Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

O fotografie istorica: Regele Mihai, Regina Ana si nu doar ei (Updated)

de Vladimir Tismaneanu     Contributors.ro
Joi, 22 august 2013, 10:12 Actualitate | Opinii

Vladimir Tismaneanu
Foto: Arhiva personala

Motto: “Ole, ole, ole, Frontul asta ce mai e? PCR!”

Pe portalul Vetiver, Mirela Roznoveanu publica o poza istorica. Suntem la Washington in 1991, la hotelul Omni Shoreham: Regele Mihai, Regina Ana, Mihai Botez, N. Manolescu, Marian Munteanu, Dorin Tudoran, Mirela, cred ca era si Principesa Margareta (nu apare clar), eu. Se desfasura o conferinta despre democratizare organizata de National Endowment for Democracy, a vorbit, intre altii, Leszek Kolakowski. Trecura anii, Mihai Botez nu mai este printre noi, cu Marian m-am intalnit la Bucuresti de cateva ori, am reluat discutiile de-odinioara, l-am revazut des in acesti ani pe N. Manolescu. A facut parte din Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Nu are rost sa spun ce-am facut eu in acesti ani, se cam stie. Convins ca regulile jocului s-au schimbat in decembrie 1989, Mihai a devenit ambasador, mai intai la ONU, apoi la Washington. S-a stins din viata in vara anului 1995. Cred ca era de-acum deziluzionat.


Predecesorul sau, Aurel-Dragos Munteanu, ramasese in Statele Unite. Mirela a ramas aceeasi intelectuala democrata, animata de un irepresibil spirit anti-totalitar. Familia regala a revenit in tara. Era inca un timp al sperantei, chiar daca in Romania FSN-ul isi cladise hegemonia prin violenta stradala, minciuni nerusinate, calomnii imunde la adresa monarhiei, a disidentilor, a studentilor anticomunisti, a partidelor istorice. Dorin edita revistele “Agora” si “Meridian”. A lucrat apoi in Moldova in sprijinul societatii civile.

Post-comunismul romanesc incepuse sangeros, spasmodic, confuz, demagogic si incert. Vechile structuri ramaneau in functiune, invizibile dar active, camuflate de o retorica democratica manipulativa si duplicitara, Iliescu si Roman isi faceau cucernici cruce, Magureanu spunea ca a desfiintat Securitatea. Facea ravagii populismul etnocentric cu voie de la stapanire. Aventurieri si dezaxati faceau figura de profeti ai romanismului de partid si de stat. Corneliu Coposu si Ion Ratiu erau ponegriti in paginile presei feseniste (“Azi”, “Dimineata”), dar si in “Adevarul” lui Dumitru Tinu, precum fusesera stigmatizati Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Dinu Bratianu si Constantin Titel Petrescu in perioada de dupa razboi, cand agentii Moscovei puneau mana pe putere. Sergiu Andon il insulta pe Regele Mihai. Presa independenta, in primul rand “Romania Libera” si revista “22″ , se afla sub asediu. Ana Blandiana si Gabriel Liiceanu erau demonizati. In “Azi”, Grupul pentru Dialog Social era descris in chip aberant drept “cea mai primejdioasa coloana a cincea care a actionat vreodata pe teritoriul Romaniei”. Violenta minerilor avea drept contraparte agresivitatea propagandistica.

Renasterea societatii civile era acompaniata de agresiunile organizate de ceea ce politologul Stephen Kotkin numeste societatea necivila, aparatul comunist reconstituit sub varii infatisari. Dintre numeroasele articole pe care le-am publicat in acea perioada frustranta si tulbure, amintesc “Romania la ceasul democratiei totalitare”, aparut in “Romania Literara” si “Angoasele nomenclaturii”, publicat in “Romania Libera”. Aceste angoase, constat cu tristete, continua sa macine o mare parte din clasa politica romaneasca. Nu credeam atunci, in 1991, ca dupa mai bine de doua decenii vom continua sa vorbim despre Ion Iliescu si despre discipolii sai, hotarati sa-l intreaca intru cinism si dispret pentru statul de drept…

Televiziunea ce-si spunea libera, era controlata draconic de omul Frontului, Razvan Theodorescu, urmat de alta figura din aceeasi zona, Paul Everac. De fostul informator al Securitatii, Emanuel Valeriu, nu are rost sa mai vorbesc. Jandarmii anti-culturali Barbu si Vadim improscau cu noroi tot ce insemna onoare in paginile obscenei reviste ce-si zicea “Romania Mare”. Mai exista si o toxica publicatie ce-si spusese antifrastic “Europa” si care avea un singur obiectiv: reabilitarea Securitatii lui Ceausescu, pasamite patriotica si curajoasa. Legendele patriotade se combinau cu un antisemitism purulent.

Menestrelul comunismului dinastic, Adrian Paunescu, isi lansa revista “Totusi iubirea” unde debitau panegirice ceausiste Eugen Florescu, Dan Zamfirescu, N. Corbu si Constantin Mitea, trambitasi de frunte ai “Epocii de Aur”. Tot acolo apareau amintirile magnatilor ceausisti, tot atatea eforturi de auto-glorificare si de negare a criminalitatii regimului naruit in decembrie 1989. Se scria de fapt un nou capitol al “Antologiei rusinii”. Cativa intelectuali cunoscuti, intre care criticul Eugen Simion, treceau cu arme si bagaje de partea lui Iliescu si a FSN. Se construiau marile averi securiste.


Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro




























Material sustinut de BCR

VIDEO Antreprenor StartUp Nation / Fondatorul Scolii de Bijuterie Contemporana: Eu nu vin la serviciu, eu vin in propriul meu atelier, in care imi exprim ideile. Ceea ce misca industria asta sunt ideile, nicidecum cifrele

David Sandu s-a ocupat de designul de bijuterii de cand era copil si a invatat pe cont propriu tot ceea ce stie. Assamblage - Scoala de Bijuterie Contemporana a aparut drept consecinta a acestei pasiuni. David face parte dintr-o industrie creativa emergenta, insa atat el, cat si cei care au trecut in ultimii 7 ani pe la bancurile de lucru ale scolii sale se vad adesea nevoiti sa spuna ca fac alte lucruri, pentru ca activitatea lor nu exista intr-un cadru legal.

2392 vizualizari

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri