optimist e putin spus (Marţi, 3 decembrie 2013, 14:14)

    aXter [utilizator]

    Salut baieti,

    imi pare rau ca nu v-am intilnit prin Yangon. Am stat si eu 6-7 luni prin Mandalay si Yangon.
    Categoric e mult de lucrat acolo, dar sunteti mult prea optimisti.
    Intradevar licentele au fost promise, dar nu s-a facut nimic. In romania Connex a intrat pe piata in 3 luni de la licenta. Aici nici in 12 luni nu o sa fie cazul.
    Mincare cu 1500 de "chets" , nu stiu unde ati gasit , dar eu va recomand sa nu o atingeti. Eu am platit unele din cele mai mari preturi pentru mincare vreodata in restaurante decente.
    Spor in continuare, eu am fost cam in 105-106 tari din lume, dar foarte putine au reusit sa ma dezguste. Incepind de la mestecatul si scuipatul de areca/ betel nut si cum se ghemuiesc pe marginea drumului fara nici o jena. Toti murdari, nu stiu nimic , etc.
    Acum o luna am vazut poze de acum 30 de ani. Sincer e singura tara care a regresat.
    Se pare ca in total am fost cam 5 romani acolo :) Ati mai ramas voi 3 cu o tipa din Otopeni.
    Succes in continuare !
    • +1 (1 vot)    
      Raspuns (Marţi, 3 decembrie 2013, 15:02)

      Dragos Salageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui aXter

      Man, suntem in filme diferite. Noi suntem probabil ceva mai hardcore decat tine, dar noua ne place muolt ceea ce face Myanmarul diferit, inclusiv flegmele de betel. In ceea ce priveste viitorul, nimeni nu are o bila de cristal, dar macar facem pariuri pe fundul nostru. N-om fi noi clarvazatori dar, crede-ma, ne facem bine temele. Nu suntem turisti pe-aici.
      • 0 (0 voturi)    
        6 luni (Marţi, 3 decembrie 2013, 18:51)

        aXter [utilizator] i-a raspuns lui Dragos Salageanu

        Nici eu nu am fost turist pe acolo, cu toate ca am stat la Chatrium .
        Yangon ul e oricum bine de tot fata de Mandalay sau Pyay - Prome.
        Aveti ce face seara. Iesiti la Emperor sau la Music Pub la Park Royal si alea alea, dar in Mandalay exista doar o alternativa.

        Internetul merge cu 10 kbps si costa 75 de para pe luna :( Practic e cel mai scump internet din lume.
        Deci un portal de joburi ar merge, dar in orice alta tara din lume.
        Am intervievat si eu pentru joburi a gramada si apoi m-am lasat pagubas.

        Oricum, succes pe acolo si mergeti la party ul de la Clubul Britanic din prima vineri a fiecarei luni.
        • 0 (0 voturi)    
          Raspuns (Marţi, 3 decembrie 2013, 20:26)

          Dragos Salageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui aXter

          Ai dreptate, desigur. Dar e foarte important de remarcat cu ce ritm se schimba lucrurile. Stii 50's Street? Strada omonima, nu carciuma. Nu mai exista, toate cladirie de vis-a-vis de carciuma au fost demolate. Au tras astia un mega-viaduct in 9 luni. Taxi-uri la care se vedea prin rugina din podea sunt relativ rare, iar acum un an era plin de ele. E de rahat, normal, dar se schimba situatia de la o saptamana la alta. Faina senzatia :D
        • 0 (0 voturi)    
          Raspuns (Marţi, 3 decembrie 2013, 20:27)

          Dragos Salageanu [hotnews.ro] i-a raspuns lui aXter

          Ah, si dam $125 pe net :)) Avem fibra. Seara merge decent, ziua e un fel de dial-up :)))
          • 0 (0 voturi)    
            Fibra (Joi, 5 decembrie 2013, 7:10)

            aXter [utilizator] i-a raspuns lui Dragos Salageanu

            Si eu tot FTTH am avut acasa de la redlink, dar numai de un mega :O , pentru ca nu avea rost sa platesc mai mult si sa primesc la fel.
            In ultimele saptamini si noaptea venea cu 10-20 KB :( iar ziua 1-3 KB
            La birou aveam un radio link de la Yatanaporn ;) care era ca dial-up.

            In timpul verii venea noaptea si cu 500 KBs, deci nu intra limitarea de 1 Mbps.
            O sa ma intorc in Aprilie/Mai la Yangon. Pina atunci o sa citesc birfele de pe hotniuz din Laos :P , Haitlanda si un pic Romanica ;)

            PS Pe mine m-a intervievat CNN ul cind au fost ptr On the road - Special - Myanmar


Abonare la comentarii cu RSS





Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri