O veche zicatoare germana spune ca “Toate lucrurile bune sunt trei la numar”. Ce bine suna, nu ?
Asta m-a facut sa ma gandesc cum ar fi ca in Romania sa avem 3 taxe, 3 declaratii fiscale, 3 zile in care sa primesti un raspuns la o cerere adresata oricarui minister ………
Din pacate m-am trezit repede din visare. Probabil acest lucru nu se va intampla niciodata.
Sa va spun cate declaratii depune un contribuabil in Romania ? Peste 130.
Nu le voi enumera pentru ca nu vreau sa va plictisesc. Va spun doar ca pe pagina web a ANAF la sectiunea „Formulare si programe utile” avem peste 90 de formulare si declaratii. Gasim si o mentiune care spune totul : formulare…..„Fara numar”. Asta e bine, te linisteste cumva !
Contribuabilii trebuie sa depuna declaratii si formulare la ANAF, ITM, INS, ANOFM, CNAS, CNPAS, Directii de impozite si taxe ale primariilor, APM, AFM, etc. Nu va traduc ce inseamna fiecare ca obositi !
Principiul de baza este sa fie cat mai multe formulare, ca poate uita contribuabilul ceva si uite asa imbogatim bugetul de stat cu ceva amenzi.
Cand a aparut in 2011 declaratia unica 112 am sperat ca in sfarsit ANAF va incepe simplificarea declararii obligatiilor fiscale, dar din pacate de atunci s-au inventat alte formulare, alte proceduri din ce in ce in mai complicate.
Ca sa vedem cum ne percep alte state e suficient sa citim raportul Doing Business. Conform acestuia, in medie, o firma plateste 39 de taxe pe an si pierde 200 de ore intr-un an completand, pregatind si platind taxe in valoare cumulata de 42.9% din profit. Romania se afla pe locul 134 din 189 de economii regionale. Ne onoreaza locul, asa-i ?
Alte state au facut plata taxelor mai rapida si mai usoara pentru companii, prin consolidarea completarii declaratiilor, reducerea frecventei platilor sau oferind suport electronic pentru plata si completare. Multi au micsorat ratele taxelor. Schimbarile au adus rezultate concrete. Multe din economiile care au simplificat politica taxelor si a platilor au observat cresteri ale veniturilor fiscale.
La noi totul este complicat, procedurile sunt greoaie, legile se modifica peste noapte. Este o adevarata performanta pentru un patron sa razbata prin „nebunia” de declaratii, proceduri, formulare si controale.
Ne laudam ca putem infiinta o firma in 3 zile. Da, si ? Mai departe ce facem ? Daca vrem ca firma sa fie platitoare de TVA procedurile dureaza cel putin o luna de zile. Daca vrem sa inregistram firma in Registrul Operatorilor Intracomunitari o luam de la capat cu alte formulare. Si mai stam o saptamana. Daca vrem sa facem importuri trebuie sa ne inregistram la ANAF si sa obtinem numarul EORI. Pentru inregistrarea in scopuri de TVA ANAF cere cazier fiscal care se obtine tot de la ANAF, in schimbul unei taxe de 20 de lei, plus coada aferenta, ca doar traim in Romania. Nu pot functionarii publici sa consulte baza de date si sa nu mai ceara hartii inutile ? De ce trebuie sa ducem noi o hartie dintr-un birou in altul, in cadrul aceleasi institutii ?
De ce nu poate fi totul simplu ? De ce ANAF raspunde la adrese cand are chef, de ce aplica legea discretionar ?
De ce nu putem fi o tara cu o legislatie predictibila ?
De ce legea trebuie respectata doar de contribuabil nu si de ANAF ?
De ce nu se unifica bazele de date ale ANAF, Casei Nationale de Sanatate, Casei nationale de Pensii, Agentiei Nationale pentru Ocuparea Fortei de Munca, etc ? Poate ca atunci s-ar reduce numarul de functionari care plimba o hartie de colo-colo ?
