Medicii romani nu-si dau inca seama ce forta ar avea daca ar actiona impreuna. O greva generala in sistemul medical, declansata de cadrele medii si sustinuta de medici, echivaleaza pentru orice guvern cu un cutremur de mare amplitudine.
Este posibil ca actualul premier, Victor Ponta, sa se bazeze pe bastonul popularitatii sale in incercarea de a rezista acestui cutremur. Dar ar fi un joc riscant caci odata ce bulgarele va incepe sa se rostogoleasca e greu de prevazut al cui scaun va fi zdrobit. Apoi, acel baston al popularitatii a inceput sa prinda mucegai pe la capete.
In acest context pozitia de negociere a sindicalistilor Sanitas, ca si a reprezentantilor medicilor, este solida. Deocamdata se poarta inca discutii cu autoritatile.
Va fi sau nu va fi greva generala peste o saptamana? Prognoza meteo este un sport mult mai precis decat incercarea de a raspunde in acest moment la aceasta intrebare. Situatia este fluida: semnaturile necesare sunt stranse, dar protestatarii nu vorbesc cu o voce comuna.
Liderii cadrelor medii negociaza cu furie: Guvernul nu pare dornic sa mareasca prea mult veniturile asistentilor medicali. Rezidentii, desi au obtinut ceva, se simt pacaliti: le-a fost oferita o bursa de 150 de Euro care creste veniturile doar cu 50-70% doar pentru cei din primii doi ani de rezidentiat. Pentru ceilalti cresterea va fi procentual si mai mica. Conditia anterior ne-negociabila de dublare a salariilor rezidentilor pare sa fi fost uitata.
Cat despre reprezentantii medicilor, aici lucrurile sunt si mai complicate. Zarurile politice se invart ametitor pe tabla. Nu toti negociaza cu gandul la zecile de mii de medici romani, care oricum stiu sa-si poarte singuri de grija. CumMinisterul Sanatatii s-a lansat intr-o reorganizare institutionala care, daca va reusi, va distruge o parte din centrii de putere ai sistemului medical si ii va intari considerabil pe altii, spectrul unei greve generale ofera o importanta parghie de negociere care ar putea apasa eficient pixul ministrului Sanatatii intr-o directie sau alta.
Cererile Coalitiei Profesionistilor din Sistemul de Sanatate au fost croite astfel incat declansarea unei greve generale sa poata fi oricand justificata. Se cere cresterea salariilor, dar procentul satisfacator nu este limpede definit. Sindicalistii Sanitas vor primi probabil o suplimentare de 10% a veniturilor in 2014.
Dar mai multi medici, inclusiv lideri importanti ai Colegiului Medicilor, mi-au spus ca un salariu satisfacator, astazi, pentru medicii romani ar fi cu siguranta peste 1000 de Euro impozabili, cel mai probabil undeva spre 1500 de Euro. Doar la acest nivel platile informale nu si-ar mai justifica existenta in niciun fel.
Guvernul nu va accepta sub nicio forma o astfel de marire pentru ca efectul ar echivala cu deschiderea unei cutii a Pandorei si mai multe bresle ar putea incepe sa ceara mariri. Finantele Romaniei nu-si permit astazi asa ceva, spun politicienii.
Nici in privinta celor 6% din PIB protestatarii nu vor primi satisfactie. Cel putin asta se intelege din retorica premierului Victor Ponta care incearca sa ne convinga, cu orice pret, ca scaderea banilor alocati Sanatatii in 2014 este de fapt o crestere.
Din cele 9,7 miliarde lei alocate in 2013, premierul Ponta scade cele 3,5 miliarde lei – datoriile pe care statul a trebuit sa le achite catre companiile farma in contul medicamentelor neplatite. Este vorba asadar de bani pentru medicamente. Adica pentru Sanatate. Nu pentru altceva. Aceasta precizare poate parea inutila, dar aritmetica practicata de premierul Romaniei ne obliga la astfel de sublinieri.
Este greu de explicat protestatarilor cum de s-au gasit trei miliarde la buget in 2013 pentru companiile farma, dar pentru salariile medicilor tineri si asistentilor medicali nu se mai gasesc acum nici cateva sute de milioane.
Simbolic este faptul ca aceste negocieri se poarta intr-un loc gresit: la Ministerul Sanatatii. La negocierile dintre autoritati si protestatari prima vioara a fost Liviu Voinea, ministrul delegat pentru Buget. Relatia lui Victor Ponta cu Liviu Voinea este mult mai apropiata decat cea cu Eugen Nicolaescu, iar painea si cutitul nu se afla de aceasta data pe masa ministrului Nicolaescu.
Asistam in aceste zile la un adevarat cadril al amenintarilor. Negocierile de miercuri au fost mai tensionate ca de obicei, mizele devenind personale pentru unii dintre participanti: liderii Sanitas trebuie sa aduca membrilor rezultate concrete, in timp ce ministrul Sanatatii va rezista cu greu in functie in cazul declansarii unei greve generale.
Eugen Nicolaescu si-a tradat de altfel nervozitatea atunci cand a invocat ilegalitatea unei greve generale, stiut fiind ca exista solutii alternative pentru ca aceasta forma extrema de protest sa aiba loc daca participantii o doresc neaparat. Pe de alta parte Eugen Nicolaescu are dreptate atunci cand afirma ca „greva generala este, mai degraba, o sperietoare”. Deocamdata.
Vom vedea sau nu vom vedea o greva generala a sistemului medical romanesc? Toti politicienii, indiferent de partid, ar merita un asemenea soc. Insa doar satisfacerea solicitarilor maximale ale Coalitiei Profesionistilor din Sistemul de Sanatate ar putea produce schimbari rapide si benefice atat pentru medici, cat si pentru pacienti.
Victor Ponta nu da insa semne ca ar dori sa se lege la cap cu asa ceva. Incepand de la Margaret Thatcher si sfarsind cu Barack Obama, principalul motor al reformelor sanitare a fost politicianul cu cea mai puternica forta executiva din stat. Ori pana acum, interventiile lui Victor Ponta pe aceasta tema au fost, ca sa fim politicosi, cel mult amatoristice.
Peticirea care este cel mai probabil sa rezulte in urma negocierilor va insemna in fapt o noua amanare a prinderii taurului de coarne. Iar acest deznodamant va fi favorabil doar guvernantilor. Celorlalti le vor ramane, ca de obicei, niste resturi.
* (acest text a aparut si in editia din 22 noiembrie a saptamanalului Viata Medicala)
.
6
5
