Zilele trecute, pe site–ul de socializare al premierului, mașina de propagandă a guvernului – singurul departament care funcționează la turație maximă la Palatul Victoria – a pus următorul banner: „Dincolo de propaganda din ultimele zile, noi nu am pus nicio taxă pe niciun cetățean al României. Nicio persoană fizică din România nu plătește o taxă în plus. Dimpotrivă, am scăzut anumite lucruri“. Semnat: Victor Ponta. În pregătirea bugetului pe 2014, anunțul este o minciună sfruntată, semn că propaganda a ajuns să nu mai mizeze pe nuanțe și minime argumente, ci doar pe zgomot. Să lămurim lucrurile: avem o suprataxă la benzină de 7 cenți la litru, avem accize majorate de două ori (prin sistemul de calcul și printr-o majorare anualizată), avem permisiunea guvernului pentru majorarea taxelor locale. Toate acestea sunt taxe suplimentare pentru anul viitor pe care le plătesc și persoanele fizice. Dar în lipsa unei performanțe bugetare, zgomotul și furia sunt cele ce pot acoperi o serie de mișcări de protest care se anunță pe final de an, din motivul simplu al neîndeplinirii marilor promisiuni electorale legate de majorări salariale, compentență în guvernare etc.
Privit însă strict din perspectiva echilibrelor bugetare, faptul că nu avem o creștere globală a salariului în sectorul public este marele semn de raționalitate care mai există în construcția unui buget care are ca țintă foarte ambițioasă un deficit de doar 2,2% din PIB. Să păstreze un deficit mic, într-un an electoral, după ce euforia schimbării de guvern a dispărut, este cea mai grea confruntare cu guvernarea propriu zisă pe care o are premierul Ponta, de când este la Palatul Victoria. Anul trecut, s-a ascuns în spatele revenirilor salariale puse la cale de guvernele precedente, dar tranșate de noul guvern USL. Anul acesta, singurul element concret prin care se poate cuantifica eventuala performanță a unui guvern care nu a adus o îmbunătățire a serviciilor publice și nu a impresionat nici pe departe prin competențe sau viziune este majorarea salariului în sectorul public. Guvernul se ascunde în spatele majorării salariului minim, pe care o anunță ca pe o mare performanță (pentru că sunt peste 200.000 de bugetari care au acest salariu) și a burselor și bonusurilor pentru tinerii profesori și medici. Ideea acestor burse nu e rea, dar nu va liniști deloc lucrurile în zone în care așteptările erau maxime, conform promisiunilor.
Întrebarea de fond este dacă actualul buget, cu taxele lui noi și cu creșterile rezervate de salarii în sectorul public, este mai realist decât cel din 2013, care e cu vreo 7 miliarde sub estimări (adică vreo 5% din totalul veniturilor bugetare). E aproape un miracol că s-a tăiat la vreme drastic din cheltuieli, pentru că s-a detectat problema la timp de către aparatul tehnic din Ministerul Bugetului. E drept, estimarea le-a aparținut tot lor, mizând pe venituri mai mari din prima etapă a majorărilor de taxe și pe o reformă reușită a ANAF. Ce garanții avem că greșeala nu se va repeta și anul acesta? Mici: o lună puțin mai bună pentru fisc și ceva estimări de venituri din noile taxe pe care cei responsabili le apreciază ca fiind foarte prudente. Dar miza politică a acestui buget este una imensă. Una prea mare pentru un buget atât de mic: micșorarea CAS fără majorări de alte taxe, doar prin creșterea gradului de conformare la plată și a bazei de impozitare, după cum spunea d-l Chițoiu, ministrul optimist al Finanțelor. În acest moment, cu istoricul de plată în față, acest lucru pare o glumă bună. Să sperăm că nu va deveni o glumă proastă. Pentru asta e destul ca guvernul să mai ia de la pilonul de pensii private niște bani (dacă nu toți, ca în Ungaria) și să acopere o parte consistentă, dacă nu toată, din deficitul respectiv. Idei ingenioase se mai pot găsi (taxe pe servicii de telefonie mobilă, pe retail), tot ca în Ungaria, iar argumentele pe care le prezintă acum mașina de propagandă vor fi valabile și anul viitor: că nu vor crește prețurile pentru că cererea este redusă, că nu sunt presiuni inflaționiste, că majorările nu vizează persoane fizice etc.
