Cred ca ar fi eroare (cel putin pornind de la datele existente, de la marturiile celor prezenti, de la reactiile suscitate in opinia publica) sa se atribuie protestatarilor impotiva proiectului de lege adoptat de guvern privind exploatarea de la Rosia Montana o optiune ideologica precisa. Mai degraba pare sa se configureze o despartire de ideologii, o cautare a libertatii dincolo de “isme”, dincolo de patetisme melodramatice, rigiditati doctrinare si gesticulatii histrionice. Intr-un fel, actuala revolta de la Bucuresti si din alte orase din Romania aminteste de ceea ce Francis Fukuyama identifica dreptrevolutii ale clasei de mjloc.

Vladimir TismaneanuFoto: Arhiva personala

Sigur, aici este vorba de o clasa de mijloc potentiala,in statu nascendi. Dar, cum observa pe “Contributors” sociologul Rasvan Lalu, cei care demonstreaza sunt profesorii, artistii, economistii, inginerii, medicii, arhitectii, sociologii si politologii de maine. In pofida eforturilor diversilor “tribuni” aflati in perpetua cautare a mitologicului “subiect revolutionar”, protestatarii actuali nu urmaresc o schimbare dramatica de sistem. Revolta lor pare sa fie mai degraba una culturala, intelectuala si morala, in interiorul si nu impotriva democratiei. Actualele proteste pot pregati ceea ce numimo revolutie electoralacare, cine stie, s-ar putea sa fie mai aproape de ideile lui Tocqueville decat de acelea ale lui Marx si Lenin.

Meditand la marea transformare istorica din 1989, profesorul Daniel Chirot scria in urma cu doua decenii ca revolutiile secolului XXI vor fi determinate de cauze mai degraba culturale, decat strict economice. Nu vor avea caracter violent, vor fi mai degraba similare miscarii din mai 1968 la Paris. Nu vor fi evenimente planetare, ci mai degraba “moleculare”, spre a folisi conceptul ganditorului german Hans Magnus Enzensberger. Accentuez ca in acest articol propun doar ipoteze, nicidecum concluzii.

Scrie asadar Francis Fukuyama:“The new middle class is not just a challenge for authoritarian regimes or new democracies. No established democracy should believe it can rest on its laurels, simply because it holds elections and has leaders who do well in opinion polls. The technologically empowered middle class will be highly demanding of their politicians across the board.”

http://online.wsj.com/article/SB10001424127887323873904578571472700348086.html

Evident ca exista radicali care ar dori sa inoculeze “constiinta revolutionara in randul maselor”, dar vocile lor s-au cam estompat. Imi scrie un prieten, un intelectual pe care nimeni nu l-ar putea banui de simpatii stangiste: “Nici vorba de vreo confiscare ideologica, instrumentalizare, whatever. Sunt studenti, curatei, draguti, civilizati, europeni, pe lânga care s-au mai aciuit si vreo câteva vechituri ca noi, dar tonul îl dau tinerii. Se afla la ani-lumina de securistii pensionari, betivii si marginalii care racneau jos Basescu anul trecut, contra 50/zi. Nu e vreo atmosfera anti-capitalisto-stângista-occupy-tralala. Acesti copii îsi experimenteaza debutul civico-politic. Daca vor simti ca au succes (whatever this may mean), vor veni poate si la vot peste un an doi, când va fi nevoie, iar daca nu, nu. Cred ca trebuie încurajati sa se exprime asa cum stiu ei. Acesti tineri reprezinta materialul uman cel mai de calitate de care dispune România acum si nu trebuie înstrainati cu critici acre (…) Si asa sunt tinta unei campanii de defaimare si “derizorializare” pe fondul boicotului mediatic cumparat de Gabriel Resources.”

Alt prieten imi scrie: “Curios, auzind tot felul de păreri, am vrut să-mi fac singur-singurel o idee despre atmosfera de acolo. Singurul mesaj audibil era „Fără cianuri”, în el se contopeau toate vocile. Sloganul repetat – sugestiv – (de inspirație fotbalistică) suna așa: ‘Murim, luptăm, Roșia Montană apărăm !’” In orice caz, nimic ideologic in sensul hard. Ideologia inseamna obiective politice cristalizate, un set coerent de ambitii, o perspectiva asupra lumii, o valorizare programatica si un program valorizant. Prin definitie, ideologia separa, desparte, delimiteaza, teritorializeaza. Poate ca, dupa experientele terifiante ale secolului trecut, ajungem sa intelegem, impreuna cu Leszek Kolakowski in celebrul eseu “Cum sa fii liberal-conservator-socialist”, ca eclectismul e mai degraba solutia, nu problema:

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro