A devenit deja un obicei ca bugetul consolidat, adica bugetul de stat si bugetul asigurarilor sociale, sa treaca de la excedent la deficit in ultimele doua luni ale anului. In 2007, cheltuielile bugetare din lunile noiembrie si decembrie vor transforma excedentul de 0,2% din produsul intern brut (PIB), inregistrat in primele zece luni ale anului curent, intr-un deficit ce reprezinta 2,4% din PIB.
In valoare absoluta, cheltuielile bugetare vor atinge, in ultimele doua luni ale anului, suma de 2,4 miliarde de euro. Pentru a consfinti aceasta realitate, Guvernul a anuntat o noua rectificare bugetara, a treia in acest an.
Lucrurile sunt clare: cresc cheltuielile cu asistenta sociala (pensii, ajutoare de incalzire, pensiile agricultorilor, indemnizatiile acordate veteranilor de razboi, alocatiile copiilor) si se reduc bugetele unor ministere, printre altele, fiind: Ministerul Mediului, Ministerul Agriculturii, al Economiei Finantelor si Ministerul Dezvoltarii.
Trebuie remarcat un lucru: toate aceste institutii deruleaza credite externe si programe operationale care ar trebui sa finanteze, cu bani europeni, o serie de proiecte din economia romaneasca. Reducerea cheltuielilor acestor ministere arata clar ca o parte din sume nu au putut fi cheltuite.
Ministerul Mediului a avut la dispozitie fonduri, dedicate in special autoritatilor locale, pentru conformarea cu standardele europene de mediu. Ministerul Economiei deruleaza un program care are ca scop cresterea competitivitatii companiilor romanesti. Ministerul Agriculturii avea un program de tip Sapard numit "Fermierul" care se adresa exploatatiilor agricole.
Ministerul Dezvoltarii are un program care finanteaza dezvoltarea regionala. Ce constatam la rectificarea bugetara? Ca de la toate aceste ministere se taie fonduri. Motivul este lesne de inteles.
Nu este vorba despre reduceri de personal sau despre scaderea unor cheltuieli materiale, ci despre reducerea cheltuielilor incluse in programele care se bazau pe credite externe sau finantari europene la care statul roman prin ministerele respective ar fi trebuit sa fie cofinantator. De fapt, toate aceste proiecte ar fi adus dezvoltarea mediului de afaceri romanesc si modernizarea unor regiuni.
Toate aceste proiecte ar fi trebuit sa creeze locuri de munca, sa aduca prosperitate companiilor sau autoritatilor locale, rezultate care in ultima instanta s-ar fi materializat in plata unor taxe si impozite mai mari catre bugetul de stat. In absenta proiectelor de investitii, bugetul va cheltui mai multi bani catre zona sociala si mai putin pentru dezvoltare.
Aceasta situatie este confirmata si de salariile din sistemul de stat. In ultimii trei ani, salariile din administraria publica s-au triplat. Avem, asadar, un aparat de stat tot mai numeros si tot mai bine platit. Pana la un punct este firesc ca salariile bugetarilor sa creasca.
Exista, in special in esalonul doi din ministere, specialisti excelent pregatiti care trebuie platiti decent pentru a ramane in administratie. In al doilea rand, salariile onorabile sunt un bun mijloc pentru a lupta cu asa-numita zona de "mica coruptie".
Toate aceste argumente palesc insa in fata situatiei actuale din administratia publica, dar si din companiile cu capital de stat: o umflare artificiala a schemei de personal.
De altfel, acest lucru este confirmat chiar de ministrul finantelor, care a vorbit cu ocazia noii rectificari bugetare despre continuarea finantarii unor posturi care exista doar pe hartie si care de fapt isi asteapta ocupantii intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat.
Mai exista o explicatie pentru trecerea brusca a bugetului de pe excedent pe deficit. Varujan Vosganian vorbeste despre o anumita "asimetrie" a platilor de la buget. Adica, statul prefera sa inghesuie in ultimele doua luni ale anului o buna parte din platile datorate companiilor.
Evident, aceasta procedura poate naste un fenomen de distorsionare a pietei, intrucat unele firme pot fi privilegiate in relatia cu statul, in sensul ca pot primi la timp contravaloarea lucrarilor executate. In fine, un capitol aparte il constituie transferurile de la buget catre o serie de autoritati locale, precum Bucuresti sau Constanta.
Acest lucru arata ca frenezia investitiilor, care i-a cuprins pe unii primari, nu se bazeaza intotdeauna pe un buget local echilibrat. Dar, marea problema a cresterii cheltiuelilor bugetare de la finalul anului este ca banii se indreapta catre zone de asistenta sociala, fara a fi consolidate proiecte de investitii.
0
0
