Eram la Bucuresti, am vazut ororile cu ochii mei, am scris apoi in “The New Republic” un articol intitulat, ecou al unei carti de Orwell, “Omagiu Golaniei”. Plecam peste doua zile, m-a cautat unul din apropiatii lui Iliescu, mi-a spus ca ar fi bine sa-l vad, sa ascult si punctul sau de vedere. Am refuzat. M-am intalnit la sediul FSN (Dorel Sandor a aranjat acea discutie) cu consilierii lui Iliescu: imi amintesc de Vladimir Pasti, Vasile Secares, Ion Mircea Pascu, Mihai Bujor Sion (cred), precum si unii pe care nu-i stiam. Le-am spus ca nu exista justificare pentru ceea ce s-a petrecut in Bucuresti, ca este o cadere in barbarie, o actiune de o violenta fara precedent in lumea post-comunista, ca abia renascuta democratie romaneasca a fost ingropata de fasciile mineresti conduse de securisti si controlate de Iliescu, Roman, Chitac, N. S. Dumitru si Magureanu.
Unul dintre consilieri, sociolog cunoscut, a zambit sardonic si mi-a spus ca democratia este un concept polisemic, ambiguu. I-am raspuns ca statul de drept nu este catusi de putin ceva ambiguu. Intr-un stat de drept cetatenii nu sunt asaltati, batuti, maltratati pe strada de forte extra-legale si de fapt ilegale, aplaudate si recompensate de seful statului. Ion Iliescu, Petre Roman si ceilalti “corifei” fesenisti raman vinovati de comiterea unui atentat organizat la adresa statului de drept soldat cu numeroase victime omenesti. Personaje de un cinism netarmurit, ei raman vinovati pentru asasinarea sperantei si siluirea libertatii abia recastigate.
Scriu aceste randuri si imi amintesc de ziua de 13 iunie. Eram in curte la GDS, pe Calea Victoriei 120. Stiam ca la Arhitectura intrasera minerii. A aparut un tanar student, fusese lovit cu o ranga in crestet, sangera. Cred ca Gabriel Andreescu si Dan Petre, prezenti acolo, nu au uitat episodul. Eu unul il voi tine minte cat voi trai. Cum sunt convins ca il tine minte si dragul meu prieten, minunatul grafician Tudor Jebeleanu, alaturi de care am trait acele zile cumplite. Impreuna cu Tudor, l-a vixitat la Spitalul de Urgenta pe Marian Munteanu, liderul Ligii Studentilor devenit simbol al miscarii non-violente de protest impotriva neo-comunismului fesenist. Fusese batut ingrozitor, la fel si fratele sau mai mic. Ne-a ajutat sa intram psihologul Alexei Florescu, unul dintre prietenii mei cei mai vechi, stins din viata anul trecut. Alexei facuse parte din echipa de medici si psihologi care ii ajutau pe grevistii foamei.
Am primit azi dimineata un mesaj tulburator din partea unui prieten de idei. Nu conteaza numele sau, importante sunt simtamintele exprimate. Este ceea ce se cheama un cri de coeur:
“V-am citit articolele recente despre Iliescu, mineriade, ICR, etc … cred ca sunteti cel mai in masura sa scrieti un text cu analogie la evenimentul din Bulgaria. Pe Contributors observ ca Miron Damian a avut o tentativa, insa aspectul cel mai interesant este ca in Bulgaria peste 10,000 de oameni au iesit in strada … si rapid. Romania are un prim ministru plagiator, un presedinte ICR care declara la investitura ca ministru de externe ca Putin e al 2-lea Dumnezeu (nu mai insist asupra contra-performantelor sale proverbiale ca lider al ICR), un Senat si o comisie de revizuire a constitutiei conduse de un personaj ce doreste schingiuirea ei, ministrii cu dosare penale, un parlament plin de penali, multe luni in sir (in ultimul an) de initiative ce au batjocorit pur si simplu poporul si suveranitatea lui in cel mai josnic mod posibil.
In Bulgaria au iesit in strada 10,000 care au protestat pasnic. De ce nu au iesit si in Romania la nivel similar? Mineriadele din 90 orchestrate cu buna stiinta si scop precis de Iliescu, au batut un ultim piron in inima dorintei democratice a protestului civil … acum curajul de a iesi in strada pentru cauze drepte, morale, e inexistent. Nu de frica, ci fiindca nu se mai naste. As putea spune ca au uitat principiul si conceptul de protest pe de-a-ntregul, dar de fapt ei nu-l mai cunosc. Avem momentan, ca si anul trecut, substantial mai multe motive sa iesim in strada decat bulgarii sau turcii … romanii par ca niste drogati in stare sa suporte orice chin, insulta si batjocura … ce ar trebui sa se intample sa scoata romanii in strada din nou?
