Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

De vreti cu toti, in timpul noptii, un somn in tihna sa gustati ...

de Miron Damian     Contributors.ro
Marţi, 26 noiembrie 2013, 9:48 Actualitate | Opinii

Miron Damian
Foto: Contributors.ro

…Nu faceți schimb de ilustrate cu cel primar din Cârligați.

Vai, am început cu concluziunea acestei demonstrații, înainte să intru – cum ar veni – pe fond. Să lăsăm problemele inerente corespondenței cu acest edil local, pentru o mică demonstrație plecând de la aceeași sursă de autoritate, autorul afirmației din titlu. Iată citatul de care aveam nevoie:

După aceea se sui din nou în corabie. Bătrâna sa soție refuză însă să-l urmeze, roasă fiind de viermele geloziei din cauza legăturilor de inimă ce bănui că el ar fi avut cu o focă. Totuși, conștientă de îndatoririle ei de soție și pentru a nu se arăta prost crescută, îi oferi la plecare [d]ouă lipii, un caiet de desen de Borgovanu și un zmeu cu speteze ”din patru”, pe cari el le refuză, cu indignare, scuturând niște alune într-un sac.

N-aș fi putut formula mai clar acest argument. E limpede, sper, pentru toată lumea de ce trebuie neapărat să modificăm de urgență Codul Civil și să strângem legăturile comerciale cu statul Panama. Voi face o pledoarie în acest sens în fața Consiliului Local din Pașcani.

Dar asta e o divagație. Despre altceva voiam să discut aici.

Guvernul Ponta tocmai a adoptat un proiect de lege privind achiziționarea terenurilor agricole. Argumentul oficial pentru acest proiect este o minciună ridicolă, iar proiectul în sine este un abuz, o prostie monumentală și o potențială sursă de corupție masivă. Dar nici despre el nu va fi vorba aici, nu direct. Nici măcar despre guvernul Ponta. Articolul este despre argumentul neoficial, dar nu mai puțin mincinos, pentru adoptarea proiectului, precum și despre …rațiunea oferită de politicieni din exteriorul puterii pentru acest argument și implicit pentru acest proiect.

Pe scurt, motivul de uz intern este temerea că cetățenii UE (”străinii”) vor cumpăra terenuri în România. Conform tratatului de aderare, statul nostru trebuie să îndepărteze restricțiile existente, și să trateze toți cetățenii UE (români sau nu) la fel, inclusiv în această privință. Asta înseamnă că statul român nu poate în mod oficial să-și asume un refuz, nici măcar în argumentul pentru un astfel de proiect. Neoficial, însă, o face, și încă într-un mod cât se poate de lipsit de echivoc.

Acesta fiind argumentul, care va fi rațiunea lui, oferită de susținători? Iat-o, împărtășită pe larg, și citată în exprimarea dlui Stelian Fuia, care a acordat azi un interviu ziare.com, preluat de Revista 22:

Mai trebuie sa gandim si national! In 1917, Octavian Goga spunea: “Nu mai sunt Carpatii!” Dupa o suta de ani noi o sa spunem “Nu mai este Romania!”.

Ați înțeles? Căutați tot interviul dacă există alt argument, unul cu subiect și predicat, unul care să facă din folosirea cuvântului ”rațional” altceva decât abuzarea unui termen din dicționar. Dl Fuia argumentează o măsură legislativă cu consecințe masive făcând o legătură, vagă spre inexistentă, cu un citat dintr-un autor român clasic, cunoscut în primul rând ca poet.

Dacă așa se pune problema atunci mă întreb de ce să nu extindem atunci acest model de acțiune politică și pentru alți autori, cum ar fi, de exemplu, Urmuz? Nu de alta dar situația are deja ironia ei absurdă. Nu sunt în măsură să judec calitățile de om de litere și publicist ale lui Octavian Goga, dar ca om politic cred că e tare greu să fie luat ca exemplu. Scurtul său mandat la conducerea guvernului a rămas în istorie prin retorica așa-zis ”naționalistă”, în realitate violent xenofobă (frumos arc peste timp, nu?) și antisemită, prin legile discriminatorii și anticonstituționale, și nu în ultimul rând prin instaurarea dictaturii regale, prima dintr-un șir tragic care va dura jumătate de secol. Extraordinară voce de autoritate politică, nu?

Bun, dl Fuia și alții nu sunt în stare să aducă un argument rațional pentru poziția lor, în schimb eu pot aduce un contraargument care să fie rațional. De exemplu, pot să scutur, cu indignare, niște alune într-un sac. Există un anume Walter Lattanzi, italian, care deține peste 30 de hectare de teren într-un sat din România, plantați cu aluni. Ca paranteză, vă întrebați cum? Legea permite și acum străinilor să cumpere terenuri, doar că – dacă nu mă înșel – trebuie s-o facă pe persoană juridică înregistrată în România. Se pare că e o uriașă diferență față de situația în care pot deține direct; se pare de asemenea că Urmuz a fost un adept neînțeles al realismului. Oricum, e ceva rău în situația asta? Ce anume? E clar și cât se poate de rațional ce anume e bine, e o afacere care oferă de lucru la niște oameni, români, de altfel. O afacere al cărei profit e impozitat de statul român și de care, prin urmare, profită conaționalii noștri – fie și doar pentru suma pe care nu mai trebuie s-o acopere în bugetul național, pe care foști și actuali demnitari îl risipesc sau îl fură. Dar rău? E rău, rațional vorbind, că Walter Lattanzi nu se numește Vali Lătănțescu? S-ar simți cineva mai împăcat cu alternativa? Ar duce-o țara mai bine? N-am dat numele satului, Apoldu de Jos, dar putea foarte bine să fie acel Cârligați pomenit în titlu, cu primarul lor suspect cu tot. Va fi fost dl Fuia sau alții în satul cu pricina? Poate chiar pe terenul ocupat de venetic cu livada sa de aluni? Va fi având ceva legături de inimă cu cele 32 de hectare smulse, zice-se, din România? Mai rațional ar fi să cred că are cu o focă.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro


























997 vizualizari






Buchete.ro de 12 Ani: Florarie Online cu Livrare Flori la Domiciliu in Bucuresti

ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri